Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-09-27 / nr. 75
pariate alu tinerimei romane studióse, in testamentulu seu doito. 17 Octobre 1843 a consideratii alăturea cu medicinistii, teclmnicii etc., si pre juristi (vedi punctulu 4 lit. e), apoi data in deceniale trecute, după constelatiunea politica de atunci, din tinerimea studiósa pre pucini imbraciosiara alte ramuri de soiintia, si se aruncara intr’unu numeru mai insemnatu pre terenulu sciintieloru juridice, spuna-ne d. GL..u, ca: ce ar’ fi fostu mai cu scopu? a le denega stipendiale, a le pastra, a asteptu cu ele, sau ale capitalist pana atunci, pana candu s’ar fi aflatu concurinti resoluti de a studia technic’a, montauistic’a, silbenari’a, agronomi’a etc. ? seu iu lips’a concurintiloru la memoratele specialități, conformu intentiunei piuiui fundatoriu, a face ceea ce a facutu v. capitulu metrop. din Blasiu, adica: a le imparti in mai mare mesura la juristi? lasamu se judece si se franga batiulu asupra-ne opiniunea publica cea nepreocupata! Cu privire la proiectulu d. G....U, iu acestu respectu facutu, noi ne dechiaramu cu tata francheti’a, ca nici din punctu de vedere sciintificu, nici din celu nationalii nu’lu primimu, nu’lu putemu primi, — ma tienemu de indiscretiune intru una situatiune politica atatu de precaria, ca si cea a nóstra presinta, in carea numerulu juristiloru a scadiutu cu 60% — a descuragiu pre tinerimea studiósa, care cu abnegatiune de sine, fara prospecte in veritoriu se arunca cu ochi inchisi pre carier’a cea fatigioasa si spinoasa a sciintieloru juridice! Non si male nunc, et oim sic érit d. G....u! Diorile s’au reversatu, prisonulu incepe a se insenina, si speramu, ca nu vomu remane timpu indelungatu ignorati! atunci „servata valebunt!“ Ca in auulu scol. espiratu numai 2medicinisti au fostu ajutorati, este una asertiune, (ca se nu o cualificamu in altu modu si se supramu pre d. corespundinte) neintemeiata, reciamata pre informatiuni false; noi intarimu fara a ne teme, ca vomu fi demintiti, ca in auulu decurundu espiratu au fostu următorii medicinisti ajutorati: rigorosantele Adalbertu Balintu, medicinistii in anulu a III dela universitatea din Vien’a: Ioane Papii, Iacobu Ratiu, Greg. Sindenu — de aici nu poate esi cifr’a ce o scoase d. corespundinte; — ma noi lu si rogamu se faca bine se întrebe, ca: care dintre medicinistă transilvăneni a concursu pentru s^pendia, si n’a fostu ajutoratu? Noi nu invediemu complimentele, cu cari d. GL..U caciulesce guvernarea Excel. Sale d. metropolitu, ma si insine dorimu, ca acea se corespundia pre deplinu dorintiei generale a clerului si a natiunei si avemu firma sperare, ca va si corespunde — dara pre candu damu espresiune acestei dorintie a nóstre, amu vrea se prevenimu consecinti’a, ce unele guri rele ari deduce’o din acestea complimente pentru guvernarea de mai nainte; caci opulu „gubernarii presente“ ar’ lovi greu in barbarii, cari lau parte la guvernarea acest’a, si cari luasere parte si la cea de mai nainte! La proiectulu d. G....U in privinti’a tramiterei tineriloru bine cualificati in tierile străine cu stipendia de 315 fi. din fundatiuneaRamontiana spre a invetia preparandia, ne permiteam a face una mica reflexiune, carea merge intr’acolo, ca: fundatiunile nu potu, nu dele se se intrebuintieze decatu după intentiunea, si spre scopurile menite de pii fundatori, — pentruca testamentele suntu: „strictionis interpraetatiouis“ si nu sufera atari deductiuni, ca si celea scose de d. G....U. — Confesiunile, credemu noi, ca, vi am silii invenient spre asi acoperi si acesta receriitia grea simtita! Recunoscemu si noi, si inca cu multa amaratiune sufletesca ca la noi sentitiele reali cu una neinsemnata esceptiune s’au negresit, si nici acum nu se imbraciosiaza de catra tinerimea studiósa cu acea căldură si in acea mesura, in care ar’cere interesele natiunei! — Daca exemplele n’ar fi adiose neamu puté provocă la aceli dintre concuriati, pre cari ii amu indemnatu, rugatu, ma le-amu facutu si promisiuni, deca se voru apleca la sentitiele reali, ambitionandui, stimulandui, ca adica, prin cunosciintiele castigate, pre langa interesele loru private, voru satisface celom mai ardiatoriu exigintie naționali. — Dara ce se facemu d. G....U, deca consiliale nóstre cele salutaria, esite din adinculu animei nóstre, caci iura ca si madoarea aruncata in pariete ?! Astfeliu scrrea ce o are d. G....U, ca adie: din Blasiu nu s’a conferirii nici unu stipendiu studintiloru dela scólele reali, nu e corecta, pentruca, desi in 1868 concursese numai uniculu Georgiu Secasiu cu testimoniu din I clasa a scólei reali din Reginulu sas.; numitului concurinte chiaru numai din acestu motivu i s’a conferita stipendiu Ramontianu de 60 fi. v. a. Concursele publicate in acesti 2 ani din urma, credemu, ca suntu documente de ajunsu, ca v. capitulu metrop. din Blasiuu’a perdutu dinaintea ochiloru insemnatatea sciintieloru reali, ca nu si a astupatu urechile dinaintea opiuiunei publice. Fia d. G....U deplinu incredintiatu, ca intru ingrijirea sa pentru crescerea tinerimei studiose in diferitele specialități ale sciintiei si culturei, si pentru promoverea intereseloru naționali, incatu ei ajungu puterile, nu cede nimenui antauietatea de spate inse nu pot duce pre nimene nici in raiu!!! In fine suntemu de acordu cu d. G....U, ca: concurseloru se li se de cea mai intinsa publicitate, si -mi place a crede, ca din partea ordinariatului metrop. din Blasiu dorirea dlui espresa se va lua in drepta consideratiune in veritoriu. ala Societatea academica romana Siediuti’a publica din 14 Septembre 1869, in diu’a Crucei. APOTEOS’A LUI SINCAIU. Dircursuu de receptiune alu d. A. PAPIU ILARIANU si respunsulu dini GEORGIE BARITIU. „Dar! fratiloru romani, mari barbati au esitu dintre voi dincolo de Carpati si de acolo au venitu si in zidurile nóstre darapanate, si s’au pusu se arunce semintiele nationalitatiei intr’unu pamentu nelucratu. . . „Cetiti, tineriloru, pe Paulu Iorgovici, Petru Maiorii, Cichindealu, Sincaiu, si veti invetia intr’onsii si limb’a vostra, si ceea ce veti puté fi, de veti unnu invetiatureloru loru“ . . . Ioane Ileliadii II. Precuventare la a doua editiune a lui Cichindealu. — Conformu programului, prosiedintele societatiei deschide siedinti’a. — Unu publicu numerosu si foarte alesu, representandu ambele sexe si toate clasele sociale, fara deosebire, imple toate băncile galeriele , tribunele si parterulu acestui sanctuariu, unde națiunea de multa doriea a vedé concentrări pe veteranii literaturei romane. Nu lipsiea decatu «unii ministri. Cu deosebire s’a semnalatu lips’a dlui ministru alu culteloru si „Instructiunei Publice“, carele, se vede, spre a pute alege o scusa, n’a sciutu cum se-si gasesca» mai curendu o treba oare care. Batendu iu sita si in