Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-06-30 / nr. 51
202 sataritia) din causa ca oamenii din acesta secta carii se determină ca se omoare pe altii, pentruca se le crésca fanatismulu si furica, se imbata mai anteiu cu suculu ametitoru ce se stoarce din acea planta ; de aici apoi europenii au formatu cuventulu hasisinu , asisinu si mai pe urma a sa si nu , cărui apoi ii detera semnificatiunea de ucigasiu cumplitu. Inse acei asasini era in adeveru si cumpliţi. Cugetaţi unu popom intregu pe terenulu catutiene din munţii Libanului, dela Antiochi’a pana la D amascu. Fanaticu in supremulu gradu, despretiuitoru de mórte, curagiosu in tóta privinti’a, orbu ascultatoru la poruncile comandantiloru. Din acestu popom se alegea apoi cete, si cetisierescu si numai individi unulu cate unulu, preadeterminati a stinge sarele tuturoru acelora, pe carii regele loru numitu ,,Bâtrânulu din munteu, ii destină la mórte. Asasinii se numia ei pe sine Dais si Fedais, adica inrolatori si sacrificatori (jertfitori). Regi, ministrii, generali, diplomaţi si alti oameni de frunte au cadiutu de veninulu , de iataganulu si pumnariulu asasiniloru. Oare inse asasinii siau ajunsu cu atatea omoruri scopurile loru ? Nici unulu din cate au voitu ei, au ajunsu inse unu altu scopu, ca instinctulu conservării proprie au constrinsu pe alte popora, pentruca se stingă pe asasini cu focu si cu sabi’a de pe faţi’a pe pamentului, ceea ce in adeveru s’a si intemplatu, pana ce pe la 1276 domnitorulu mongoliloru Hulagu i’a curatitu si stirpitu cu totulu. Uitate, totu asia o patiescu si asasinii din dilele nóstre. Sângele sânge cere. Morte pentru mórte. Dara poate fi ca asasinulu insusi se scape de mórte? Se poate; resbunarea inse cade pe rudeniile, pe connationalii, pe concetatienii sei; caia apoi in totu casulu se pote intempla, ca partita persecutata de pumnariulu seu glontiulu asasiniloru cutarei partite sesi caute si ea sacrificiile sale intre oamenii partitei oppuse , despre carese prepusu ca a mituitu pe asasini. Resultatulu e totu acela: móarte pentru móarte , veninu la veninu, pumnariu la pumnariu, Sulla, Marius , Ros’a alba, Ros’a rosia, — Guelfii et Ghibelinii, Jacobinii si partit’a popesca din Vendee (Franţi’a), Tory, Whig (Angli’a), Aristocraţi’a si plebe, monarchia si republica, catolici si protestanţi (resboiu de 30 ani), senatulu de diece in Veneti’a si aqua tofana in Rom’a, fanarioţi si turci. Istori’a nu ne arata unu singuru esemplu, cumuca libertatea poporatoru, cultur’a cea adeverata si moralitatea ar fi castigatu vreodată prin asasinate; ba tocma din asasini au fostu totudeauna casiunatorii celoru mai fioroase mesuri de tirania si impilare luate asupra poporaloru. Ce e mai multu, ca istoriia nea pastratu anca si esemple de acelea, unde cutare omu doritoru a se pune in capulu poporului si a sugrumă libertatea oameniloru, a mituitu elu insusu asasini spre a omori pe cineva , numai pentru că se se pota dice, cumuca securitatea publica este in periculu, eara persón’a lui mai multu decatu oricare altele, prin urmare ca e se fia de ajunsu a prinde pe or si cine la o simpla denunciatiune, la unu prepusu catu de usioru, la o singura miscare de sprincena. — Din atatea anca poate cunoasce oricine, cumuca asasinii sunt — cu voi’a seu fara voiea lor, prea puținu ne pasa — cei mai cumpliți dușmani ai libertății poporaloru, cei mai tari proptitori ai tiranei, ai spionagiului si ai imultirii temnitteloru si tortureloru de toata plas’a preste totu rotundulu pamentului. Acela, care se indoiesce despre adeverulu cuvinteloru nóstre , ste’si la osténél’a de a calatori in dilele acestea numai la Bucuresci. Tocma pe finitulu Nr. acestuia ne sosi o corespondintia din Bucovin’a, care ne face cunoscuţi pasii urmaţi mai incolo in causa scelei reale. E lucru necuratu. Unde se afla si lupi batrani in piele de oue, acolo, asia o patiescu oile cele adeverate si nemascate. Mai lipsesce, se ne muiemu si desperamu, candu damu de pedeei ? In adversis virtus! — C u s i u. Esc. Sa D. gubernatora a pornitu in călătoria catra Dees, Naseudu si Rocna, si după finirea călătoriei se va duce la Vien’a spre a reporta cele aflate prin tiera. — UNGARI’A. Esc. Sa D. cancelariu alu Ungariei cercetă pe Em. Sa primatele cardinala Szcitovsky, carelu primi dicundui intre altele, ca doresce, că sei succeda învoirea (cu Vien’a), care umbla acumu prin tóate gurele. C. Forgăchei respunse: „ca va veni unu timpu, in care chiaru si animele cele nemultiamitorie vom recunósce, ca Patri’a nóastra fu ferita prin încordările (ambiloru) acestea de pericle. (5. Noembre a. tr.) Fara indoiela, ca ne lipsimu de folosirea unei mare parti din drepturile noastre constituționale, in unele casuri judeca asupra noastra