Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-01-29 / nr. 8
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe/4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. luulu V VV11. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. Nr. 8. Brasiovu 10 Februariu 29 Ian. 1869. MONARCHIA AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Telegramu alu „GAZETEI TRANSILVANIEI“ Teiulisiera 8 Febr. 2 ore 30 min. după prandiu, sositu la 5 ore 10 min. „Conferinti’a nationale intrunindu preste 500 participatori de prin toate partile, multi serbi si reporteri dinaristici, decurse in deplina ordine. Ea vota recunoscientia Mocionesciloru si deputatilorn nationali. Infiintiarea partitei nationali de sine politica-opositinitate activa in causa nationalitatiloru, sustienerea proiectului deputatiloru naţionali. In caus’a Ardeiului, la resolutiunea loru. In caus’a Croaţiei: la partit’a croata nationale. Combaterea dualismului, contrariu egalitatei nationale. Solidaritatea cu naţiunile de asemenea interesa. La organisarile interne principiale democratice. In caus’a alegeriloru parol’a candidatiloru pentru partit’a nationale intru tóté solidaria. Infiintiarea unui comitetu centrale conducatoriu si comitete particulari prin cercuri. Tóté pre cale publica legale. Respingerea calomnieloru de ilegalitate. Deputaţii naţionali nu potu primi oficia guverniali. însufleţire mare! Asara conductu imposante Mocionesciloru si lui Miletus. —nimitate impunetoria. Pecatulu celu mai fatalu, care nu mai deseori cupra suferintieloru pentru noi, scimu cu totii, ca a fostu imparechiarea si desmatiulu seu neatitud’a cea destrabalata a natiunei. — „Vis unita valet.“ Pasindu toti romanii cu o anima si cu unu cugetu fara reserva a sustiené o disciplina neviolabile in partit’a nationale, cum tiene si partit’a lui Deák si cea a stângei prin cointielegere nejignita a comiteteoru de cercu cu comitetulu centrala, le va succede a-si revindeca dorinitele prin luptătorii loru cei fideli si nedependinti, pe cari ii voru alege, după ce -si vomu da parola a lupta pe basea programei de susu. — Solidaritatea intre natiuni, pactata pe basea intereseloru egale, e una garantia pentru succesulu luptei leale, la care si au datu parola fratiésca. Asteptamu referate mai detaiate din conferintia, pana atunci ei uramu succesulu celu mai satisfacatoriu si DD. M oc i o n i i unu buchetu de urări din florile animei, celei mai caldu batatorie , pentru ca au luatu iniciativ’a la acésta cointielegere comuna ! — Brasiovu 3 Febr. 1869. Cuprinsulu telegramului de susui ne da cea mai pipăită dovada despre seriositatea, cu carea s’a decisa intieleginti’a adunata in conferinti’a dela Temisier’a la lupt’a cea sacra constitutionale, pentru existinti’a nationale. Tractarea majoritatii dietei trecute si a dinaristicei maghiare de tóta coloarea facia cu portarea si cu pretensiunile nationalitatiloru a facutu tabula rasa din tóta încrederea, ce o astepta acelu torente politicu antagoni si o mai provoaca inca si acum atatu prin dinaristica, catu si prin emisarii loru, cari umbla curoiulu prin toate cercurile de alegeri, spre a ademeni pe cei lesne credietori prin midiloace corumpatorie, numai ca se-si intareasca partita cu deputați. Era lesne fratelui epitropicu a face computulu politicu cu nesce minoreni. Conferinti’a inse cea dela Becicherecu si cea dela Temisiera a doveditu, ca fraţii respinsi si consideraţi totu ca minoreni de catra primogenitulu frate, nu se mai incredu acestuia in manipularea cu ereditatea comuna, care pentru ei se sleesce pe di ce merge, ci uninduse intre sene, vreau a-si elupta, elupta partea cuvenita fara scădere, ca asta jefuinduse se se poata restaura increderea fratiesca, fara care nu e nici venitoria nici prosperare in familia. — Amu dori deci, ca condusele conferintiei se se privesca de totu sufletulu, ce -si iubesce națiunea si vieți’a, de base si dedireptiva la toate luptele constituționali, cu una una Fragmente si episode istorice dela 1861 iucóce. IV. Uniunea si unele consecentie ale ei. „Transilvani’a este fiic’a vitrega a monarchiei, era poporulu romanescu este asia precum ilu descrisese nemuritorulu Iosifu NI., adica: animalulu pe carele nu incalica toti.“ Acésta sentintia vechia inca totusi mai avea intielesulu seu. Atata nu este de ajunsu, ci — după calamitatile impuse tierei si poporului, — mai urméza sarcasmulu. Spre confirmarea acestei asertiuni vomu reproduce aici cateva pasage din disertatiunea istorica a unui barbatu dg__stahL-jublicata cu inceputulu anului 1868 in Lîpsi’a. Era cum judeca acelu barbatu de statu despre purtarea romaniloru in anii 1866—67. „Prim’a lovitura de mórte asupra sistemei lui Schmerling a venitu dela cancelariulu de curte Mailath. Acestu omu, smulgendu marele Principatu alu Transilvaniei din comunicatiunea cu senatulu imperialu, a sfarmatu acea patra din unghiu a constitutiunei din Februariu, er’ efectuandu elu uniunea cu Ungari’a, pretinsa totudean’a de maghiari, care inse in fapta nu existase decatu 2—3 