Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)

1858-02-23 / nr. 16

62 Preste ITALIA. pănă o făcu cu Franța. burare mare Ragrea neofisioasa. TRANSILVANIIL. Brașovu, 5. Maprie. Răspunsuri în privința văn­­zării de cărți romănești. Domnitorul Cărți romănești ce potu căștiga mi aduce mai curându mi mai siguru prin chiaru librarii din orașele și cetățile mai mari. Cu acesta nu vremu că stăm buni pentru acurateța tuturoru librariloru din lume, apărămu numai, că altă cale mai sigură de a trage cărți nu cunoștemu. - prin posta de pachete (Malcrost)? așea este, se potu trimite prea bine cărți preste totu­le unde merge aceeaș, însă nu­­mai pachete mai mici. — Librăria și tipografiile din Brașovu stau în comunicăciune literară și comercială, precum 5omozi. În Viena, cu libraria lu A. Venedictu, au ape ce află depuse în comisiune mai multe cărți romănești, precum hro­­nice, dicționarii ș. a. În Sibiiu, cu librăria lui S. iau și Staintausen, la care se află asemenea. - În Blaju, cu vânzătorulu concesionatu pentru cărți școlastice. În Alba-Carolina, cu Marițu Clingheru, com­­pactoru. - În Cluju, Oradia, Aradu, Temișoara, cu respec­­tivii librari. — În Verșețu, Oravița și Lugoșu, cu acei compac­­tori de cărți, carii au concesiunea de a și vinde. Acei librari și compactori îngrijescu apoi mi pen­­tru revisiunea oficială a acelora cărți, care se tragu din țară străină, de ed­. din Principate. În București, cu librarii G. Ioanidu er­a mi Cove et Comp. Cărțile romănești ce văndu în zilele noatre rău preste totă închipuirea; va veni însă și timpulu, căndu aceleaș voru fi căutate multu mai bine; atunci doritorii de a le ave se voru adresa dreptu­ra „reespectivii librari, seu, pentru căte unu ec­­semplariu ori două dreptu­ra auctori și editori decă aceiaș voru mai fi în vieață. —­­ Dicționariile germano-romăne căte mai sunt cum­­părânduse cu ridicata, adică preste 10 ecsemplare dintr'odată au acum scontu seu scăzământu de 20 proc. la prețu, seu adică cele legate cu pele se văndu numai cu 4 fr. și broșurele cu 3 cp. 12 cr. mon. conv. — acum procesulu atentatului dela 14. Ian., care începu în 25, a se tracta publice înaintea asei­eloru departamentului asupra assasinilor. Orsini, Rudio, Gomețu, Pietri și Bernard. O lume de persoane din toate branșele ce aflară de față. Din între­­bările și respunsurile date eșiră rări care înaintea assiseloru curagiosu­mi o spuse verde, că elu vin prin omorulu lui Napoleon plici arară în Londonu, geri ce a înlesni liberarea Italiei; ceilalți com­­își escuzară colucrarea Elu zice, că de vreo 8 zile s'a întâmplatu unu evenimentu di­­plomaticu, care nu poate fie acesta, ne ape „le Nordu” ce sfiește mai împortantu ce află aa atentatu. Atătu ac­­tulu de acasă, cătu și tractarea procesului în fața aesiseloru ocupă astăzi foi întregi din jurnalele cele mari.­­ Mai multă atențiune ce trage totuși asupra unei otin­­față nemulțumirea Angliei da pa publicu, va descoperi timpulu. În Belgia s'au primitu din causă, er nu și în Elveția, că se făcură unele modificări în ordi­­nea sosameneloru. În urma aceasta se arestară unii din elevi, cea ce înverșună și mai la lumină multe stărnească vreini se arătă despre constălăciunile diplomatice, mesurile de Napoleon în contra congiurațiloru, ca alu de securitate pretinse tare tinerimea, încătu în urmă se împresură institutulu cu 150 de soldați. Gubernului au datu a­­fară pe cei vinovați și iau supusu la pedepsă, car­­ne ceilalți iau mănutu pe acasă la părinți.­­ În Genua nu mai iau capătu omorurile hoțești, ui chiaru mi pentru noulu poate să decu­­rundu earăș se întămplară cinci încercări de acestea în ziua mare pe straie. În Carara se condemnară la prinsoare mai desperată, și împărtășiri la societăți secrete. TURCIA. Între musulmani domină o mișcare resbelu ce o­ a începutu cu creștinii bosniaci și montenegrini. La aceasta se mai adausă și o altă îngrijire, căce Presa de Orientu­re publică o depeșă, ce o trămise men. austriacu baronu Mamula cătră D.lilă prințulu din Montenegru cu dară 6. Ia­­nuariu, prin care men. austr. aruncă toată responsabilitatea ur­­măriloru ce potu veni asupra Montenegrului numai pe gătulu lui Dănilă, decă se amestecă și elu cu montenegrinii în mișcă­­rile din Herțegovina.­­­ Bosniacii acum de curându earăș se opuseră a plăti darea cerută și Turcia din zi în zi pășește totu mai aproape de o generală remulțumire, pentru că e­secu­­tarea legiloru egale publicate nu se poate face cu acurateță, pănă căndu nu va străbate spiritulu­loru în inima amploia­­țiloru.