Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)

1854-10-09 / nr. 81

325 tație și au deputatu pe unulu dintre membrii sei: Dn. secretaru de statu A. Sturdza. Dlui ducăndu acelu actu au purcesu ieri spre Viena însoțitu de D. colonelu Mavrodi, șefu stagului majoru și adjutantu domnescu. Eselenția Ca Dn. Feldțaig maistru pap. Xece, comandantulu apriici 3-a mi 4 a D. mi P. apostolicu mi Eselenția Ca Dn. Feldmarșalu - Laitenantu baronu Chelner de Chiolnștain, șefu stabului majoru generalu, au purcesu ieri spre Cernăuți. Prin Înalta sa poziție, prin deosebitele sale calități și afabilitate, Eselenția Sa au știutu și în astă țeară să însufle sentimentele de o înaltă stimă, tuturoru acelora ce au avutu onoru să le apropie. 4îllumu că, după învitarea Ec. Sale Dn. bar. de Hess, consiliuli administrativu ce ocupă cu proiectulu statornicirei unei linii telegrafice dela Cernăuți la Iașii. DIN CĂMPULU RESBOIULUI. Bătălia de la Alma. (Încheiere.) Susu în dealu se încinse mai ănteiu foculu de puște mestecatu cu tunării; puținu după aceea însă veni bătaia peptu la peptu din baionete, sării și sulițe și se prefăcu într'unumă Isvorăle după care să cunoștemu mai deaprope decursulu bătăliei de la Alma se îmulțescu din poștă 'n poștă. Pănă în acestu minutu aveamu la mănă numai reporturile franțuzești ale lui St. Arnod, precumu și o mulțime de corespondințe private sosite mai vârtoeu de la ofițeri din armată; acumu ce iiră și trei raporturi ale comandantului armatei britanice L. Raglan, precumu și alte raporturi oficiale venite dela Constantinopole”). Din acestea toate descrierea noastră s'ar poatea întregi și înavuți întru atăta, ca să facă o carte, pentru că întru adevăru o bătălie ca cea de la Alma de și nu absolutu hotărâtoare în causa răsăritului, totuș însă în mai multe privințe însurătore de unu înaltu interesu ape atătea detaiuri, în cătu abia ști care din zore să fie păstrate, mai bine pentru istoriă. Prin raportulu Lordului Raglan aflămu, că rușii deferă focu încă mi satului Burliuc, pentru ca englezii să nu potă trece prin acelaș asupra lor, prin urmare aceiașivură a se lupta cu undele răului, cu țermii lui cei nalți, cu flacările satului, cu baricatele de copaci, apoi cu tunurile și cu bralerii rusești. Franțozii recunoscură că onoarea zilei din 20. Septembre se cuvine mai cu eminință trupeloru englezești. Acești oameni pătrunși de gloria loru națională, hrăniți foarte vie ca nici unu soldatu alu Europei, dedați a înfrunta de bună voiă ori ce periculu alu morții au făcutu minuni de bravură militară, încelu atătu mai crăncenu, cu că tu rușii apucaseră a tăia tufi cătu rușii singuri o mărturiseecu acumu în raporturile loru, că englezii suntu cei din tăi soldați pe pămăntu și se minuneză, cumu în 20. Sept. nu ne putu căde în prinsore nici măcaru unu maroderu englezu. Sub Lordulu Raglan au comăndatu din partea engleziloru generalii de Laț Evans în aripa dreaptă, G. Brown în aripa stăngă, în centru Richard England și Ducele de Cambridge, eară reservele și călărimea G. Catlart și Carl of. Lucan; general-maiorii Adame, Codrington, Ventino și Kennetader începură celu dintăiu atacu la rău. Cu încetulu aflămu și autenticulu număru alu căzuțiloru și rănițiloru. Anume din anglii au rămasu morți: 26 ofițeri, 19 sergeanți, 2 tobari, 306 soldați și 26 cai; eai răniți, 73 ofițeri, 95 sergeanți, 17 tobari, 1427 soldați; sară 2 tobari șulu mi a'i da focu, pentru ca fumulu să meargă pn ochii franțoziloru asupra cărora bătea văntulu. În acestu asaltu principele Napoleon, care comănda tocma în frunte văzu căzăndu dintr'unu singuru regimentu alu său de zuavi (franțozi și africani) patru sute inși. Franțozii era mai răspinși ci după o luptă de căteva oare ținută sub dealu și pe dealu. Timpulu acumu era ne după amiazi. Atunci brigada menep. Tomas merge spre ajutorula ai săi, cerentepe lupta cea mai săngerosă din toate părțile și totu peptu la peptu; acumu franțozii începuseră a nu mai da nici unu wardom, ci decula totu ce întimpina. Împregiurulu bateriei rusești ce mai întâlnse cea din urmă luptă, barbară și desperată, pănă căndu rușii ne au de ore după amiazi împinși de generalulu Boschet din aripa stăngă începură a se retrage. Cu toate acestea puterea cea mai înfricoșată a rușiloru n'a fost un centru, ci mai multu în aripa stăngă; de