luni din an. 1848, aduse dietei din Pest’a acea zestre, fara care nici insusi Deák nu ar’ fi fostu in stare de a o indupleca, pentru ca se se abata dela program’a sa din an. 1861; era acea programa suna, cumca pana candu nu se voru restaura tóate legile din an. 1848, diet’a nu este competenta pentru nici unu feliu de pertractări. Cu acea ocasiune germanii liberali făcură totu odata esperiinti’a asupra romaniloru si sasiloru, era mai tardiu si asupra ruteniloru, cumca aceste nationalitati, asia numite „interesante“, le-au fostu de unu ajutoriu forte nesecuru, macaru ca regimulu le ajutase ca ele se apuce in patria loru deasupra (???) nationalitatiloru ce fuseseră pana atunci suverane (maghiarii si polonii). Germanii liberali crediusera cumca, după ce regimulu imperialu ajutase pe acele popore, ca se apuce de asupra*), le-ar’ fi castigatu pentru centralisam; in locu de acésta inse ei trebuira se vedia, ca indata ce regimulu centrale apucase de vale in diosu, si ca dela acel’a nu mai este nimicu de speratu, acele popóra egoiste si fricóse din natura loru, impinse totudeodata prin egoismulu conducatoriloru besericesci, de cari depindeau ele, ajunseră care in castrele federalistice, care in cele dualistice. Capii, ca si glótele loru, nu erau capaci de alta idea, de catu a tiené cu guvernulu. Pre catu timpu regimulu era centralisticu, pentru acele popora se intielegea de sine, ca ele inca trebue se fia centralistice, or’ candu unu altu ministeriu veni cu alta credintia politica, ele inca o primiră pe aceea. In prim’a Septembre esi rescriptulu, prin carele diet’a din Sibiiu, compusa după legea electorale provisoria din dilele lui Schmerling, se desfăcu si se conchiamâ alta pe temeiulu legei din 1791 pentru 19 Novembre, spre unu singuru scopu cu: legea de uniune din 1848, prin care desfiintianduse diet’a separata a Transilvaniei, acesta se incorpora simplu la Ungaria, se se supună la o revisiune noua. Era lucru invederata, cum ca acea revisiune se va preface simplu in confirmarea acelui articlu, pentru ca, după acea lege vechia, diet’a se compunea din funcţionarii guvernului si din regalisti, cum si din deputaţi maghiari si secui in numeru ne asemenatu mai mare, decatu poté se fia numerulu representantiloru romani si sasi. Acelu . . de dieta era compusu din functionari, din regalisti si din deputaţi maghiari si secui aleşi de toti cersietorii, — candu din contra dela romani se cerea a fi dare directa fara darea capului; — cu toate acestea a potutu proclamă uniunea cu cea mai mare inlesnire. Deca inse romanii si sasii ar’ fi voite se se apere, apoi pentru ei sta numai o cale deschisa. Se nu alega nici de cum la diet’a din Clusiu, precum maghiarii si secuii in cei doi ani trecuti n’au luatu parte la diet’a din Sibiiu, si precum germanii pe la inceputulu anului 1867 au fostu pre determinati a ignoră senatulu estraordinariu alu lui Belcredi. Spre asia ceva inse poporului romanescu si sasescu ii lipsise si barbati’a si concordi’a, or’ conductoriloru le a lipsitu devotamentulu. Guvernatorulu generalu, cornițele de Crenneville, apucase a strămută multu mai înainte guvernulu din orasiulu sasescu Sibiiu in orasiulu maghiaru Clusiu; toti acei amploiați maghiari, cari mai nainte fuseseră suspinsi, au fostu reactivați, era Dr. Schmidt redactorulu dela „Hermannstädter Zeitung“ se retrase dela postulu seu, din causa ca fii amenintiatu cu perderea profesoriei, deca va mai cuteză a critică rescriptulu din la Sept. Ce e dreptu, ca Conrad Schmidt, capulu natiunei sasesci si br. Siaguna, metropolitulu gr. ortodoxu au calatoritu la Vienna, inse generalulu Gr. Haller, cancelariulu de curte, unu maghiaru, carele mai inainte functionase in Bud’a ad latus la generalulu guvernatoru archiducele Albrecht, le vorbi atatu de aspru, incatu ei -si perdura totu curagiulu si anume . . . prelatu nu mai vediu nici o causa, pentru care se-si compromită metropolita castigata sub centralisatiune prin o resistentia netimpuria in contra regimului dualistico-federalisticu. Candu Sterca Siulutiu, metropolitulu gr. catolicu voiă se conchiame unu congresu romanescu, diplomaticulu Siaguna se escusă intr’o epistola cucernica cu clasic’a sentintia: „potu se plangu, dar’nu potu se ajutu“. Corniţele Conrad Schmidt a conchiamatu pentru sasi universitatea naţionala, care stete in Sibiiu dela 2 Octobre pana la 6 Novembre , aceea vise patimea de bal’a partiteloru , pentru ca fracţiunea sasiloru tineri din Brasiovu tocmai că si in dilele lui Schmerling a statu sub flamur’a maghiariloru. Asia universitatea nu făcu altu ceva, decatu subscrise o representatiune catra imperatulu, in care voiă se-si reserve oresicare drepturi respective la diet’a ce eră se se deschidă, inse acele reserve sasesci intre impregiurarile de atunci nu aveau absolutu nici o insemnatate. In 20 Novembre se deschise diet’a din Clusiu, compusa din toate patru națiunile, sub presiedinti’a lor. Fr. Kemény, carele in dilele lui Vay (1861), fusese cancelariu alu acelui *) Ce sarcasmu si ce neadeverii —