Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-02-26 / nr. 15
alta vointia, decatu pe cea a partitei romane nationale si a fericirei patriei, care vointia e expresa pe cale legale constitutionale? — Asia pe cale legale, cace si pasivitatea e unu midileu legale pentru a da expresiune dorintieloru si convingeriloru sale politice si pentru a documenta altor partite de părere eronata , ca pe calea apucata de ele cu totale ignorare nu cresceorba de multiumire, de încrederea ceruta pentru fericirea statului si de concordia fratiasca. Pasivitatea e dar’ unula din midilocele constitutionali, de a lamuri opiniunea publica despre aspiratiunile unei partite insultate de catra celelalte; si celelalte partite n’au dreptu nici potere a persecuta o astfeliu de partita; ma nici regimulu, pana o regimu constitutionale, n'are dreptu a o persecuta; dar’ nime n’are volnici’a a incepe persecutiuni in contra cuiva din causa, pentruca observeaza pasivitate, ca ce atunci s’ar periclita, fara indoiela, toata sistem’a constituționale si totu prestigiulu viitoriului ei. — Asia de ce se adaugemu la maliti’a dilei ?! Apoi mai vine si diurn, liberaliloru „Hazánk“ si după ce citeaza in Nr. 44 unele din diurnalele romane, intr’o revista, crede, ca solidaritatea intre romani totu e nula, pentruca are insciintiari de pe la comitetele partitei ei, ca unii se tienu pasivi altii activi, apoi adauge: „Dar’ resultatulu conferintiei din Desiu e pasivitatea, pe langa care agitaza cu deosebire „Gtazet’a Trans.“ din Ardélu, organulu ultraistiloru.“ „Hazánk, dara nu vorbesce dreptu de Gazeta, ca o numesce agitatoria. Oare cei din „Fed.“, ce voru dice si la acésta?! Nu vom strănută cumvît? — Or’ voru inghiti la noduri ? — La fine, după ce referéaza „H.“, ca Gazeta provoaca la constituirea partitei prin programa, apoi reflecta despre pasivitate asta: „Noi tragemu era si atentiunea credintiosiloru politicei pasive, ca aceasta politica nu duce la scopu sub orce impregiurari. înainte de toate e de lipsa, ca politic’a pasiva se bata la ochi; ca se nu se poata ignora, si ca se nu devină de risu, copilareasca si dieasa. Potere interna spirituale se cere la acesta si durabilitate, fara de aceasta politica pasiva e pre periculoasa.“ Se nu se ingrigiesca „H.“ asia tare; ca ce, candu corbii si ulii adjungu in cusca cu aripile taiate, nici puii de gaina nu le mai ducu frica. Apoi mai dedative a crede, ca si romanii au consciintia de dreptu si de ecitate, si nu le lipsesce nimica nici din poterea spirituale interna, pentmea se lucre suptu decursulu pasivităţii cu atatu mai, mai multu si pentru binele lor nationalu, pe care dvóstra l’ati exilatu cu totulu din program’a viitoriului, apoi si pentru nejignit’a aparare a drepturiloru coegali sanctionate de monarchulu. Asia partit’a nationale in Ungari’a va sta in antepostu pentru toti, cea din Transilvani’» ve va lasa se ve jocati caii, pana unde se vom poticni ; dar’ regele si opiniunea publica inca voru ave a decide intre romani si maghiari. — „Der Osten“ din 27 Febr. intr'unu articulu intitulata: „Cum se dojoca o resolutiune imperateasca“, după ce se mira de tractarea redactorului Gazetei, care cu toata casarea procesului cu pronunciamentul se afla pana adi aruncatu cu o ola sparta in midiloculu drumului, după unu servitiu exemplariu de 31 ani ca Din, fara catu de pucinu respectu la umanitate, apoi adauge la acestu apelu urmatoriele observatiuni privitorie la naţiunea romana si maghiara. „Reu lesta conducatoriloru si potentatoriloru maghiari, ca se punu ca unu părete despartitoriu intre anima monarchului si intre popoporu celu credintiosu romanu. Unde ar fi astadî toti potentatorii si puternicii acestia, de nu s’ar fi induratu pentru ei grati’a monarchului? Ei s’ar topi in exiliu si prin temnitie si -si ar’ terei existinti’a suptu macul’a celoru mai nerusinate crime. Daca ei singuri au a multiami gratiei monarchului atatu de multu, ma chiaru totulu, pentru ce suntu asia de neexorabili si atatu de neumani in procederea lorii in contra romaniloru, si pentru ce -si tienu urechi’a surda la orice voce a dreptății si a ecitabilitatii, candu se tracteaza despre căușele romaniloru ? Nu avemu chiamarea a ne redica vocea pentru consolidarea statului ungurescu, pentru ca program’a noastra politica nu aviséza a combate tendintiele, care vreau a taia din corpulu Austriei state