aceea armata engleză în decursulu bătăliei avu a se lupta mai totu asupra aripei stănge. Anglii au sositu camu tărziu la loculu luptei, și n'au pușcatu multu; ci apoi după unu jocu bunu de tunuri o luară dreptu la baionetu. Regimentulu loru alu 23-a era să fie nimicitu de ruși, decă nu alerga unu regimentu de gardă șni altulu de scoțieni, care apoi toate trei ce înfeptară cu musica naiure mi sparseră de căteva ori carierele rușiloru totu cu baioneta, însă cu perderi grele, pănă căndu rușii înfrănți din toate părțile treguiră să ce retragă cu totulu, întru care a loru retragere aruncară arme și turnistre, lăsară și 1 tupuri, 2 steaguri, 18 stegulețe, mai multe mii de pușterii turnistre și trăsura lui Mencicotă cu corespondințele mi cu o sumă ca de 20.000 fiorini m. c. în mănile franțoziloru și ale angliloru. Turcii din partea loru fiindu și mai puțini au și luatu parte puțină la bătălia de la Alma; puseciunea loru a fostu numai au puntulu unde stetese generalulu Boschet cu franțozii săi; acolo însă s'au bătutu mi turiii ca leii. Pe la apuculu soarelui căla rușiloru era generală. Ostenela zilei și lipsa de călărime n'a lăsatu pe St. Arnod ca să gonească ne dumimani mai departe, ci elu își luă cvartirulu peneralu tocmane loculu unde îlu avuse Menticoff. În următorea zi ce credea, că Menckoff Ba aștepta ne aliați, earăș aa o puseciune tare ne fermis râului lava; elu însă nu ce opri nici aa Cacanisi aa râulu Belbec, vi o luă spre drumulu dintre Bacci Serai și Sevastopole. Aliații pavitară mai departe pe din dosulu Sevastopolei, pănă cănduse împreunară cu cele 18 mii trupă a loru desbărcate la Balaclava. După toate știrile aliații au perdutu camui la 6000 omeni, morți și răniți, între carii unu număru însemnătoru de ofițeri. Generalulu Tomas fu rănitu rău, Canrobert ușoru. Rușii au perdut sorți și răniți peste 8000, cu atăt mai mult, cu cătu Boschet sa purtatu foarte cumplitu cu rușii pe căndu aceștia se retrăgea, deculăndui de a valma fără nici o cruțare. Romii au și doi generali morți; o sumă de ofițeri morți și răniți, cumu și alți doi generali, mai mulți ofițeri și soldați căzuți în prinsore. Ei încă au prinsu pe unu colonelu franțuzescu, și 16 soldați nu se află nicăiri; se vede că iacoperitu apa Alma a răniți ori mi mopul. Din franțozi au rămasu mai mulți, pentru că armata loru a și fostu mai numărosă. Despre ruși nu ce poate ști acuzatu, pentru că Mencicofa nu emise nici unu buletinu și corespondințele rusești încă sunt oprite. (Vezi totuș Foaia.) Co pepșele oviniose curgu acumu una după alta uri despre poziția și despre starea trupeloru apusene după bătaia de la Alma. Admiralulu Hamelin scrie într'unu raportu cătră ministrulu de resboiu pn Parieu, din Cacica cu dară 27. Septembre, cum că rușii în adeveru au cufundatu la gura portului 5 corăbii și 2 fregate și că în Porto numai 9 corăbii au mai lăsatu, pe care, după spunerea unoru desertați marinari polonezi, le așteaptă aceeaș soartă, îndată se apră de Sevastopolea. Acesta apucătură desperată fu și causa de se făcu strămutare în planulu atacării Sevastopolei, care era, un, îndată ce ce va ocupa fortăreața lui Constantinu și bateriele de pe portulu nordicu, flota ce isbească cu toată tăria în Portumi miliția de pe uscatu se atace bateriele de pe portulu mezinalu. Acea cufundare de corăbii făcu dară, de comendanții supremi seotărâjră, ka ce încungiure Sevastopolea de cătră răsărituri ce să posteze în ameazăza Sevastopolei și de acolo să o atace, fiindu în comunicăciune cu flota de la Balaclava. Așa ce făcu cu o tuțelă nespusă transportulu trupeloru în 24., 25. și 26. la Balaclava și în 26. se și aflară împreunate armatele pe Înălțimele dela Balaclava. Într'aceea nește vapoară rusești ce încercază în m6ză de noapte a eși din portu mia fugi într'unu altu portu rusescu, însă fură noapire de flota apusenă. Știri mai proaspete dela Crima din 6. Optobre raporteză, că aliații bombarda necontenitu și cu bunu succesu fortificăciunile de din afară ale Sevastopolei, precumu ui forțele de carantină. Rușii respundu cu energie la focuri însă fără succesu din causa calibrului tunuriloru, ue nu batu ama departe ca ale apuseniloru. Apusenii lucră necontenitu la opurile de asediare din re- *) Vezi Foia Nr. At răportulu celu ingheresantu reprodusu din» „Vestitoru. al „.i.„l..