covata, a si gasitu ceva: solemnitatea distributiunei medalieloru si a premiiloru dela scól’a de bele arte, — solemnitate, pe care ne miramu pentru ce a gramadit’o totu pe Dumineca, candu deja era anunciata oficialu si de multu solemnitatea dela academia!!! Secretariulu generalu alu societatiei, d. A. T. Laurianu, face o succinta dare de seama despre lucrările societatiei din acesta sesiune. După acest’a recipiendariulu, d. A. P. Ilarianu, se suie la tribuna si incepe pronunciarea discursului seu. Publiculu, atrasa si prin insemnarea materiei, si prin greutatea oratorului, se aglomereaza si asteapta cu nerăbdare începerea. O voce simpatica, curata cu cristalulu celu mai limpede; unu limbagiu verde si curatu romanescu; o dicțiune eleganta; espresiuni de sentimente demne a deșteptă pana si pre celu mai amortitu romana, — au tienutu pre acestu publicu inteligentu si bine dispusu spendiuratu de buzele oratorelui doue ore in capetu. Nimine nu s’a caitu de adenc’a atenţiune, ce a datu eruditului academician. Tori l’au aplaudaţii din tota auim’a, tori ar’ fi doritu se lu asculte si ora se lu mai asculte. Nu toti vorbitorii au acesta fericire, inse d. Papiu n’a abusatu de ea. . . . Este o santa datoria pentru unu diuariu, ce porta numele divului „Traianu“, a face lectoriloru sei o dare de sama catu mai intinsa, catu mai corecta, catu mai romanasca mai autaiu de tóte, despre acestu discursu, in care coloni’a lui Traianu, si apostolii latinitatii, „cadiuti jertf’a înaltei loru solii“, ocupa loculu dela inceputu pana la finitu. Inse ce vremi? Ce se mentionamu? Ce se lasamu? Totu e de spusu. Nimicu nu e de lasatu. Si oricatu s’ar sili cineva a estrage, oricatu ar’ vrea a culege numai frumoasele flori si idei, de cari este preseratu discursulu acest’a importantissimu, carele, după ide’a nostra, si-a dobândirii imediatulu locu după „Chronica“, nu va isbuti, caci — de nu va da totulu, va strica. De astadi înainte introductiunea la cronic’a lui Sincaiu, părintele istoriei romane, nu va fi decatu eminentulu acestu discursu alu dlui Papiu. Meritulu acest’a nu ilu voru puté răpi nici chiaru neamicii sei. Aceeaşi perseverintia, aceeaşi regularitate, acelaşi spiritu de metoda, aceeasi intielegere demna de admirare in lucrurile cele mari, aceeasi arta, rânduiala si lumina , vem găsi in biografii ca si in istoriografii. Unulu pe altulu se complinescu. . . . Frumosu, maretiu si bine alesu sujetu! îmi disputamu urechilesi mi atientieamu mintea la cele ce audieamu, si numai la acelea, ca se nu-mi scape nimicu, — si totuși multe mi-au scăpărit. — Este o traditiune in poporulu nostru, cu deosebire in celu besarabianu, careia datorimu păstrarea intre noi a memoriei clasicului Ovidiu. Ea spune, ca a venitu, de multu, despre Tibru, unu din estraordinariu, carele avea dulceti’a unui copilu si bunătatea unui părinte, carele suspina fara încetare si vorbiea cate odata singuru; dar’, ca de indata ce adresă cuventulu cuiva, parea ca curge miere si lapte din gur’a lui). „Miere“ si „lapte“ au fostu si voru fi pentru romani cuvinte că ale dlui Papiu despre Sincaiu! Nascerea lui Sincaiu (28 Februariu 1754), evenimentu advenitu tocmai unu seculu înaintea esirei la lumina a analeloru sale, — ceea ce nimeni pana la d. Papiu n’a adeveratu; — originea lui cea nobila, mostenesca si curatu romanesca; — studiele lui Sincaiu; — scelele, in cari le-a facutu geniulu