separate. Dar’ daca ne-amu puté pune pe punctulu de stare alu celora, cari din provinciele austriace dincolo de Lati’a vréu a forma unu statu separatu ungurescu, amu trebui de securu se si dicemu oameniloru acestoru scurți de vedere, ca calea pe care au apucatu nu va duce niciodata la scopulu domniteloru loru, si ca națiunile nemaghiare nu se potu castiga pentru ideea statului ungurescu, deca el le respingu cu o superbia vatematoria, daca se incorda a le maiorisa cu toate midiloacele, potestatii regimului, deca teroriseaza si disciplineaza pe patrioții loru cei mai respectați intr’unu modu nu numai nedrepții, ci si neumanu, daca ignoreaza cu totulu cele mai sânte interese nationale ale acestoru popoare, deca in fine la toate popoarele aceste le casima convingerile cele mai neindoiose si mai fundate, ca ele nu numai ca n’au de a astepta dela maghiari nimica bunu, ci tocmai reulu celu mai mare.“ „Osten“ vorbi aceste din anim’a nationalitatiloru nemaghiare, a caroru voce redicata pana acum ■sună numai in desiertu. Timpulu vnse si constanți’» intru aperarea drepturiloru voru asterne calea si la multiamirea generale. — Otisiu 5 Martiu 1869. După cum sciti din telegramulu de asera, intreleginti’a romana din Chisiu si din comitatu adunata in numeru inseumatu aici in 4 Martiu la casele parochiale, alegandu-si de presiedinte pe dlu protopopu Pamfiliu si de notari pe do. Alexiu Popu si Demetriu Lemeny, s’a constituitu. După mai multe discusiuni lamurinduse principiulu, după care avemu a ne întocmi in impregiurarile de facta — din motivele cuprinse in aici alaturat’a chartia (se va publica in Nr. v. R.). S’a dechiaratu intrega adunarea a nu participa la alegerile de deputati pentru diet’a convocata la Pest’a pe 20 Aprile a. c. Totudeodata adunarea a alesu doi representanti in persoanele dd. Ioane Pamfiliu prof. gr. cat. locale si Lazaru Baldi cetatianu din Clusiu, cari se o representaza la adunarea din Mercurea in 7 a. c., dandulise instructiune, ca dela dechiaratiunea nóastra nici decatu se nu se abata, — ca de si incasii — despre care nu presupunemu, adunarea dela Mercurea s’ar dechiara pe langa alegere — noi totu nu alegemu?! Representantii nostri astadi au si pornitu. Totu astadi au mai trecutu pe aici la Mercurea doi representanti din districtulu Naseudului, pe cari ii a alesu representatiunea districtuale a Naseudului, totu in sensulu dechiaratiunei nóstre de aici. Audimu, ca si din alte comitate se voru duce. — Discursulu d. Adolfu Dobrzanky (tienutu in siedinti’a dela 25 Novembre 1868 a camerei representantiloru Ungariei, in cestiunea de naționalitate.) Ei bine, toate aceste națiuni, desi pre basea seu unoru tractate particulari seu privilegie îndreptate vnse după cuprinsulu loru spre sustienerea individualității loru naționali, au fostu considerate totudeun’a si intru tóate de egali. Acéstea se dovedesce prin principiulu constitutiunei nóastre avitice, cuprinsu in decretulu St. Stefanu I., cap. 6 § 3: „Nam unius linguae, uniusque moris regnum imbecile et fragile est“, care principiu se dilucidaza mai pre larga la § 4: „Propterea iubea te, fiii mi, ut bona voluntate eos nutrias et honeste teneas, ut recum libentius degant, quam alibi habitent.“ Este de insemnata aici, ca obiectiunea, ca si cum espresiunea „regnum“ ar’ fi reu intrebuintiata in loculu memoratu, este refutata chiaru prin citatiunea din urma, dar’ ea este refutata inca si prin amintirea distinctiunei de limba si datine „lingua et mos“, caci distinctiunea mentionata esprime prea corectu aceea ce noi astadi numimu „naţionalitatea diferiteloru naţiuni.“ Deci eu potu afirma fara de vr’o sfiela, ca egalitatea natiuniloru diferite din patria, basata atatu pre dreptulu naturei catu si pre relegiunea crestina, este unu principiu fundamentale alu constitutiunei nóstre, aceea ce de altmintre se lamuresce chiaru si prin cercustanti’a, ca St. Stefanu, alu caruia părinte era inca duce alu unguriloru (dux Ungarorum), nu a primitu titlulu de rege alu unguriloru (rex Ungarorum), ci titlulu originarii, de „rex Panoniarum, rex utriusque Pannoniae“ Acestu titlu s’a substituitu mai tardiu prin titlulu de „rex Ungariae“ si, mai inca, prin titlulu de „rex Hungáriáé.