Gazeta Transilvaniei, 1859 (Anul 22, nr. 1-59)

1859-02-26 / nr. 9

­­­ die'a esse regulatu o sertemana, adesa: Meg­­ curea.­­ Bretișiș loru este pe 1 anu 107, pe diumetate anu 5 f. austr. inla­­intrulu Monarchiei. Săișuienii, GR . 8! Se­­­­ la­­. pe 26. Februarie 1559. Pentru tieri straine 7 f. 35 er. pe 1 sem., si 14 f. 70 er. pe 1 an. Se pre­­numera la toate postele s. r., cum si la toti cunoscutii nostri DD. corespondinti. Pentru serie „petit“ se ceru 8 cr. val. austr. TRANSSILVANIEI. Monagheni­a Austriaca. Partea ofisioasa. ORDINĂCIUNEA împărătească din 12. Ianuarie 1859. Despre modalitățile: la noapiă 1856 (bul. LA. subu cari dispuseciunile imn. Nr. 7) suntu de besericesci din Ardealu. pentru zecime, patentei din 1. aa bunurile N aplicatu Săre a ce presta desdamnarea urbariale constătată pentru bunurile besericesci din Ardealu se respunde desdamnarea conformitate a ordina: cu §. 2. în mea din 12. Iuniu 1854 (bul. imp. Nr. 151) patenta mea din 1858 (bul. imp. Nr. 153) după ce amu întrebatu ne ministrii mei mi amu ascultatu .. .. 6. conformitate cu patenta 15 consiliulu meu imperiale, - amu precum și spre a ce se va constăta în Septembre aflatu „Ci­­.­­52 ..­­”­­- 1. Diopuseciunile patentei din 1. Ianuarie 1856 (băs. imp. Np. 7) ce voru anliza mi­na bunurile preoțesci ne lăngă următorele modificăciuni. În privința desdamnărei urbariali­er zecimali, ne va re­­sulta pentru bunurile besericesci sau preoțesci, nu va afla lacu­nsemnarea judecătorească a capitalului de desdemnare. $. 3. Atătu în privința rediteloru caduci, cătu mi în privința capitalului de desdămnare, pretinsiunile de desdămnare, ce se voru fi constătatu cumcă au de ale pretinde bunurile be­­sericesci din fondulu pentru desărcinarea pământului, se voru asemăna la acestu fondu dea dreptulu de cătră comisiunea de țeară pentru desărcinarea pămăntului. $. 4. Oblegăciunile, ne ce dau din partea fondului de desărcinare pentru rentele caduci ale desdamnărei urbariali respective ze­­cimali, voru suna ne numele demnitariului besericescu, care va ai abăndu dreptu de a percepe desdamnarea. Din suma constatată a rediteloru caduci după desdamnarea urbariale­­i zecimare, ce voru subtrage din oviciu tóte antici­­pările, ue ce voru fi dară ne contulu acestoru redite. Asemenea se va subtrage din ele totu ce va fi de preotatu statului veru altoru fonduri publice, decumva aceste prestăciuni ce voru ei dechiăratu ca unele, ue ce potu face cu oblegăciuni de ale fondului pentru desărcinarea pămăntulului. Întru că tu nu va afla locu d­epusăciunea $. 6, oblegăciu­­nile fonduriloru de desărcinarea pentru capitalulu de desdăm­­nare, ce va cădea pe bunurile besericesci, se voru da pe numele respectivului beneficiu besericescu și se voru ținea de ca­­tegoria lit. A. Ele voru face o parte constitutivă din averea capitale a beneficiului și voru fi supuse tuturoru dispuseciuniloru legali, ce custau în privința conservărei și sub păstrărei de averi besericești. Obligăciunile pentru desdamnarea capitalului de competințele zecimali ale preoțiloru, ce stau sub consistoriulu evangelicu de confesiunea absburgică, se voru emite, totudeuna despre suma totale a deodamnărei constătate, mi­ne numele respectivei su­­perintendenture, de cătră care se voru asemăna fie cărui be­­neficiu părțile, ce­i ce cuvinu din pedice. . Ministrulu­meu de interne, în ceînțelegere cu miniștrii de justițiă, de finanțe și de cultu și învățământu, suntu în­­sărcinați cu esecutarea acestei ordinăciuni. Viena în 12 Ianuariu 1859. FRANCISCU IOSIFU m. p. Comitele Bucl-Sauenstain m. p. Baronulu de Bach m. p. Baronulu de Bruc m. n. Comitele Nadasdy m. n. Din mandatulu împărătescu. Baronulu de Ransom­et m. p. cu cale [i DECRETULU guvernămăntului c. p. pentru Ardealu, din 5 Ianuariu 1859, pri­­­vitoriu la cerințele scutirei de miliții a învățătoriloru dela școalete poporane, cari suntu așezați definitivu (stătătoriu). Învățătorii dela școalele poporane, după $. 19, alu legei de întregire a armatei din 29. Sentembre 1858 și după 22 anu instrucciunei oficiali provisorie ce a eșu­u pe lăngă acea lege, numai la aceea întămplare au dreptu a fi scutiți de mi­­liție, dacă de cătră deregătoria scolastică suntu așezați definitivu. Ei cănduse întrebăciuni, că de cătră care deregătoriă sco­­lastică anume, și pe lângă care condițiuni, au a fi puși în­­vățătorii, spre a se privi de așezați definitivu, și în urmarea aceasta a se trapta la recrutare ca scutiți de mi­­lițiă? s'a aflatu cu cale a ce da o determinăciune mai anpâne, cum că, Dupe întemeierea dreptului legiuitu asupra scutirei de milițiă din partea respectiviloru învățători ai școaleloru po­­porane (învățători primari, învățători, subînvățători, ajutorii de învățători), cu privire la principiele respirate de cătră înaltulu ministeriu c. r. de cultu și de învățământu, carii s'au publicatu prin decretulu de aci din 30 Noembre 1856 Nr. 24,439, au a ce aduce înainte următoarele dovediri: 1. Decretulu de așezare, espedtitu de cătră ordinariatulu episcopescu subtu care 075, au de cătră consistoriulu superiore, ca deregătorie scolastică suprastătătoare, în care se arată, cum că respectivii suntu așezați ca învățători, subînvățători, au ajutători de învățători, definitivu, au o anumită școală po­­porană, și încă într'o stațiune sistemizată. Contraptulu ce s'a făcutu cu comunitatea, despre dotația învățătoriului, nu se ce­­re a se produce. 2. Dovedirea prin atestate școlastice, scoase regulatu, celu puținu despre studiele percurse pe deplinu, cu progresu bunu, la o școală primariă cu patru clase, seau la o școală de căpe­­tenie cu trei clase, care în planulu de învățământu și în scopulu de învățătură se privesce de o potrivă cu cea d'in teiu. Dov­direa aceasta din urmă se priveșce deocamdată de bună, pănă la încheierea anului administrativu 1861. Fiindu­că până la acestu timpu ce presupune, cum că în țeara aceaora pentru toate confesiunile se voru pune în lucrare preparandie, seau așezăminte pedagoghice organizate după cuviință, pentru cultivarea învățătoriloru dela școalele poporane; de atunci înainte, din partea învățătoriloru dela școalele poporane se va cere, să

Next