Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)
1856-01-29 / nr. 8
la tiega romanesca si Moldavia. Lașii, 13. Ianuarie c. v. „Zimbrulu” ne împărtășește următoarele: dcei începerea anului 1856 Moldova poate înregistra în anmalele sale, fundarea unui așăzământu, ce urmeză a congrisui renașterea culturei. Anulu espiratu, au dară țerei noastre, unu așălămunti ei lantropicu, Ospitulu bătrâniloru germani de la Galata, tape instreză epoca gubernului actualu. [le lăngă alte legi mântuitore, neau mai clară emanciparea sclaviiloru, măsură nă mai demn de onoarea națională. Mulțămită Domnitorului, care cu toate greutățile timpului duce astăzi țara noastră pe calea prosperității și a recomănd națiiloru civilisate. Anulu începătoriu, au trebuitu dar să inaugureză fundal seminariului de demultu proiectatu în mânăstirea Neamțu menitu pentru rădicarea clerului, și prin urmare prin cultura intelectuală a naționalităței noastre. Importanța unui asemine așăzământu este netăgăduită, cu atătu mai multu, că după organizarea sistematică, cu care s'iroiectatu, seminariulu din Neamțu este de speratu, că va produce resultatele cele mai mulțemitoare. Această inaugurare au înfățoșatu cea mai frumoasă solopitate Dlui Hatm. Alecu Aslanu, D. Post, Leonu Ghica, directorulu depart. instrucției publice, D. colonelulu T. Cazimiru, adjutantulu Măriei Sale Domnului, Dn. inspectorulu generalu adi școleloru, Ara A. Laureanu au adorară ex ofisio, la serbarea aceasta. După săvârșirea dzeeșiei lituriiei, care s'au celebratu de precuviosulu arhimandritu Neofitu Arbore, precumoșia sa arhimandritulu Dionisie, Starețulu, învestmântatu cu santia, Toiugulu și Mitra păstorească, precedatu de patru diaconi și și preotu, urmatu de toată comunitatea monăstirei mi de mai mulți vizitatori, eșindu din biserică, au intratu în încăperile improvisate pentru clese unde s'au făcutu rugăciunile solemnele, după datina bisericei în asemine ocasii. Precuviosulu părintele Starețu au cetitu o părbusne a lostusă pentru acteptă serbare: „Dați mi voie de a chiema atenția voastră asupra unui puntu ce este, în momentulu acesta, cu totulu vrednicu de a o aținti, pentru că ce atinge de văna chestiiloru escate de propozițiile austriene, voescu să vorbescu de pretinsa îndreptare a hotarului turco- rusescu în Vesarabia. Cu toții ce pierdu pn supoziții a afla unu mogitvu resonabilu care să poată justifica o cenție ama de abeurdă, însă aice ce știe foarte bine, care'i puternicia aceia ce au scosu cvestia acestă la ivelă. Austrienii ce'și iubescu papa, vădu cu temere unu ama pasu și credu că combinația acesta politică ar arunca o nouă piedecă neprevăzută și întărzătoare asupra terenului negoțiațiiloru pacifice. Cererea unei cesti teritoriale este o demonstrație directă a Austriei în contra Rusiei. Becapasta , zice astăzi „Gazeta de Austria” este glacisulu (puntea) Transilvaniei, mi Rusia n'ar fi trebui tu nici odată să treacă Nistrulu, spre a nu da bănuială Austriei. Se vede, că aice ce socoate Moldova mi Beoupasia ka o dependință firească „a Transilvaniei. Apr. 1-lu alu proposițiiloru austriene cere: „Rectificarea hotarului ce pornește din prejmezele Hotinului, ține linia munțiloru ue ce întindu în direcția sud-estică și dă la laculu Sasicu.” Ce vre să zică cuvăntulu acesta îndreptarea hotarului? Rapa roptită cu topulu poli era o imvocație pentru prosperitatea patriei și fericirea Domnitorului nostru. Dan aceasta totu precuvioșia ca ținu unu discursu, prin care explică soborului călugăriloru, scopulu acestui așăzământu mi daropia ne au cu toții întru alu susține. Cupioșia Ca Îl. ghenadie Popescu, unu învățatu bărbatu, chiomatu din Asorpia, ca să fie rectoru la seminariu, au rostitu carășanu cuvântu, prin care demunstră importanța învățăturei și a luminărei clerului romănescu, provocăndu pre toți cei iubitori de lumină, ca să vie la ascultarea învățăturiloru mântuitore. Dlui inspectorulu generalu alu școaleloru au încheietu solenitatea cu improvisarea unui cuvăntu, prin Kapu au încredințară ne părintele Starețulu, că gubernului Ba fi totudeauna în ajutoriu spre realizarea și susținerea așăzământului statoruluitu. Fie ka dorințele cele nobile să ce împlinescă, pentru ca patria să ce poată măndri între alte țări, și pentru Ka naționalitatea noastră să capete locu între naționalitățile cultivate și recunoscute ale Europei. Secretariatulu de statu publică următoarele cu Nr. 3 din 2. lansapie, re la unu timpu încoace ce respăndescu în publicu vorbe, că s'ar pregăti desființarea boerescului, a zecelniciloru și alte absurdități, de asemine fire. Aceste fiindu numai niște iscodiri, menite spre a turbura spiritulu publicu și a provoca neliniște și îngrijare, gubernulu le declară formalu de neadevăruri și de respăndiri numai a unoru rău cugetători, ce ar ținti a aduce publiculu în confuzie și neînțălegere. Aceasta Ce publică spre obșteească știință. (Subscrisu) China.