Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-10-09 / nr. 80

­­ tatieni statului intru intielesulu anticu (si după cumu nu asia de multu o incuviintiă in principiu si D. conte Joanu Beth­len sen.) seu impusa de unu gubernu carele nu scie de glu­ma si nu vrea a se compromite prin slabitiunea sa, nu mai sufere pre catu tiene puterea sa nici unu felu de „nu vréu asia, nu’mi place pe dincolo , s’ar potea si altum intraa, “ ci ea dîce: Acumu se nu’mi mai murmurati nici un’a; voi v’ati incercatu a ve regulă afacerile si a ve impaciui diferintiele ; precumu v’amu lasatu eu atunci de capulu si de voi’a vostra, intocma voiescu că se me lasati si voi pe mine, se incercu si eu ceea ce sciu si aceea ce’mi spune mintea mea; de voiu scoate scu nu la capateiu, istori’a e judecatoarea mea că si a vóastra, urm’a va alege; eaia pana atunci se faceti „si se ve supuneti la dispusetiunile mele si — punctum. —“ Se punemu domniloru man’a pe cugetu si se negamu de se pote, ca in decursulu acestui anu, in care ne aflamu astadi, starea lucruriloru nu ar fi fostu cea adumbrata aici. Eara in acestea impregiurari, ce se potea cere dela unu comitetu na­­tionalu tocma si in casu, candu acelasiu ar fi fostu perma­­nentu, eara nu respanditu prin toate unghiurile tierii? Se punemu inse ca desu numitulu comitetu ar fi fostu in adeveru permanentu si pentru a. 1862 , si ca ar fi statulu in competinti­a lui de a se ocupă cu aplicarea susu atinse­­loru instrucțiuni provisorie, c­are inse nu ar fi fostu mai cu sfatu astadata de a lasă pe tota intreleginti’a nóastra su­perióra si mijlocia prin urmare si pe poporu fara nici o in­­formatiune si indireptariu ce ar fi fostu se­nsa din vreunu centru oarecare, buna era dela comitetulu permanentu ? Scimu cu totii ca noi romanii inca punemu mare temeiu pe autono­­mi’a municipalitatiloru, cunoscemu asemenea catu de amaru si durerosu ne vine, candu compatriotii nostrii de alte natio­­nalitati ne plesnescu in faţia, ca poporulu romanescu si chi­­aru barbatii sei cei luminați se iau orbesce după cate unu archiereu seu după doi trei demagogi, in catu din cuven­­tulu aceloraşi nu esu. Pentru astadata dumnealoru orice, alta, numai asia ceva nu. De candu au esitu instrucţiunile organi­­satore de tienuturi, archiereii isi vediura de alte griji si ne­plăceri ale loru, eara asia numiţii demagogi numai catu tra­duseră acelea instrucţiuni in romanesce pentru foile roma­­nesci, eara după aceea se retraseră cu totulu la o parte, că si cumu nici n’ar fi fostu in tiera vediendu’si, de alte necasuri ale loru, eara prin organele publicității ocupanduse candu cu starea sceleloru, candu cu economi’a si cu comereiulu, cu ce­­stiunea drumuriloru de feru, cu conservarea paduriloru, cu arte si espusetiuni si cu alte multe de clas’a acestora, cara politic’a o lasara pana acumu cu totulu in grij’a altor’a. Si care a fostu resultatulu acestui anu de tăcere cu pri­­vintia la romanii ardeleni ? Celu care voiesce a’lu cunósce mai deaprópe, se nu’si pregete a culege la unu locu tote pro­­tocaalele comiteteloru de tienuturi, cate au decursu pana acuma si din acelea isi va potea face o icoana interesanta destulu pentrucă se sio păstreze intre suvenirile anului curgatoru. — Mai. Sa c. r. apostolica, după cumu ni se scrie, s’a induratu prea gratiosu a reactiva pe D. Dr. Yasits de con­­siliariu scolariu pentru scólele gr.-orientale in Transilvani’a. — Mai. Sa s’a induratu a redica pe D. Constantinu H. Poppu de Böhmstetten din Vien’a la gradu de baronu. — Totu in dîlele acestea se inalti. D. comisariu de fi­­nanţia clas’a Il-a Damian Datcu, la comisariu de clasa I-a prin ministrulu de finance. Brasiovu 21/10. In septeman’a acesta se tiene ter­­gulu de tóamna alu Brasiovului, că eri si adi inse in alti ani era piatr’a tergului de vite plina , pe candu acumu e gola si nu prognostica unu tergu de vite insemnatu, nici vendiatori, dar nici cumpărători nu se adunara pana acumu. Vomu vedé si mane a trei’a dî ce esponenti de dare avere se voru mai redica. — Adi in 22. tergulu de vite e atatu de miserabilu, incatu intr’o di de tergu de septemana anca am vediutu asemenea; vite cornute pucine, cai mai lipsescu cu totulu, vite mărunte că ’n palma, cumpărători afara de măcelării brasioveni nu se arata. Ce e caus’a ? — Lips’a baniloru, căci speculanții ce avura ceva parale se duseră se cumpere vinu cu ele prin Ardealu. — Asera ni se roși dintr’odata cerulu de catra resaritu. Unde arde? — Vam’a din Timisiu, era respunsulu, candu astadi audimu, ca padurea Timisiului arse infricosiatu si deca ploi’a de asta diminétia nu a potolitu foculu, totu poate, ca anca mai arde, 318 TELEGIRAMU. „Grherla 20. Oct. Asesorulu de sedria Sipotariu, pentru ca apere diplom’a imperateasca si instrucțiu­nea (?) neascultata, in pedeapsa, se strapuse din Doboca. Des­­amagire generala amara.