Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-10-18 / nr. 81

devotamentu. — Ca se crescemu dar’ in locune an­­geri aparatori, avemu oblegaminte a aplica liberta­tea legale chiaru si in crescere, cu atatu mai ver­­tosu in formarea pastoriloru si a luminatoriloru de popom. Deci salutamu si acesta societate, care se fia sorginte la sute altele de totu feliulul — Red. Blasiu 23 Octobre. Sinodulu archidiecesei de Alb­a Iulia-Fagarasiu decurse cu resultatu im­­bucuratoriu pentru toti. Participarea celoru indrep­­tatiti atatu a fostu de viua, incatu din tota archi­­dieces’a numai doi au lipsitu, si acestia impedecati unulu prin morbu, alaltu prin cause familiari, ce nu i permiteau a se departa dela locasiurele sale. In 19 a fostu verificarea. In 20, 21 si 22 s’au lucratu in comisiuni si s’au tienutu cinci sie­­dintie sinodali. In 23 demanéti’a sa verificatu protocolulu. Ca notari au functionatu Dr. Greg. Silasi, Ioane Moldovanu dela Catin’a si prof. I. M. Moldovanu. : : Din lucrările sinodului aumintescu acum numai facerea unei legi provisorie de alegere pentru c­o­n­­gresulu provinciei metropolitane de Alb­a Iulia. Sinodulu acceptă prin acestea, ca laicii se aiba de doue ori atatia representanti, cu clerulu, si preste totu in congresu se siedia mai multi laici, decatu clerici. Una dare de séma mai detaliata va unnu pre­ste pucinu. Resultatulu, cum amu disu, este imbucuratoriu pentru orice amicu adeveratu alu besericei nóstre, or’ inimicii sinódeloru din lucrările si tienut’a si­nodului nostru nu voru poté lua argumentu spre consolidarea absolutismului in sin­lu besericei unite. Cea mai buna armonia intre capu si membri si cea mai buna contielegere a domnitu intre toti. Totu asia fia, si or’ va fi bine! — N­u. Orestina 21 Octobre 1869. Tata diuaristic­a din monarchia atatu romana­­nationala, catu si cea străină a luatu notitia despre nefericirea betiloru fosti coloni romani din Tofaleu, facia cu espropriarea loru efeptuita din partea pre­­siedintelui tablei reg. Carolu br. de Apoi. — Pre candu diuarele romane compatimescu sórtea neferi­­citiloru numiti, alte diurn, anume „Esti lap“ din Pestea, si „M. Polgár“ din Clusiu, care acesta vo­­b­esce a se numi liberalii si defensare sórtei popo­rului, se nesuescu a proba legalitatea espropriarei. — Trebuie se fiam inse cu recunosciintia facla cu dinariulu „Hon“ din Pest­a, care in descrierea sa spune francu si fara sfiala intre altele, cumca: „Nu este liertatu a uita, ca mai existu in lume si alte legi, decatu pre cari le-a avutu in vedere tabl’a septemvirala unguresca la facerea judecatei sale. Acele legi suntu — legile umanitatei! — pretin­­diendu totudeodata intrevenirea potestatei publice in favoarea nefericitoru espropriati.“ Care dintre gazetele numite are dreptu lasarmu in judecat’a nepartiala a publicului preste totu. — Nei cu corespondinti’a nóstra presenta avemu numai de scopu a multiami redactiunei gazeteloru romane anume a „Abinei“, „Gazetei Transilvaniei“ si „Fe­­deratiunei“ pentru apelulu loru, ce l’au datu intru ajutorirea numitiloru romani, deveniti fara de erórea loru proletari si muritori de férne, — si după ce in mai multe comitate si trenuturi se făcu colecte binevoitorie pentru sermanii numiti, a provoca totu deodata pe concernentii, ca se formeze, după sta­­tulu­ou, redactiuni a „Gazetei Transilvaniei“ spre scopulu acestea comitete tienutari, si m­ulu centrale in apropiarea nemidialocita a nefericitiloru, — care comitetu centrale se poata emite din sinulu seu de una data mai mulți membri, spre a imparti obolulu binefacatoriloru, — ba deca acel’a ar’ trece, după speranti’a noastra lips’a cotidiana, se midiuloceasca pre seama numitiloru cumperare de case si pamen­­turi, unde se aiba adapostu si asiediamentu. . . . Pentru acestea lu rogamu chiaru pe dn. Dr. Ratiu, ca pe unu aperatoriu alu causeloru nationali, ca insusi dsa se se ingrijeasca de constituirea unui comitetu centrale, — facundu cunoscutu numele membriloru comitetului acestuia, care in distribuirea ajutorieloru si in întreprinderea acesta se pota lu­­cra cu poteri unite, ducandu controla, catu se pote de acurata spre binele victimeloru nenorocite, după cum credeimu, ca va fi si facutu. — m. m. Ele si in acestu casu se scriu fara cedile. Unde aceste trei litere nainte de i -si