“ tificiale mi curatu de învoielă, prin hotare firești arătate prin configurația pămăntului, prin ape sau culmi de munți. „Ames, Besarabia totă, cuprinsă între curgerile paralele a Prutului și a Nistrului nu'i de cătu unu pămăntușesu, puținu delosu și nu prea adăpatu cu ape, cele mai de pe urmă ramificații ale Carpațiloru ce nimicescu pănă a nu ajunge la Hotinumi dela cetatea acesta abia ce desparte gurile Prutului de acele ale Nistrului, nu înfățioșează dealuri mari, și cu atăta mai puținu o coamă de munți. În cămpia aceasta ce este mai multu o stepe (vugeagu), Prutulu însemnă o brazdă destulu de adăncă și formează astfel cu unu hotaru firescu, regulatu și prelungitu pe toată marginea moldoveană. A rectifica hotarulu acesta în locăndulu prin o linie închipuită, arbitrară, sfășiindu în doue bucăți, netrebnice Turiiei ca și Rusiei, unu pămăntu hotăritu de natură și menitu să forșeze o provinție întregă. Dacreeais de linie pote ca înfăpioșa o apărare Moldovei? Ne la ei ea are o pricina pururelnică de sfezi nesfărșite de toate zilele? „Îmsemnarea acestei linii este așa de neînțălesu rostită în articululu în crestie, încă nu se poate a se subînțelege mai bine o rușiniță de pămăntu, dealungulu Prutului, de cătu doue treimi din Besarabia. Dacă linia nos ape a porni din „prejmetele Hotinului” cetatea aceasta face va ea parte din pămăntulu cedatu, ori rămăneva Rusiei? Hotinulu este o cetate prea importantă, care în 1854, căndu Austria luă o atitudine amenințetoare, avea o garnisonă de 16,000 oameni, Strămoșești, a face cunoscutu smintelele hărțiloru, cu care de bună semă s'au servitu.” Fiinducă Nordulu, organulu celu mai renumitu alu Rusiei arată învideratu, că linia ce s'au însemnatu au laculu Sasiu este numai din fantasie mi că tea păzi niște granițe ce sa face pentru dovei Cetatea Ismailului ce avea odinioară o populație de 30,000, au perdutu multu din importanța ei; însă mal la porițile ei s'au ridicatu o poliție nouă, înflorită și foarte împoporată, pe care hărțile franceze se pare că nu'i cunoscu esistența, și acesta'i Ciuciucoiu. Poliția acesta, creație cu totulu rusescă, aplătore dincoace de linia lacului Sasicu, sa ei dată de asemine cuprinsă în cesia cerută. Într'unu cuvăntu, articulu acesta, cuprinde în elu unu ce ciudatu și de gănditu pentru acela ce l'au formulatu, esploatăndulu în interesulu seu. Se vede că în aceasta s'au consultatu la Viena pe harta Turciei de Lapte, publicată în 1822, sau pe harta din depositulu de resbelu a Vienei, care nu'i decătu o copie de pe harta franceză; hărțile aceste au însemnate pe dânsele dealuri mari și coame de munți după fantosie între toate curgerile de apă. Hărțile rusești nu înfățioșeră relievulu pămăntului. Simpla cetire a scrieriloru lui Comi ori ale Prințului Demidoiu, asupra Rusiei meridionale, ajunge spre din învoielă, credemu că la conferințele ce voru urma se va siei cătu și Turciei, pămăntulu romănescu de sate romănești, lua în considerație observațiile Nordului, statornicinduse de hotaru Nistrulu, pentru ca să nu mai fie găiteavă ne viitoru, mai alesu că însuși Nordulu arată că partea aceasta de Besarabia este netrebnică - A A 4 îndrepta unu hotaru, este în închipuire înainte, se înțelege vechi, dela Nistru adevăru că siguranța Europei, ce păstrează cu a înloca hotare ardela Hotinu pănă cu greu s'ar putoate datinele fiindu de sfințenie și acum atătu cumi aceasta Rusiei nu și Moldovei, de unde ajuncu ce mai este răsluitu din pămăntulu Morie află mil ogomisa straina. Mai are jurnalele Europei cuprindu în colonele loru sealipire considerații geografice, istorice și etnografice asupra părței din Besarabia ce ce întoarnă Moldovei cu o parte din Marea netră; noi reproducemu corespondința trimisă dela Viena jurnalului de Nordu, partisanu declaratu mi simbriatu ali facial;