“ Espresiunea „Ungari’a“ (Magyarország), devenita legale acum dela 1836, nu esprime nici decatu ideea de „regnum Hungáriáé“, singura legale in decursulu a mai una miie de ani, ci ea esprime mai multu sau mai putinu aproximative ide’a de „regnum Hungarum“ sau „Hungaricum“; inse, lasandu aceste la una parte, este necontestabila, ca ide’a de „rex Hungarorum, rex hungarus, rex hungaricus“ (regele ungariloru, regele ungurescu) se deosebesce esentialminte de ideea „rex Ungariae“ (rege alu Ungariei), intru catu adica cea d’antaiu contiene quasi, era cea din urma eschide dominatiunea natiunei unguresci asupra celorulalte natiuni; deci, pre basea acestoru consideratiuni, principiulu fundamentalu alu constitutiunei nóstre, enunciatu mai susu, este in consunantia deplina cu titlulu de „rex Hungariae“ si cu usulu apróape milenariu alu indiferintei limbei latine, carea fu limb’a oficiale si midilocitoria a patriei nóstre. Existinti’a si egalitatea de dreptu a natiuniloru mentionate mai susu se dovedesce prin Tripartitulu Verböczianu, part. III, cap. 25, unde, la prinsa annea, facunduse mențiune despre naţiunea ungureasca si despre Iazigo-Cumani, contopiţi cu timpulu in națiunea maghiara, mai departe despre poporatiunea nemtiesca (Saxones et Germani), slovaca (Bohemi et Slavi), romana (Valachi), rusasca (Rutheni) si serba (Rasciani sive Serviani et Bulgari), conditiunea originaria a tuturoru natiuni se însenina la aline’a a dou’a (Et quamvis omnes hae nationes) ca egale, carea conditiune nu s’a modificatu in urm’a rescolei tieraniloru, decatu prin aceea, ca unele naţiuni, afara de clasele privilegiate, d. e. naţiunea maghiara, si-au perdutu dreptulu de a-si stramuta locuinti’a, era altele, d. e. naţiunea rutena, serba si iazygo-cumanasi l’au retienutu. Este de insemnatu aici, ca in urmarea rescólei tieraniloru legea nu a despoiatu de libertatea domiciului pre personale particulari, ci pre diferitele naţiuni cu corporatiuni, dovada chiaru, ca diferitele naţiuni, mentionate in legea citata chiaru acum, au fostu considerate totudeuna ca persoane juridice, conformu cu acestea este de insemnatu mai departe, ca in intielesulu Tripart. Verb., part. II, cap. 3 si 4, poporulu (populus) tierei, seu factorulu politicu, a fostu compusu din clasele privilegiate ale tuturoru natiuniloru chiaru asia ca si republica romana in inceputu din patricii seu nobili. Inse chiaru Tripartitulu recunosce, ca espresiunea de „populus“ (poporu) contiene propriaminte si pro poporulu tieranu (plebs); ca, prin urmare, după spiretulu timpuriloru de atunci clasele privilegiate s’au numitu „populus“ numai intr’unu sensu impropriu; si asia, precum la romanii vechi s’au primitu mai tardiu intre „populus“ (poporu) si nenobilii, asia si la noi, dela an. 1848 incoace toata poporatiunea patriei seu toate natiunile in totalitatea loru formeaza poporulu seu factorulu politicu alu tierei. Deca nu poporului acest’a, ci din contra, oricare alta naţiune particularia, anume naţiunea maghiara, ar’ fi fostu singura chiamata a jocu rolulu de factoru politicu alu patriei, atunci St. Stefanu, in determinarea principieloru constitutiunei nóstre, nu trebuie a se pureada din doctrin’a lui Christosu, basata pre santulu principiu alu egalitatii de dreptu, nici din dreptulu naturei, care corespunde intru tóate acelei doctrine, ci trebuiea ca elu se tiena in vedere principiele Coranului; atunci, in locu de „regnum utriusque Pannoniae, Ungariae seu Hungariae“ trebuiea se întemeieze unu „regnum hungaricum“, precum existe in fapta „imperium turcicum“; atunci regii nostri nu trebuiea se intrebuintieze titlulu de „rege alu ambeloru Panonie sau alu Ungariei (rex utriusque Pannóniáé, rex Hungáriáé), ci titlulu de „rege alu Unguriloru“ (rex hungarorum), asia precum ducii pagani ai unguriloru (dux hungarorum) se servieau in fapta de asemene titlu, asia precum se servieau de asemene titlu alti regi, anume regii francesiloru (rex Gallorum) după subjugarea deplina a eleminteloru germane, si precum se servesce in fapta de asemene titlu Sultanulu turciloru sau padisiahulu dreptcredintiosiloru (Turcarum Sultanus); atunci Tripartitulu, care descrie constitutiunea tierei, nu ar’ face vreo menţiune despre mai multe naţiuni egalu indreptatite, nici despre „poporulu“ (populus) compusa din privilegiaţii seu fruntaşii aceloru naţiuni, ci ar’ vorbi numai despre naţiunea maghiara seu plane despre una naţiune politica, aceea ce de altmintre in seclulu XV abia potea se o intielega cineva, atunci, in locu de espresiunea* „popom*.