conserva sunetulu propriu, causta fiinduca i nu e originariu, se substitue prin e. Pucinele esceptiuni se considera ca sporadice, era vorbele străine ca unele ce nu se supunu re­­gulei luate din firea limbei romane. II. Pentru semnarea sunetului propriu alu li­­tereloru c si g­nainte de e si i, se intrecaleza li­­ter’a h. III. Duplicatiunea in cuvintele compuse prin prepositiuni se admite pretutindenea, unde duplica limb­a latina. Remanii neduplicate cuvintele ca: sumitere, aventare, ajutare, amenare, omorire etc. Asemenea remanii neduplicate vorbe ca: atunci, afara, acestu etc. Duplicatiunea lui­­ si altoru consonanti la midiuloculu cuvinteloru, se admite acolo, unde se duplica si in limb­a latina. , S nascutu din x intre doue vocali inca se du­plica; dar’ x nainte sau după consoane se scrie cu unu simplu s. d. e. desteritate etc.; era in cuvinte străine sau de origine greaca si inca nevulgarisate la noi, se conserva x. , Duplicatiunea la intonarea cuvinteloru nu se admite. IV. Cuvinte ca ghiad­a, facia etc., se scriu cu c, era nu cu t. In cuvinte cu putintiosu, cuviintiosu etc., t suna cu c nainte de e seu i. Lit. Z se admite in cuvinte străine, precum: zodiacu, zelu etc. In terminatiuni cu lucrediu, incredintiediu, etc. se admite di. Literele y, ph, th, si, ch se admitu numai in cuvinte străine si nevulgarisate inca. V. Se admite intrebuintiarea semneloru acutu ('), greu (') si cerumflessu !): 1. Semnulu acutu se pune la verbe in iefiai­­tivu, precum: a laudá, a vedé, a audi etc.; — si in imperfecte; d. e. laudá vedeá audiá etc. La substantivele prelungite, precum: domnia, socia etc. — In fine in cuvinte ca: légana, móra etc. 2. Semnulu gravu se pune la perfeptulu ver­­beloru, p. e. lauda, tacu, fach audi etc. Asemenea si in cuvinte cu parti, cârti, bune­­tati etc. 3. Semnulu cercuflexu se pune la sunetele nasali, precum: atâtu , câtu, intâiu , calcâiu, ca­­patâiu etc. 4. Apostrofulu se pune la a cu articlu, pre­cum: man’a, mam’a etc. Nota bene: Acestu modu de scriere s’a adop­­tatu in totale in siedinti’a din 13/25 Sept. după ce elu in partile sale fu desbatutu ageru si seriosu in optu siedintie plenarie ale academiei. — „Alb.“ Modulu­ provisoriu de scriere pentru publicarea analeloru si altoru lucrări ale so­­sietatei academice romane. I. Literele d, t, s­nainte de i, perdu sune­­tulu propriu, schimbanduse in sunetu acidentale. Cronica esterna. ROMANTA. Dnu M. Cogalniceanu, ministru de esterne, a plecatu astadi pe drumulu de feru catra Giurgiu, si de acolo se va imbarca spre a merge la Virciorov’a, la fruntari’a tierei, spre a intempina pe Mai. Sa imperatulu austro-maghia­­ritoru, care descinde Dunarea pentru a trece la Constantinopole. Era pentru dnu ministru de es­terne o buna peasiune de a arata Mai. Sale impera­­tului, ca, pentru ca Romani’a este buna vecina, de aceea doresce cu dreptatea Mai. Sale se dé locuito­­riloru din Ardealu linistea ce le lipsesce, si dela care ar’ depinde si propri’a liniste si bun’a stare a României. Convinga’lu inteligintele nostru mini­stru ca daco-romanismulu l’a inventatu insii ma­ghiarii, spre a inarm­a cu arm’a resbunarei man’a imperiale, careia, la 48, romanii au asecuratu scep­­trulu ce lu smulsese revolutiunea fiiloru lui Ar­­padu. — — Telegram’a circularia a dlui ministru de interne data catra toti dnii prefecti din tiara: „Domnule prefectul Ve recomanda cea mai mare priveghiare si le­galitate in operațiunile recrutatiunii. Luați parte in persoana, si parte activa la toate lucrările; nu in­­voiti, ci din contra prevedeți abusurile. Veti sei, ca precum toata onoarea, asemenea si toata respunde­­rea ve privesce in specialu pe dvastra; cautati in deosebi a nu se tramite la corpuri tineri slabi, sau mai tineri decatu invoiesce legea, ca­ci asemenea recruti nu servescu a spori rondurile armatei. Spre pagub’a populatiunei, a armatei, a fiscu­lui ei nu făcu de catu a imple spitalele si cimi­tirele. Ministru, M. Cogalniceanu. Nr. 15.300, Octobre 7. „Ad. N.