Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-01-22 / nr. 6
ca este rogaanu noscutu ori si unde, castiga indigenatul» indata ce’lu va cere in scrisa. Si era. Oricare strainu va dechiara in scrisu la respeptivula guberni — consulatu — ca voiesce a esi de sub protectiunea de mai nainte, de nu va castiga resolutions in termina de trei luni, cerendu indigenatulu romano pe langa împlinirea conditiuniloru legale i se va si acorda. In constitutionea noua aflamu urmatorele determination! : Artie. 3. Teritoriulu României nu se pote colonisa cu populatiuni de ginta străină. Art. 7. însușirea de romano se dobendesce, se conserva si se perde amesuratu reguleloru statorite prin legile civile. Numai strainii de rituri crestine potu dobendi impameutenirea (indigenatulu, naturalisatiunea). Artic. 8 Impameutenirea se da de puterea legslativa. Numai impameutenirea abomana pe strainu cu romanulu pentru eosercitarea drepturiloru politice. Artic. 9. Romanile din orice stătu fara privire catra locuia nascerii sale, dovedindu lapedarea sa de protectiunea străină, poate dobendi de indata eosercitarea drepturiloru politice prin unu votu ala corpuriloru legiuitoare. Artic. 11. Toți străinii aflători pe pamentulu României se bucura de protectiunea data de legi persoaneloru si averiloru in genere. Artic. 13 Libertatea individuala este garantata. Artic. 15. Domiciliulu este neviolabilu. — — In faci’a acestora legi apoi sciti ce s’a intemplatu totusi cu ocasiunea slegeriloru din urma ? Cativa suditi rusi, greci, austriaci, sau de ai portii otomane ascundiendu’si protectiunea si voinda a instela tier’a, prevaricara drepturi politica de alegatori si de candidati. Era deci asupra acestei clase de oameni s’a vorbita la carner’s romanesca. Intrebamu cu totu dreptuiu : Ce ar fi facutu diet’a Ungariei si oricare alta in asemenea casu. Credemu ca candidați ei alegatori că cei caracterisati aici n’aru fi aflata osi’a pe care se esa mai in fug’a mare (Va urma.) ca unuia dintre archiereii loru nu o a subscrisu, ci se caute ca legile ungurene in tirani’a loru se potu alatura prea bine langa poruncile cele fioroase si crudele esite dela tiranii generali Berg si Muravieff in contra Hrubei si natiunii polonesci. „Zukunft“ Nr. 12 dedica petitiunii romane noi patra semicoloane, era anume motivarea punctelor ei o afla de mare interesa. Foile moldavo-romanesci inca s’au capatatu de acea petitiune, era .Independenti’a“ o publica atatu romanesce catu si nemtiesce , insotienduo si de unu comentariu. — Noi nu suntemu in stare de a mai purcede urmarindu toi articulii si tóte corespundintiele fiiloro neromanesci, era mai anume ale câtorva din capital’a imperiului, care se ocupa cu petitiunea celoru 1493 romani transilvani. .Presse“ Cea vechia dupace o publiase cu comentariu, apoi in Nr. 23 din 23 Ian. aduce o corespundintia de date Turd’a 18 Ia in care se vorbesce intre altele si despre inceputulu unei resbunari , s’ar fi pornita din partea regimului in contra episcopului Dr. Ioana Vancea pentruca a subscrisu petitiunea. Lasamu ca acea corespundintia nicidecum nu este din Turd’a si judecandu bine după limba si stila, nici ca este esita din condeiu romanescu, ci nemtiescu sen sasescu, dar’ apoi pana acum cu scirea nóstra nici ca este vorba de cea mai mica resbunare a gubernului in contra celoru carii au subscrisa petitiunea, că se tacemu, ca dieu la cei mai pucini dintru aceia le ar pasa de vreo resbunare, dar apoi indata in .Presse“ Nr. 25 a dechiarata insasi inalta cancelaria reg. transilvana de curte, ca de vreo resbunare nu pote fi nici vorba, si ca anume cu privire la faina’a despre cele 200 mii fiorini trebue se se scie, ca in privinti’a resiedintiei episcopesci , a bisericei si a seminariului din Armenopole numai catu s’au făcuta orericare cercetari pregalitare, pentruca nici macar atata nu este hetaritu bine, deoa rebiediuti’a episcopesca va remane» totu in Armenopole, sau ca ea se va strămută aicea. Dreptu ca chiar a acelea cercetari preliminarie s’au opritu prin telegramu din lips’a baniiorp, inse acelu telegramu alu in. cancelarii a venitu la guberniulu transilvana in 27 Dec., canda Dr. Ratiu s’a iniadosiata la imperatulu numai in 31 Deo., prin urmare in 27 Deo. nu s’a potritu aci, ca cine