Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)
1855-01-29 / nr. 8
31 Monarchia austriaca. TRAMNSSILVAMIA. Erașovu, 8. Februariu. După căteva săptămăni de iarnă aspră frigulu de căteva zile încoace ce domoli mineaca începu a se topi spre oareșcare măngăiere a acelei mulțimi de sărăcime, carea, din scumpetea lemneloru (în mijloculu codriloru unde se află Brașovulu) ajunse ca să nu aibă nici unu găteju ne patra soru, mi sânt mai multe familii, care în zilele de gori s'au văzutu silite a zăcea An puținulu așternutu ne avea nentruca ci nu peră de origu, mi numai foamea sa în crape de a scoate la uliță pe unii membrii de familiă, pentru ca prin cerutu ori cerștitu să'și căștige cățiva creițari spre a scăpa cu ateia de căpu de frigu, măcar de foame pe căteva oare duri, stoboară, pomi scumpi din grădină se aruncară în iarna acesta ne focuri, precum nu ca mai întâmplatu niciodată ne locurile noastre. Comuna Brașovului are păduri foarte multe; dânsa de cățiva ai pune de taie căte 10-42 mii stânjini lemne de fagu spre vănzare în folosulu casei alodiale; atătea lemne însă nici ne departe nu sânt de ajunsu pentru aproape 30 mii locuitori, preste aciasta ecrimnă ea și făcutu o economiă forte rău prevăzută cu lemnăritulu comunalu, căci oricăndu mergi să cumperi nu afli de vănzare, zicănduse că nu sunt aduse din pădure, din care causă stăpchinulu de lemne dela 5 f. ce urcă în piața noastră la 10 încă și 12 f. m. c. Nimini nu sufere mai greu de scumperea lemneloru ka amgloiații cu salatele ficse și sărăcimea ce trăiește din mănă în gură, mai răpracă căndu toate lucrurile în aceeaș proporțiune s'au sungu în pre. Aceea parte a împrumutului de statu, pe care comuna o luase asupra sa în sumă de 320 mii f. m. c, în urmarea cătorva cerculare magistratuale, acu începu a ce scoate. — UNGARIA. Pesta. 4. Febr. n. Din mai multe părți ale Ungariei se întălnescu știrile despre o înfricoșată scumpege întru toate productele pământului. Se află ținuturi, în care pauperismulu (sărăcimea) crește ne'ncetatu. Este unu lucru foarte demnu de însemnatu, cum pațiunea maghiară dela revoluțiune încoace s'a pusu cu totuldinsulu și întru aceeaș măsură pe economiă și comeruiu, cum și pe cultivarea științeloru și a limbei loru naționale din toate puterile. Nu suntu 25 ani de căndu în limba maghiară avia eșia căte 150 -160 cărți mi acelea mai toate numai traduse din alte limbi. Cu totulu altumintrea merge în zilele nostre. Fiene de ecsemplu anulu 1854, întru care numai în Ungaria eșiră în limba maghiară 571 cărți, dintre care 15 suntu matematice, 24 geografice și statistice, 38 istorice, 43 istorico-naturale, 6 filosofice, 107 teologice și religioase, 113 beletristice, iară restulu se ține de ramurile medicinei, economiei, filologiei. Din toate națiunile conlocuitoare în Ungaria, Transilvania, Bănatu mi în Slavo- Croația nici una nu e în stare de a arăta nici pe departe această propășire cu limba și literatura pe carea o facu maghiarii în Ungaria”). Ei adică credit tare ori vărtosu, că deplina cultivare și înavuțire a limbei este unulu din cele mai sigure mijloace de a lumina și a ferici națiunea, precum și ai da viéță viitoare. În adevăru o mulțime însemnătoare de oameni procopsiți, de capacități bune de ale națiunei maghiare se punu pe științe și literatură mai cu deadinsulu decătu oricăndu altădată. Ce e drept, nume ca grafii St. Seceni și frații Dejiofi, graf. G. Mailat, Dom. Telechi, bar. Detveș ș. a. ș. a. abia mai întălnești pe cămpulu literaturei și alu publicităței, ba se poate zice preste totu, că tocma aristocrația maghiară este aceea care a căzutu într'o nepăsare fortăreță. De altă parte însă bărbați ce Petrofi, Arani, Tompa, Țuțor, Erdeli, Casar, Iocai (scriitorulu de romane), Vahot ș. a. ș. a. dau atăta vieță literaturei și limbei maghiare, pe cătu aceeaș nu a mai avutu vreodată. Causa acestei norocite străbateri a ostenințeloru loru este, că scriitorii maghiari mai noi ce e dreptu se abătură ceva și dela acelu modu elegantu alu scrierii, carele pănă la 1848 era menitu mai multu pentru saloane, ei însă știură a se face agătu de populari, încătu au pătrunsu cu scrierile loru nu numai prin toată clasa mijlociă (bulgărimea și boierimea dela țeară), ci încă și pănă josu le săteni. De aici vine, că scriitorii maghiari ajunseră la productele loru literarii să visă dela 5 pănă la 10 mii prenumeranți, prin i SLAVOMIA. GALIȘIA, patru