“­­ . „Trompet’a Carpatiloru“ publica urmato­­riulu Apelu catra romani: „Ne grabimu a respunde la unu apelu ce ne făcu diurnalele de preste Carpati, chiam­andu si noi pre toti romanii din Romani’a libera cu simtiemen­­tulu nationale si umanu intr’ensii, ca se vina in ajutoriu la nenorocire, se ustureze miserica, se mân­gâie pre fraţii loru si ai nostri cadinti victima ai arbitraritatii justiţiei si administratiunei maghiare. Unu baroni influenţii unguru, influenta pate pentru ca este si presiedinte alu curţii de casa­­tiune pre langa calitatea sa de unguru, a pututu dobendi ajutoriulu si alu justiției si alu administra­tiunei maghiare, spre a expulsa de pre proprietă­țile loru, unu numeru de 26 familie romani (300 locuitori, betrani, bolnavi, femee si copii), abando­­nandui misédei crâncene in modulu celu mai neo­­menesu, acum pre timpulu ernei. Se scie, ca in Austri­a, după evenimentele de la 1848, guvernementulu invingatoriu, pentru con­siderationu pre cari nu voiau a le cerceta acum, a pusu capetu iobagiei in totu statulu Austriei, de­­clarandu liberi pre brad­ele loru si pre o particica de pamentu pre muncitorii tierani, cari pana aici, in Ungari’a si in Transilvani’a mai alesu, erau cumplitu torturati de catra seniorii feudali, in fa­­ci’a carora muncitoriulu nu era decatu sclavulu li­­pitu pamentului. Muncitorii romani scapati de sutu jugulu iobagiei, fusera, indatorati indirectu la des p pagubire catra statu, prin imposite grele puse asu­­pra-le, pentru pământurile cedate loru; si pana a­­stadi milioanele loru au fostu incassate cu cea mai santa ingrijire. Unulu din seniorii unguri, cari n’au voitu se recunosca sanctitatea legei ce declara pre munci­tori liberi, abolindu servagiulu, si cari au catatu diferite pretexte ca se poata reclama contra nedrep­tății sau chiaru jafuirii ce pretindeau ei, ca li s’a facutu, profitandu astadi de absolut’a putere ce li s’a intorsu erasi nu numai preste Ungari’a, dara inca si preste Transilvani’a, obtieue dela tribuna­lele ungare sententia, dandu dreptulu bar. Apoi se implinesca dela 26 familie romane din comun’a To­­faleni, unde -si are proprietatea sa, toata prestatiu­­nea ce i s’ar fi cuvenitu de nu ar’ fi existatu le­gea care i declara liberi si i supunea la despăgu­bire prin plata de imposite grele, pentru pamentulu ce li s’a fostu cedatu. Efectele dualismului austro-maghiaru, preve­­diute de catra noi si de catra nationalitatile aban­donate superbiei unguriloru, se infacisieza astadi in toata orerea producerei loru. Noi, din parte-ne, totu crediendu, ca oamenii de statu ai Ungariei voru simţi pana in fine, ca adeveratulu loru interesu este intr’o aliantia sincera cu romanii, intemeiata pre egalitate, amu chiamatu atenţiunea loru la acestu interesu, dara se vede, ca ambiţiunea si indeletnici’a este mai presusu de orice raţiune, si chiaru instinctulu de conservare lipsesce natiunei maghiare. Ceea ce făcu ungurii astadi in privinti’a ro­­maniloru, vexaţiunile si presiunea ce exercita auto­rităţile maghiare asupra romaniloru mai cu sema, desproprietarirea si gen’a romaniloru cu despretiulu catra legi, etc. etc.; toate acestea nu suntu semne, ca ungurii au intielesu sau ar’ fi capabili se intie­­leaga interesulu loru propriu de conservare in Eu­­rop­a, unde ei suntu asiediati cu plante exotice. — De Domnulu ca noi se ne insielam­u, ca ungurii se dé desmintire flagranta credintiei nóstre, recuno­­scandu, ca romani si unguri, ca si celelalte natio­­nalitati oprimate astadi de densii, cata se fia de o potriva spre a se ajuta si a se opune in unire la casu de nenorocire. In casulu de facla nu ne remane altu de fa­cutu, decatu se strigamu romaniloru din Romani’a Lbera, se venimu cu totii in ajutoriulu fratiloru nostri de preste Carpati, desproprietariti arbitrari­­cesce si abandonati miseriei crâncene pre timpu de orna. Unde este acum d. Ioane Ghica, domnealui, care s’a grabitu se felicite, ca presiedinte alu cabi­netului romanu, pre contele Andrássy, după aduce­rea si închinarea steaguriloru nóstre romane spre semnu de vasalitate la încoronarea imperatului Au­striei ca rege alu Ungariei, unde este dumnealui acum ca se intervină, cu trecerea ce va fi avendu la superbulu ministru unguru, se nu se indure pana intr’atat’a si se amnistieze pre nenorocitii romani de urgi’a ordonata asupra le de catra justiti’a si administratiunea ungara? Constitutionalicesca opi­­niune ne ar’ pute­ea spune cine sta pititu după asia, in momentulu acest’a pre la locurile sciute ca se obtiena ministeriulu prin grati’a si protectiunea stapaniloru ? Veniţi in ajutoriulu fratiloru vostri romani ce

Next