ara fi subscriitorii plenipotentieloru. Totu in .Presse“ din 26 ian este nun alta articula de date Sibiiu scrisa nemtiesce foarte bine (se vede ca denemtiu nascutu). Acelasi spune regimului ca nu cumva se se insiele, ci se’si deschide ochii si se vedia, ca in Transilvani’a domnesce astadi tocma acea orgia in contra uniunii si a legiloru ungurene, care a domnitu si in 1848 si din caus’a carora s’au sacrificatu atati oameni, nici se ia de pretestui a respinge petitiunea romaniloru numai din causa San Margita. In comuna noastra San Margita, care numera preste 210—220 locuitori dintre cari 30—40 sunt maghiari sivrei, ceialalti toti romani — pe di ce merge scade moralitatea si relele crescu intre popom asia, in cari uitandu, ca au a trai mai multu si a se ingriji despre viitorula sen si ala fiilor a sei — pe întrecute, oare de oare si vendu locurile fara crutiare mai pentru nemica! Asta ne intristeaza foarte multa, si mai multa de cat toate si aceea, ca niruene uu pasiesce a vindeca aceasta boala nimicitoria, care cu inmultirea productiunii rachiei devine a demoralisa epidemicesce. O parte mare a locuitorilor din aceasta comuna sunt aplecaţi dela natura a asculta de sfaturi bune, deara o parte ’su dedati cu totulu desolatei beuturi spirituase; in patu dela unu timpu incace, si anumita din lun’a lui Augustu 1866 s’au vendutu din partea unora iubitori de viuarsu mai multu de 80 iuguri pamentu pe vecie; „apoi“ iu pemuu (zalogu) nimenea numai scie catu! — Destula doiere, ca are cativa din t. insii au remasu pe stratele satului—„nice bani nice mosie,“ s’ar’ da si obagi insa nu pre au unde! Dreptu aceea nu putemu învinui pe nimenea mai tare iu acesta privintia , de catu mai multa numai pe capii comunali, pentruca nu ce interesadie nemicu de binele comuna — ci numai de alu densiloru propriu. — Ma chiaru densii pasiescu in midiloculu popomlui, cumpără pe întrecute alegindu locurile dupa plăcu; apoi prin corifeii lorn aduce pe sarmanuln omu într’acolo v orbindulu si amutinduli cu vorbe, ca e platitu cu atata si atata, pana ce mai in urma aflanduse bietulu omn silita iluda. Ore candu va veni imperati’a regularii comuneloru prin o lege comunale, care prin o admiuia ni atiune intrelepta se fereasca decăderea oameniloro in desolatiune si se intr’oduca una ordine, care e inima lucrului si sorgintele, luntan’a virtuliloru?! Unde sunt ecsemplele iugigirei pelu pueiou de binele comuna alu comunei, ca se se puna in stare a untii virtutile in scóle bune de crescere si de economia, in care sta fericirea si buna stare a comuneloru ? ! Oare pentru ce nu se ocupa papii comunali mai on sama aceia, cari ’su chiamati a destepta popoioiu, cu totu feliulu de ecsemple , ?! — din care se pota precepe ce e bine si rea ? ca altumintrelea in scurta ramanemu la sapa de lemnu! — Mai incolo avemu ordinatiune noua sanatate , ca pana unde si catu puternu vinde etc. dara acelea nu le urmedie nimenea dintre noi! — Amu sfătui dara pe toti aceia — pe cari dara si sartea iau adusu asia departe, catu si vendu locurile , precum si pre negutiatorii de pamenturi din S. Margita, ca mai bine le ar merge se ludie in sunetalu legei; — ce cumpere mosiele intregi cu reu cu buna si nu cu bucat’a , ca apoi cutare ticalosu, ce a remasu cu nesce paraginituri se remans lipita de forie spre greutatea comunii. Unu patriotu ... iu. Numai beseric’a predicatoria de virtute si teritoria de vitii si scol’a altuielio organisata ne putu întinde balsamulu vindecatoriu de relele ce se incuiba totu mai tare intre popom nu numai rurala, ci chigru si in celu orasianu efeminata si des tiamatu. Veniti dar’ cei preceputi si iubitori ne fericirea deopropelui, ca se gonimu din midioloculu nostru lacatatea si se ingrigimu, mai nainte, de fiii nostri mai bine prin cresterea intru invetiaturi practice, de economia si moralitate, imbunandu si raformanda starea scolaria, pe unu pitioru morala economica cu spiritupastratoiia, cu care singura vogie pote incungiura reala saraciei de spiritu si de avere si de simitiulu binelui comunu alu patriei si natiunei. Scólele nóstre comunale se fia si scóle rurale in fapta, in care, după cum mai atiuseramu in „Gazeta Transilvaniei“, se invetia fii poporului si agricultura mai rationaria , pomeritulu, legumeritulu,înlesnirea in crescerea viteloru etc.,ca astfel in voma prospera cu totii mai bine. Pana atunci inseama sfătui si reuniunile in contra beaturilorn spirituase. — Ar’ fi cu scopu , ca comoneloru afara de orfani se li se mai impună oblegamintea si responsabilitatea a ingriji de toti licalosii din simnula seu, fia aceia seraci , fia bețivi, fia chiari si imorali, ca atunci nu s’ar’ afla atati tientori neți prin sate ceci prin cetati si bun’a stare si activitatea ar’ ti mai productiva chiaru si in folosulu statului, ca atata mai productiva in favoarea moralității, ma si spiritulu binelui comunala s’ar’ lati, si sar’ intri soiindu totu insulu, ca are a conlucra pentru îndreptarea célor rei, ticăloși seu supusi patimii beuturei si altora viții, ce derepana averile, cum sunt d. e. si cartoforiele, ticaloasa patima a jocatoriloru in cârti , cari in urma remani cu familie cu totii in usile oameniloru spressrcin’a celoru cei com patimescu; atunci si capii comunali nu vou cutedia a ne baga in sama faptele marsiave si ruinatore de stări si repotatiune ! — R. UNGARIA. Pest’a 29 Ian. Dieta lo. In 26 se mai tienu o siedintia in cas’a de diosu, in care, dupa afacerile curente, refereasa presiediotele Szentiványi, ca deputatulu diatr. Naseudn Alecsandro B o h a t i eu aia data credentionalele, (vicariuiu Gr. Moisilu si le tramisese mai nainte). După acesta se ceti reportului Andrássy despre primirea deputation» la imperaturi, care dusese adresa dietei in contra nouei legi de întregirea armatei Respunsulu Maiestății in soimn. Dupa acést’a se determină, caniediuti’a viitoria a dietei se se tiena in4Febr., ér la ordinea dilei se se puna reportuli eotuisiunii bugetare despre resultatulu esaminarii socoteleioru din au. 1861 si asupra petitiunii dep. Ioane Maiothi, care era amenintiatu cu arestare. Presiedintele mai referesa , cumca dela nisce alegatori a sosita unu vota de neîncredere in contra nuni deputata, nuse reflectă, ca neci votuia de încredere neci cela de neîncredere dupa sistem’a parlamentaria nu se ie in seama neci se poate lua la pertractare, si diet’a primi aceasta decisiune de a s’a. Intr’aceea dep. Miletus (serbu) descopere, ca acesta votu de neîncredere i s’a datu lui, inse numai de catra o fracțiune dintre alegatori si pretinde ca sa se pertractese iu merita acea adresa de neincredere. Cas’a inse reieptă dorinti’a D. Miltus si se inchiaiă siedintia. Pre catu scimu din adres’a dietei, maghiarii numai catu traganescu cu lucrarile dietali si nu vreau a pertracta neci unu obiecta serio30, pana caadu nu li se va restitui in intrega constitutianea. Serac’a tiera si nationalitatile ei platesau bani grei pentru diurnele deputatiloru, cari nu lupra mai nemica, decatu totu cladescu la muntele celu de aura pentru lumea maghiara, care se’si estinda bradele de briareu pana la marea négrs. — - _ 8*a0 — Comisiunea de 67 se adună eri si a- 8tadi in plenulu seu si luanda inainte operatulu subcomitetului de 15 primi punctele pana ls alu 7 lea din operatulu lui Deák Desbaterile fura infocate la punctulu 5 din partea stângei , inse fara resultatu. Ce privesce la romanii noștri din Ungari’a, apoi ei incerca toate spre a se udi in privinti’a pretensiuniloru naționali cu deputații altoru nationalitati, anumita cu serbii prin cesmisi se invoira mai in toate punctele, afara de punctuln respectării limbei, in care comisii romani dd. Babesia si Hodobiu pretindă, ca in toate cercarile administrative si judecătorești se se respetese limb’a majoritatii poporului, pre candu cesmisii serbi sustienea, ca cercurile se se tiena de naţionalitatea si limb’a comitatului; deci punctulu acest’a s’a reservatu pentru adunarea plenaria a serbiloru si romaniloru. DD. Babesiu si Hodosiu sciu pre bine, ca deca naționalitatea si limb’a comitatuloi va avea influintia si asupra cerouriloru, atunci cerbicositatea minoritățiloru maghiare nu se va poté infrena a si viri limb’a cu ril’a pana chiaru si la comune. Expenenti’a cea trista din an. 1861 si de atunci pana astadi pre langa toate laptele justifica prea bine pretensiunea Dobru , inse o polomu soi înainte, ca maghiarii îsi vorua sa aside a eluda toate concesiunile de nationalitate. — Singura limb’a neutra, desi moarta, mai e in stare a ne scuti