­­­­Moartea lui Ahmet­ Feti Pașa a cășunatu Sultanului o mare superare, acesta era alu doilea după Reșidu, care spri­­jinia politica noueloru reforme.­­ O știre de la Pera nu va fi prea interesantă pentru oamenii cei fără de capii, carii își iau de meserie a­­ și juca în cărți averile. Turcia adică opri și în urma oprirei puse la prin­­soare sau la pază pe mai mulți cărtieri și hazardiști și pătrunsă de răulu ce aduce joculu acestu deonestătoriu în familii, a poruncitu, ca să se iae cele mai aspre mesuri asu­­pra loru. Eu le așu faceu altfeliu: Care cum s'ar dovedi de hazardieru, l'aș încărca cu darde atăta pe toată ziua, cătu face unu poentu­alu lui mai desperatu, și cu atăta a'și îmb­eni contribuția pauperismului. Sic. — VRITAMIA MAPE. Jurnalele din Londona ns lipsescu a esploata și a repeți toată istoria napoleoniziloru începăndu dela legănulu loru și pănă acum; eară mai cu deosebire se o­­cupă dânsele cu trecutulu Împĕratului Napoleonu arătăndu'i în­­vederatu, cum că elu numai cu dreptulu de a silu alu altoru țeri­mi națiuni avu orbulu norocu de ns peri de multu seu în vreo prinsoare, seu de ghilotină. Lumea nu a uitatu, cum că Ludovicu Napoleon Bună parte în an. 1831 se afla cu armele 'n mănă între revoluționarii italiani din Romania, de unde numai între cele mai mari pericule scăpă în Anglia. De acolo Lud. Bună parte se reîntorse la Elveția și se așeză în cantonulu Turgau. Aici dânsulu nu a încetatu a inspira zi mi nupte asu­­pra regelui Ludovicu Filipu; a scrisu mi unele cărți cu scopu de a populariza numele familiei sale, pănă căndu L. Filviu s'a văzutu silitu a cere dela elvețiani cu mănă armată depărtarea lui Ludi. Napoleonu din statulu loru. Însă ce bine ia căzutu dânsului căndu elvețianii ce oppuseră depărtarea lui din Elveția, de­venitu earăș, căndu elu earăș cu peptulu mi nu suferiră făcutu Lud. Napoleonu la Strasburgu în 30. Oct. 1836 ecsilatu în America. ui numai an N. s'a re'ptorsu, an Anglia, unde a viețuitu pn pace apăratu de legile engleze văna unu atentatu, venindu ne pă­­mântu franțuzescu și unde earăș fu prinsu, în fața dar' nu'lu uciseră, de ai îlu închiseră în cetățuia Ham.­­ Încătu pentru omoruri politice, englezii ples­­nescu din nou napoleoniziloru acea faptă, unii franci acelui ucigașu Cantilion, să se numere 10 în a. 1815 trăsese la Parisu cu pistolulu în marele Velington învingătorulu fran­­țoziloru.­­­­ Cantonulu din Hina l'au ocupatu trupele aliate du­­pă știrile din 29, și se adeverește știrea, că gubernatorulu lei s'ar fi prinsu.­­ În India S. Col. Campbel totu mai seceră căte o vic­­torie, însă nu lipsescu și astăzi desertările sepuiloru și îm­­pulpările revoltanțiloru.­­­­ Cum căzu ministeriulu lui Palmerotonu și celu presentu­alu lui Derbi ce caracteru ape? Din desbaterile parlamentului englezu, care despică ver ce mai pătrunzătore adâncime, ar merita unele a fi reproduse în totă întregimea s­a pentru o parte de cititori dedați cu aerulu marcatu seu dietalu, însă unii ca aceștia își voru fi săturatu curiositatea din jurnalele cele mari, care ești pe toată ziua.­­ Așa strimtoarea co­loaneloru noastre ne silește a ne mărgini în publicarea decursivă a desbateriloru, a proceseloru și a unoru acte, care pe lăngă mezu mai cuprindu și vorbe lungi, cu care nu vremu a îndopa pe cititoriu. K­ulu lui Palmeretonu pe scurtu. Din­a­rii trecuți voru Monitorulu Deci ează amenințări, că decă nu altfeliu, ea miliția cum căzu miniete­­din adresele ce Franței; unele din cele mai din urmă erau oarecum îndreptate Kham pn contra sele era militari și unele din ele cuprindea și Cronica straina, totu­ acum de Pierri mulți pentru omoru. Evenimentulu celu erau „Le Nordu” numai Ce feliu de prepuse, nu numai din causa gerului și a lipsei, e împregiu­­mi Bernard, care ăsta din urmă evenimentu diplomaticu Turinu. În academia militară ce­ască o tur­­ce a se proclama testamentulu lui Napoleonu publicară pn După atentatulu fi cunoscute unele pe sine, împăratu că Lud. Filipu nu a mai săvârșitu causă flagrantă pn I­­stă cele mai sa curatu ca carele mici ale și revolta ce a unu feliu de prin armată, tăiatu capulu. De acolo însă Lud. proclamănduse iarăș cu scopu ce bine de împăratu, ei momente, cu ia cum că în și cea Angliei. Adre­­e ue totu minutulu

Next