judetie straordinarie, inse scopulu, pentru care se făcu toate acestea, mi ne escusa, că se nu lucramu din resputeri la marele opu alu involtei. Mai. Sa, Domniloru mei, iubesce pe magiad, elu doresce o Ungaria libera, constitutionala, tieri constituţionale dincoce si dincolo de Laita, si nu e acuma vorba despre a ni se desfiintia drepturile noastre, ci numai despre a afla o modalitate, cu care se poata aduce in armonia pusetiunea noastra constitutionala , si drepturile noastre cu drepturile si interesele monarchiei si cu ale popoarelor fratine din celealalte parti ale monarchiei, care acuma anca sa constitutionale, —e lucru fara indoiela, ca o cointielegere paciuita nu e neposibila, ci ea se poate pe calea cerata ajunge cu toata securitatea. Se speramu resultatu securu.“ Si apoi fini cu „Se traiesca regele, ca elu e ungurulu (or magiarulu ?) celu d’antaiu. — Tóate jurnalele vieneze si magiare tracta acumu caus’a impaciuirei repetendu cele dise de sute si mii de ori. — CROATI’A. In 2. Juliu se ivise aici unu escesu de nopte cu demustratiuni politice ; se sparsera ferestre si lampe si se detrasera rosu de pe la ofierele c. r. pajorele imperatesci, din care causa magistratului datu o prochiamare, cu amenintiari de aspre mesuri. 6 Sei rea despre Voivodin’a serbesca, cumuca restaurarea ei cum fu mai inainte s’ar fi decisu definitivu, noi o lasamu intre scornituri, pana candu vom esi sciri positive despre acésta. Caus’a Serbiei. In 26. Juniu luara capetu pertractatiunile intre comisariulu Achmed Veficu Effendi si intre ministrulu serbu Garasianinu pentru restatorirea unei armistari mai îndelungate. Protocolulu luatu cu acesta ocasiune cu mediulocirea tuturoru consuliloru si cu învoirea ambeloru parti impaciuitoare determinéza, că pretensiunea serbiloru , ce cere, că turcii se se depărteze din cetatile serbesci, se remana reservata de a se decide in conferinti’a representantiloru poteriloru in Constantinopole. Part’a vise se oblega prin protocolulu acesta pana la definitiv’a otarire a’si tiene trupele inleuntrulu citadelei, si pana atuncia neci ca se vom mai încercă a recâștigă orasiulu; serbii de alta parte se oblega, ca se vom conteni de orice atacu asupra fortaretiei, vom curați toate baricadele din orasiu si pe poporulu tieranu armatu si adunatu in Belgradu ’lu voru emite pe acasa. Turcii civili, cari aru vréa se se re’ntorca in orasiu in casele loru, trebue deocamdată se se supună jurisdictiunei serbesci, inse gubernulu Serbiei sta bunu, garantandu nevatamarea personei si a proprietatiei loru. Se intielege de sine, ca poporulu serbescu, care speră in prim’a furia, ca’i va succede a isgoni pe turci din tóté celea siepte intarituri ale Serbiei, se afla fóarte nemultiumitu cu mersulu lucruriloru; inse principele Mihaela ancaiea in consideratiune, cumuca A. Caragiorgioviciu, care tocma in timpulu rescelei se duse din Timisiara la Constantinopole, ’i poate face dunga peste socoteala, candu s’aru arată înaintea poteriloru vecine, ca nu poate tiene in frenu poporulu inversiunatu, intr’aceea cu toata învoirea făcută pregătirile de resboiu nu s’au pusu deoparte; baricadele totu mai sustau si se făcu anca altele si noue; soldații facultati si invalidă se aduna suptu arme si chiaru in 5. Juliu anca se mai adunara 1200 înarmaţi de aceştia in cetatea Belgradului; magazinele din cetate se golescu si mărfurile se punu in securitate afara de orasiu. Ca toate acestea principele, că se se bucure de pace solida, e aplecatu la negotiatiuni, inse si la pregătire de resboiu lase locu cu totu adinsulu, si princes’a imbracati in costumu nationalu mergu si cerceteza meterezele. Serbii, de candu se intorse min. Garasianin fara succesu dela Constantinopole mai antieri, făcură necurmatu propraganda pentru liberarea Serbiei de garnisoane turcesci. Din propaganda esi inversiunare si acésta prorupse in versare de sânge, care fini cu armistarea prima si cea de susu. CONSISTORIULUI din IX. JUNIU. Alocuţiunea Papei. (Urmare din Nru tr.) „Adaugandu in urma minciuniloru minciuni, delirieloru delirie, calcandu in piciore toata autoritatea legiuita, totu dreptulu legiuitu, toata obligatiunea, toata deforintiva, ei nu se sfiescu a substitui in loculu dreptului adeveratu si legiuitu dreptulu falsu si mincinosu alu silei si a subordină ordinea morale ordinei materiali. Ei nu recunoscu alta putere decata ceea ce resiede in materia. Ei intrebuintieaza toata morala si onoarea spre a grămădi avutiele prin orice mediulace si de a setura toate patim de depravate. Prin aceste principie abominabili ei favorisezi rebeliunea carnei (a trupului) in contra spiretului; ei o intretienu si o inaltia, si densii concedu acelea drepturi si acelea daruri naturali, carii ei le pretindu a fi