ori atăți cititori, eară apoi cu Călindarele, de care au forte felurite, au înundatu pe toate famliile căte știu citi”) Esec, 27. Ian. Hoțiile în aceste părți earăș se mulțescu peste măsură. Ca să lăsămu alte casuri, atingemu numai furturile atingătore de vistieria împărătescă. În orașulu Cenia distanță de 2 ore dela Esec ce fură cassa de contribuțiune cu 5000 ar. m. c.; după 2 săptămăni se fură totu cassa contribuțiunei dela orășelulu Nasir cu 10,000 a. m. c.; eară apoi de curându la orașul. Runa furii sparseră și la poștă, de unde șterseră 5000 fiorini m. conv. Fagetele Vienei și ale Peșter earăș publică căte O morte prin ștreanța esecutată asupra unoru furi și ucigași. Lemberg, 24. lan. Această căpitală a Galiției avu o paradă de îngropăciune, căreia asemenea locuitorii ei nu văzură nisipn cincizeci de ani odată. Ioan Nepomuc Damienschi, părintele limbei și alu literaturei polonești răpusă în alți 80-lea ani alu vieței sale, însă cum e arătu de săracii, încătu spesele îmmormăntărei se coperiră numai prin o colectă publică, în fruntea căreie stete Esel. La Dn. gubernatoru. Mii de mii oameni petrecură sicriiulu lui Damiensci aa mormântu. eară junimea poloană rupse stofa de nesicriiu și o tăiă în bucăți, pentru ca să șio păstreze ca suveniru prețiosu dela acelu bărbatu, a cărui toată vieța a fostu numai o luptă pentru ceea ce națiunea are mai scumpu în lume, adică pentru limbă și cultura ei. + Meritele asi Damienschi pentru limba și literatura poloană, cum și pentru teatrulu polonu din Lemberg, direcțiunea căruia elu o ținu pănă căndu îl i ertară bătrănețele, suptu atătu de mari, încătu elu merită a fi alăturatu sămădei mai renumiți literatori ai Europei. O mulțime de cărți alătu originale cătu ui traduse rămaseră națiunei poloane dela Damienschi. 7. Jurnalele cele mari ale Vienei or- Viena, 2. Februariu. mărescu zi din zi cu neadormită privegere ori luare aminte tote evenimintele și desbatu toate negoțiățiunile diplomatice cu destulă libertate; cu tote acestea o parte mare dinrpănceae noni în confusiune grea în zilele din urmă, căndu eveniminte de importanță foarte mare începură ale îmvulzi mai cu deadinsulu. Ce ministeriu va dobăndi Anglia? Germania înarmă, însă pe a cui parte, pn alt cui interesu? Prusia stă morțișu ne neutralitate și zice: „Nu'mi pasă de nimini, n'amu trebuință de nimini; ce poate ca Prusia că nu scoată sabia nicidecumu? Franța înarmă și spre Rina. Cumu ar fi căndu franțezii ar trece prin Elveția încoace? Dzeule, zicu, acestă nu mai este causă răsăritenă, ci bănca ce prefăcu în mănile diplomațiloru în causă apuseană. MNimini nu mai vrea, nu mai poate crede în pace. Acesta e simburele opiniuniloru din Viena. Poporimea Vienei cu totulu ajunge la 470 mii suflete””). Poporimea Parisului (după numărătura noă) 1 milionu 93,260 suflete și totuș pn timpulu nostru scumpetea e mai mare în Viena decătu în Parisu. Scumpetea cea mai mare domnește în Londona; însă dar îu urmare celu puținu dece mirare, numără doă milioane 361,040 locuitori. căci această căpitală *) Ap merita a ce număra mi cărțile romănești căte au cmiră la lumină de exc. în a. 1854, precumu și cumpărătorii loru. Tieg'a romanesca si Moldachi'a. Ce va se zică a trăi într'unu aeru mai vitalu, într'unu timpu plinu de speranțe și într'o epocă, ce poartă puterea de a fermeca inimile și a desamăgi părerile, neau doveditu - de noumi împulpările de acum ale literațiloru din Principate, prin a cărora stăruință jurnalistica ioșănă pe zi ce merge ce mai îmulțește. Abia eși în București „Timpulu” mi trase după cine unu altu Campionu politicu suptu numirea „Patria” jurnalu politicu, într'unu formatu de mărime însemnată, suptu redacțiunea D. Nenoviciu. Din Iașii vedemu, că ne sosiră pro 6 numere din „Zimbru”, care după o fatală lovitură (se știe de unde), după o pausă înăbușitoare, iarăși reeși la dorita lui viață și încă pe toată ziua. „Romănia literară” încă se cetește astăzi cu multu gustu și plăcere. Aceste ca preștiințare de înaintarea jurnalisticei romăne ne place ale adauge forte bunu de *) Literatura Călindarelor de Călindare și Almanace pun ecsemplare pe anu, pririvită preste totu ca suntu doă, din care se văndu căte unu **) Biena ce asemănă cu Constantinopolea, se numără 475 mai mică decătu Cr. Petersburgu ue ape 532,240 zor. mijlocu a cultiva pe poporu. În Franța între mulțimea de alte 117 milimii mi e . S SG INRE