Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-05-28 / nr. 41

Mr. 41. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 9 Iuniu 28 Maiu 1867. Amilii m. Se prenumera la postele c. r., si p DD. corespondenti. — Pentru serie 6 Tacs’a timbrata a 30 er. de macare blicare. e la­­­er. pu­ MONARGHI’A AUSTRIACA. Transilvani ’a. Lad. Köváry. Dr. Ioane Ratiu. (Capetu.) Aici provocamu pe Köváry cá se ne traga elu insusi nóua mojiciloru lini’a demarcatóre in­tre moderatiune si fanatismu, intre libertate si desfren, sinceritate franca, deschisa, candida si intre mojici’a ce da cu ciomagulu in balta si stropesee in tóté partile. Noi snntemn remasi in onltura, co tóté a­­oestea mai afle dn. Köváry inca 3i atata, ca nn simtimn nici o trebnintia de a invetia eticheta nici dela partit'a sa si nioi dela cea onratn boierésca. Ce ? Barbatii natiunii maghiare nu s’au folosita a trage pe strate velari de pe trecute si a injura despotismulu ? Cum poate cineva plesni era si istori­a timpului nostru cu atata in­­drasneala in facla ? Boierii acestei tie­i apucă pe fostolu gubernatoru principe C. Schwarzen­berg in codrii la venatu pre cate 5—6 dile, unde ilu dascalia si se silia in totu modulu a’lu irita in contra poporului. Nu uitati ca in suit’a principelui se afla si cate unu romanu. Inse ce au fostu tóte acelea oratiuni fanatice care se trenura in decursulu lunii lui Main cu ocasiunea conducteloru de facle pt la cateva cetati ? Si ce au fostn ore suta de mii de placate lipite in Pestea si tramise pe la sate in favoarea epistolei lui Lud. Kossuth? Se nu se rupă ub­orile, plagele, ranele trecutului? Se nu se rupă, o dicemii si noi, se spună inse dn.Köváry, cum se potu acelea smulge, rupe si sgarie mai a­­maru decatu in modula cum o facil partit’a sa? Dar’ are contele Crenneville n’a fostu re­­presentantele monarchului? Si cum l’ati pri­­iuitu dv. la 1861, cum ii demustrati spunendu’i verde, ca nu­ lu recunosceti ? Au urmatu ro­manii vreodată asie catra personalulu monar­chului ? Amenintiarile lui Köváry cu desfiintiarea legiloru din 1863/4 nu ne altereaza intru nimicu, nici ca ne pasa. Viéti’a unei națiuni este cevasi mai lunga decatu periodulu legislativa de trei seu de cinci ani. Voi ve laudati ca ati solutu 8uferi diepe sau 18 ani. Bine, cca inse noi ve repetimu, ca avemu atata virtute sufletesca, pen­­tru că se suferimu o suta de ani. Voi ne tieneti de criminali, pentruca nu privaimu uniunea, inse ce este acea uniune? La întrebarea repetita de o miie ori n’amu pri­mita inca nici ano respunsu. Ce este machia­­velismulu acesta dnule Köváry? Uiti ca ne a­­flamu in an. 1867 dela mântuirea lumii si inca totu mai credi ca ai a face cu copii? Dn. Köváry nu crede lui Ratiu, Baritiu, Macelariu, Antoneli, pentru ca acestia sunt nispe fanatici. De repetite ori s’a ceruta congresu nationala si mai de aproape in 17 Main­e, prin unuia din mitropoliti s’a repetita acea ruga­­mente. Ea s’a denegatit in termini categorici. Ei bine, cum crede dn. Köváry pa’si poate ma­nifesta unu popom vointi’a sa ? Dieta nu, con­­gresu nu , publicitate nu, petitiune nu, semne din afara nu. Voi ne provocați ca se avemu încredere in Gubernu. Mai anteiu intrebative pe partit­a dvóstra: o aveți voi insive? Era noi, candu amu datu noi acestui gubernu de acum vota de neîncredere? Votulu nostru este vota de asteptare, era cererile naintate catra gu­­bernu nu se potu numi votu de ne’ncredere Preste aceasta entusiasmu se nu asteptati dela noi nici pentru o sistema gubernementala , ori­ce, numai asie ceva nu. Voi nu puteti uita 18 ani, voi privilegiatii, voi favoratii, atapanii, po­runcitorii , era noi se uitamu cateva sute de ani? Atunci nu adeveri ca nu amu mai merita, ca se fimu considerați de națiune, candu amu uita trecutulu nostru, istori’a suferintieloru nóa­­stre, traditiunile păstrate dela părinții nostrii. Nu Domnule Köváry, ci afla dta altuceva : R­o­­manulu ert­a, inse nu uita. — G. Baritiu. Petrecerea domnului Comisari­u regeseu in Sibiiu. Marti in 178 ale curentei dupa’medin la 6­/2 ore a sosita Escel. S’a Comisariulu regescu pen­tru Transilani’a contele Emanuilu Pechy dela Brasiovu , petrecutu de mai multe trasare si insocitu de unu baderiu de călăreţi saei. A trasu in cas’a cea pomposa a Dnului Tellmann in straj’a Cisnadiei, unde l’au bineventatu co­munitatea cetatii cu oratorulu in frunte. Sor’a s’a tienutu in onóarea marelui óspe unu conductu imposantu de tortie cu doue bande militare de mu­­ca. Dr. Lindner, redactorulu dela „Sie­­benbürgische Blätter“ a trecutu o scurta vorbire Espelentiei sale in numele cetatieniloru Sibiieni, la care Essel. S’a response de pe balconulu casei intre altele, ca prin mai strensa legatara a Tran­silvaniei cu Ungari­a nu se pericliteza intru ni­mica nationalitatile singurite, ca starea materiala a poporului se va imbunatati; multiemesoe pen­tru bun’a primire ce i s’a făcuta, da esp­esiune sperantiei , ca „nobila“ natiune saseasca cu con­­cursulu seu va usiora multa greu’a problema a Espei. sale si asigureaza ca legile, privile­giile si drepturile de pana acum ale natiunei sasesci nu numai ca se voru sustiené (?!) si in viitoriu ci inca voru mai si înflori, si încheia cu: „Se traiesca n­o b­i l’a natiune saseasca!“ In diu’a urmatoare inca de pela 9 are ince­­pura visitele si representatiunile diferiteloru corporatiuni la Escelent’a S’a. Pe la II are o deputatiune grandioasa de romani statatare din representantii comuneloru romane din Bcam­ulu Sibiiului cu preotimee si inteliginti’a civila in frunte atrase asupra si cu deosebire atentiunea publica. Reverendisimulu­i, Protopopu J o a n e Ha ni a, acesta sincera si statornica speratoriu alu causeloru nóastre pe aici, carele e acea per­­soana, in care se concentréza încrederea tuturo­ra claselora populatiunei nóastre, conducandu aresta grava deputatiune­a rostita catra Escel. S’a urmatorulu cuventu: Escelentia! Representantii comuneloru ro­mane si inteligenti’a romana a scaunului Sibiiu­lui, petrunsi de deforinti’a facia cu important’a misiune a Escelentiei Vostre si 5condusi de tra­ditional’* supunere omagiala si respecturi catra antestatatorii sei preste totu­si in deosebi catra acei’a, sării sunt chiamati a representa persoan’a preainalta a Maiestatii sale imperatoriului, — ne grabimu a ne infacisia si noi la Escel. Voastra, spre a da cu încredere sincera espresiune sim­­tieminteloru si cugeteloru nóastre. Noi Ve salutamu deci si Ve­dicemu: Bine ati venita in medilocula nostru! Catu de fericiti ne-amu tiene, deca am a fi in pusetiune, a ne spune mai departe numai vorbe de bucuria, de prosperare si de multiu­­mire. De ore­ce inse fatalele schimbări si clăti­nări din anii trecuti in form­a gubernamentala atata de comuna simtite si menite numai a sub­mina increderea comuna cum si nesiguranti’a presintelui nu ne lasara neatinsi; de oare­ ce catu pentru noi in deosebi­t insusi presintele nu numai nu se vede a dela­­tura nedreptatea si desfavarea seculara, ce apasa ca unu munte pe romani, ci din contra se pare a o