lui; — strădaniile si nestiintiele, ce a pusu in Rom’a si pe aiurea, in adunarea si căutarea pretioseloru documente, ce au servitu de basa trainicului monumentu, ce a redicatu natiunei sale pe bas’a sciintiei moderne; — bibliotecele europene ce a cercetatu; — puternicele cunosciintie si protectiuni, cu cari s’a ajutatu la scopulu seu in etern’a cetate; — operele ce publica si ocupatiunile lui in Vien’a; — literatorii celebri, cu cari a fostu in relatiune; — înaltele functiuni, ce a ocupatu, si folosele ce a trasu romanismulu si scelele nationale de aici; — starea sociala, politica si intelectuala a Europei in genere si a românismului in particulariu, de prin timpurii esirei pe scena a lui Sincaiu; — suferintiele nemului seu, partea ce lua elu la conlucrarea unei petitiuni „de drepturi“, ce romaniiardeleni au indreptat’o imperatorelui Iosifu II. si dietei tierei in 1791; singurulu actu in Orientele Europei, in care se simte influenti’a ideiloru revolutiunei francese; actu, in care se invoca drepturile omului si ale cetatianului; — persecutiunile, a caror’a tienta fii de indata ce neamicii românismului vediura apriatu ce poate Sincaiu; — asilulu ce afla, in dilele de restriste, la amicii sei: corniţele Vas de Tiag’a, episcopii Darabantu si Vulcanu; — cărţile ce a compusu sau tiparitu, afara de cronica; — publicatiunile, la cari a colaboratu cu alti barbati insemnati ai nemului romanescu, contimpurani; — peregrinagele sale din locu cu desagii sei in spinare, desagi in cari purtă sufletulu gintiei sale, cartea nemului, istorica, pe care numai lui i o datorimu; — principiele sociale, politice, morale, relegiose-liberale, nationale si „ortodoxe“ ale marelui martirii; — urma lui de jesuiti si papi, „sciendu“, dice elu, — „năravurile popesci“, mai alesu ale catoliciloru; fanatismulu lui pentru unirea „poporului romanescu intregu“; — relele separatismului si ale imparechiariloru din nauntru; — bucuri’a, — ce au avutu si au străinii, candu au vediutu si vedu pre romani sfasiinduse ei in de ei; — perfidi’a, lacomi’a si pretensiuni ale greciloru de a se numi ei romani si de a se da ei de mostenitori ai imperiului din Orientu , pe candu Sincaiu a doveditu, ca acesta moștenire se cuvine romaniloru, după dreptulu sângelui, fiindu ei urmașii aceloru ce au fundatu imperiulu si l’a stapanitu sute de ani, — meritulu istorici si pretiulu literariu alu osteneliloru „nemuritorului ardelenu“, — cum dice uuu biografu alu seu dela 1855, d. L . . . 12); — „firea cea inalta, prin care se implu de sufletesca mandria faptele vietiei cei virtuose a scriitoriului; — valurile prin midiloculu carora Sincaiu isi duse cu sine pana la mormentu generosele sale nestiintte nationale; — ascunsele comori de invetiaturi morale, relegiose, nationale, curatu latine, curatu romanesci, ce scapara mai de pre toté fedele acestei cronice; — căușele, pentru cari Sincaiu n’au ajunsu cu seversirea operei pana in dilele sale după cum isi propusese; — firea cea resfauiata, veseli’a, rabdarea, glumele si mandri’a latina a lui Sincaiu; — perpetuele lui ocupatiuni si cugete pentru desteptarea, realitatea morala si nationala a poporului romanu, „a nemului nostru celui romanescu intregu“, dupre cum dice elu la pag. O Cogalniceanu, Historie dela Dacie, etc. ed. 1854, p. 4. 2) Foiletonulu Zimbrului, Iași, 1855, Nr. 16. Paguba, ca acesta biografia a fostu numai începută. Paguba juca odata!