* Cumu se ne potemu esplica soirea aceasta ? Ore earasi dela M.­Osiorheiu se face ataculu ? Si se poate, că elu se nu fia desaprobatu de gubernu? Asteptamu deslucire mai pe largu, ca totu telegramulu e enigmaticii._ Consiliariu de scote. — Ne imbucura multu soirea despre reactivarea D. Dr. Vasits de consiliariu scolariu, fiinduca prin faptulu acesta ni se da unu feliu de garantia, ca dartea scóleloru gr. res­­ea­rasi va poté înflori, după regresulu de vr’o 2 ani, déca inse nu s’a denumitu si pentru romanii gr.-catolici consiliariu de scóala chiaru nici acumu, candu trist’a esperiintia ne uda fa­­ți’a eu m­uri de lacrimi, ca suptu intregu timpulu absolutis­mului scólele romaniloru gr-cat, din lips’a unui cons. scol. romanu si cu dorere pentru inaintarea generatiunei natiunei sale, — deveniseră mai de proverbiu si demne de toata tân­guirea in cele mai multe parti, apoi se scie colo susu. Dom­nii dela carm’a statului, ca nemica nu ar indigna, supera si despera pe intregu poporulu gr.-cat. din Transilvani­a, decatu anca o proba instrainatoria, că cea de pana acumu, ad. se­se concréza numai unui strainu de si catolicu deslegarea proble­mei celei mai de căpetenia a natiunei, care e redicarea de scoli si punerea unui fundamentu de organisare mai durato­­riu si mai solida pentru institutiunea poporului, si pentru e­­dificarea moralității lui, si se fia prea incredintiati, ca cu ne­mic­a n’ar poté strică mai multu referintieloru amicabile si simpatice intre romano si gr.-catolici, că o mesura că acésta, ce ar striga apoi si resplatire la ceru. De ce ? Eaca de ce : Lasamu, ca desolat’a stare in care se afla scólele romane gr. cat. in Ardealu rechiama cea mai de aprópe grigia a guber­­nului asia, incatu inaltu acesta e moralicesce indetoratu a nu lasa nemica necercatu, spre a vindeca si ran’a acest’a prin mediulecele cele mai secure si mai indulcitorie, — dar apoi — de ce se nu o spunemu pe facla ? Magiarulu, germanulu seu sasulu aici anca nu a ajunsu a fi cosmopolitu in sensulu stric­­tisiriu neci pe atata pe catu e romanulu, apoi simpati’a re­­legionara si confesionala in tier’a nóstra, unde după lege do­mină numai eri principiulu nationalitatii „Unio trium nationum“ neci odata nu fu singura punctu de plecare la facendele bar­­batiloru de diverse confesiuni, ci motivulu lucrării loru a e­­situ mai multu din predomnirea simpatiei catra nationalitatea loru. — Unu romano-catolicu din Ardealu, magiaru seu germanu seu si romanu renegatu totu atata neci odata nu va lucra cu acea dorere de anima pentru cultur’a poporului romanu, fia acesta chiaru si catolicu, cu care ar lucra unu romanu cu dorere. — Deca magiarulu nu crede acesta, celasi consil. de scóala germanu, seu germanulu pe unulu magiaru si credu ca se voru convinge. Romanulu e mai cosmopolitu, elu ori unde ’si face scrupulu de consciintia pentru acurat­a implinire a obli­­gatiunei impuse. Deci, si déca din economia de statu s’ar de­cide se fia numai unu consil. scol. cat. in Ardealu, apoi candu s’ar denumi același car dintre rom. cat., ar striga resplatire la ceru, si apoi pe pamentu ar casioua o trista decădere a gr. catoliciloru romani. — Dar’ acesta economia materiala ar’ trage după sene unu resultatu si mai tristu si daunatiosu si rom. si gr. catoliciloru din Ardealu, pentruca e preste toata potinti’a omeneasca, că unu singura consiliariu scol. se poata impleni oblegamintele cele multifarie si lamurite in trei die­­cese, ci naturalminte elu ar face numai ce iar sta prin po­­tentia si mai antaiu, ear naturalminte, pentru cei de cari ilu doré mai deaproape. — De ce au remasu romanii gr. cat. in restimpu de 12 ani cei mai indereptulu tuturora confesiuni­­loru cu scólele si institutele? — Respunsulu e, chiaru, pen­­truca n’au avutu consiliariu scolariu din natiunea s­a. Dar celelalte confesiuni de ce stau mai bine in punctulu acesta ? — Pentrucă ele au avutu barbatii dom­riloru sale. —­ ,,Veritas odium parit“, vnse numai la dusimanii adeverului si la cei ce nu precepu, ca e mai pecatu a tace decatu a vorbi, candu din tăcere ar resulta mai multu reu, decatu din f­ranchetia sincera. — Eu vuse mai marturisescu, ca le diseiu acestea chiaru din anim’a si din camar’a opiniuniloru natiunei si confesiunei mele, de care sumu prea si foarte bine informatu, ca e resolvata la orice, — numai sa’si aiba propriulu cons, scolariu de nati­unea s’a. — Nu se multiumesce cu neci o alta suplinitura seu representare prin comisiuni, — decatu numai după ce ’și va avé consiliariulu ei scolariu. — Aeque pauperibus prodest, locupletibus aeque: Aeque, neglectum, pueris senibusque nocebit. R.

Next