mai intari pre ea ; de oare­ ce noi suntemu mai departe convinsi, ca scopulu Esoel. Vestre cu ostenitios’a călăto­ria prin tier­a nu este si nu poate fi atrain, de­cata informarea in persona si convingerea despre starea actuala a acestei tieri de Ddieu binecuventate, dar’ nefericite prin patimi omenesci de predomuire si prin instiintie uni­laterale si egoiste de partide, trebe saVe mar­­turisimu, din capulu locului, ca numai vorbe de suferintia si durere putemu se Ve spunemu. Si de óarece nu Ve putemu incomodă si cu enume­rarea loru aci, noi le-amu depusu pre scurtu in­­trunu memoriam­, pe care ne rugamu a-lu pri­­mi si a-lu face partasiu de considerarea bine­­voitoare a Escel. Vóastre. (Memorialul­ predata Esc. Sale c­o­­misariului regesc­u. Escelenti­a Voastra! Strălucite Comisariu Regescu ! Deca ecsista intre multele popoare de sub gloriosulu sceptru alu înaltei case Absburgice vreuna națiune, oarea ar fi nemultiumita cu starea sa politica actuala, atunci acea nu poate fi alt­a decaru naţiunea romana din marele Prin­­cipatu alu Transilvaniei, ca-pe nedreptatirile, ce le-a suferita si le sufere si acum, s­au ajunau gradulu celu mai mare. Locuitorii fundului regia de nationalitatea romana si intre acestia subscrisele comune ro­mane din scaunulu Sibiiului se afla, — ce se atinge de relatiunile loru politice, — intr’o ase­mene, ba ei mai deplorabila positiune, iocatu mai nedreapta, nemeritata nu se poate engeta in vre­­unu statu, fia acela gubernatu chiaru si după principia absolutistice. Escelenti’a Vostra sunteti tramisi de Maie­statea Sa imperatulu , preagratiosulu nostru Domnitoriu, ca se vedeţi in persoana suferindele credintiosiloru sădiţi si pe cale directa seu in­­directa se le alinaţi si delaturati. Permitene dlara Escelentia! ca cu sinceri­tate firesca si seriositate barbatesca se’t­ desco­­perimu durerile si dorinttele nóstre ! Un­a dintre aosiomele legislatiunei dolcei nóstre patrie este: fundus regius nullum pati­m­ juris discrimen — toti locuitorii lui au fostu si sunt fara esceptiune oameni liberi. Totusi romanii din fundulu regia si intre acestia cei din scaunele filiale alu Talmaciului lor Saliste incorporate scaunului Sibiiului s’au trac­tata totadeuna ca nesce­heloti politici, cari au numai datorinite grele, dar’ drepturi nu ! Drepturile si beneficiale depuse in decretulu regelui Andreia II. si in legile aduse pana la anula 1848 pentru intregulo funda regia , s’a monopolisatu prin naţiunea sasesca cu perfecta eschidere a romaniloru. Pana candu romanii de una parte erau în­datoraţi a purtă dările, a da aparatori patriei si a împlini toate celelalte datorinite cetatienesci : de cea parte nu se bucură, purtă lipsa de drep­turile si bineficiale constitutionale privitóre la comuna, municipii, universitatea fundului regia, si diet’a tierei. Ba ce e mai multa : procedur’a loru asu­­pritóre bate intr’acolo, — a espatiia pe romani din funda regia si după nume, numindu fun­dulu regiu, carele e singur’a numire legala, — „Sachsenland“. Intre asemenea triste impregiurari nu a trebuit a se ni se para absolutismulu deceniului trecutu, carele celu pucinu ne-a fostu asecuratu egalitatea personala, înaintea legei, — cu pun­tea, peste care se trecemu in imperati’a adeve­­ratului constitutionalismu ?! A crede intr’unu viitoriu mai buna ne au indreptatitu diplom’a imperatesca din 20 Oct. 1860 si autografele preanalte catra c. Rechberg. Noi ca si toate popoarele Austriei amu pri­miții in actele aceste imperatesoi Auror’a unei

Next