Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-07-15 / nr. 54
cupucine esceptiune simtu neascultători in împlinirea ordiniloru si asia starea administratii fiindu pe man’a estorufelin de óameni si a unoru notari si judi pecatosi, nu e tocma de laudatu. Din discursurile urmate acestui reportu, m’amu convinsu, ca protectiunile óameniloru obscuri cu delaturarea oameniloru capaci si apti, este in districtulu Fagarasiului la ordinea dilei, si asta cu deosebire din causa, ca unii din oficiali si toti biraii slugiloru nu suntu juristi si ca atari au formatu o coalitiune a la unio trium nationum pentru depărtarea mucosiloru de juristi, cari deca le dai pane (dice coalitiunea), apoi pretendu a sei mai multu, cu tine si -ti face si concurintia. Vinu acum ad fortissimum virum! (Va urma.) In interesuln instructunei poporului. Paragrafulu 133 aln art. de lege XXXVIII din 1868 prescrisa, ca fiacare invetiatoriu poporalu, carele nu postede documente despre cualificatiunea prescrisa de invetiatoriu, se-si câstige atari documente mai pre urma. Drept’aceea consiliulu scolasticu alu comitatului Albei superiore fece una representatiune la innaltulu ministeriu reg. ung. de instrucțiune, cerendu, ca pre timpulu fereloru presente de véra se se infiintieze pre teritoriulu comitatului in H e gh i gu si in Bürkös doue cursure preparandiali provisorice. Inaltulu ministeriu a incuvenintiatu aceasta cerere, — ceea ce se aduce prin acest’a la cunosciinti’a publica cu acea, cumca cursurele preparandiali provisorice se voru deschide la 15 Augustu a. c. in Heghigu si in Bürkös; voru dura siésa septemani; voru fi primiti intr’ensele invetiatori din ori care municipiu din tiera; cei ce voru fi provediuti din lad’a statului cu cate 50 cruciari pre dî,ér’ din partea comuneloru Heghigu si Bürkös dupre potintia cu cartelele de lipsa. Limb’a propunerei va fi dupre a celoru ce voru lua parte la aceste cursure cea romanesca, nemtiasca si ungurésca. Doritorii de a veni la aceste cursure preparandiali voru avé de a se adresa de timpuriu in scrisu la subscrisulu inspectoriu scolasticu in Heghigu. Ludovicu Réthy m p. Sangeorgiu romanii districtulu Naseudu din 9 Iuliu 1870. Ecsamenele. Astadi in 9. c. s’au trenutu sub presidiulu rms. d. vicariu Grigoriu Moisilu ecsamenulu de véra in toate trei clasele scóalei pop. sup. de aici. — Numerulu prunciloru, cari au cercetatu scóal’a in anulu acest’a este 196, dintre cari 37 insi din unele comune inscolate aici, or’ cealalti toti din opidulu Sangeorgiu. — De facia la ecsarnenu amu avutu norocire a avea — intre altii, atatu inainte catu si după amedia pre multu stimații dd. Nicolae Sandru de Viest supra-locotenente emeritu si mare proprietariu, si Ioane Maioru asemenea proprietariu mare in Reginulu sasescu, cari au avutu bunătate a darui ca premiu la prunci o suma de15 fi. v. a., o suma foarte considerabila pentru noi si respective pentru prunci. Acesti prea demni romani venindu cu oaspeti la scaldele minerale de aici au alergatu — lasandu tóte — si la templua Minervei, la fragedulu ei poporu adunatu in giurulu ei, — si au datu astfeliu dovada, catu de multu se intereséza dloru de luminarea poporului romanescu. Cu o dovada mai multu, ca nu traiescu numai pentru dloru, ci si pentru bunăstarea, redicarea si luminarea poporului romanu, cu o dovada mai multu, catu de tare iubescu si incuragiaza dloru tinerimea si pre noi, armaţi cu dorinti’a însetata pentru a ne vede scosi din intunexe cu si redicati acolo, unde trebuie se fia si poporulu romanu. — Măguliți de acesta onoare ce ne-au facutu acesti demni barbati, ii rogamu, se primeasca dela noi cea mai calduroasa multiamita publica, si asigurarea, ca pruncuții, catra cari au aratatu atata iubire nu i voru uita si voru începe inca de pre acuma a cunosce si stima pre adeveratii romani.— A, Domi de, invetiatoriu, Invitatiiiie la adunarea generale a despartiementului cerc. 8-le (Alb’a Iulia), care prin acest’a amu onare a o conchiama la Teiusiu in beseric’a romana pre 31 a lunei cur. si care Se va incepe la 9 1/2 ore înainte de amedi. Obiecte de pertractatu voru fi: 1. Reportulu directorelui subscrisu despre activitatea de pana acum a comitetului concerninte. 2. Propunerile in privinti’a midiulacelora de luatu pentru progresarea Asociatiunei transilvane pentru lit. rom. etc. preste totusi a reuniunei desp. cerc. 8-le in deosebi. 3. Renunciarea directorelui subscrisu la postulu seu onorificu, din caus’a devenirei lui in restempu de Jurium Inspectore alu dominieloru archidiecesane din Blasiu cu locuinti’a stramutata din Alb’a Iulia aici, si in urm’a devenirei lui in restempu si de membru de comitetu alesu pentru despartiementulu cerc. Blasiu, — si alegerea unui directors nou. După cari voru urma: 4. Discursurile prin cari se va invetiâ poporulu despre acea, ce i strica si i folosesce, — si disertatiunile despre economia, industria si comerciu, — ce nu cumva ar’ avé voie unulu ori altulu dintre membri ale tiene. La care adunare prin acésta poftescu pre toti membri fundatori, ordinari ori onorari ai Asociatiunei transilvane locuitori in despartiementulu cerc. 8-le, precum pre toti membri ajutători din acestu despartiementu, nu altcum pre tota inteligenti’a din giuru, si pre toti acei din poporu, cari -si afla plăcere a fi de facta la unele astfeliu de adunari. Blasiu in 18 Iuliu 1870. Dr. Iac. Brendusianu m p., directore. Discursulu deputatului Dr. losifu Hodosiu (trenutu in 13 Iuliu in camera repr. Ungariei.) Onorabila camera! Candu asiu nutri in mine ura seu rea vointia facia chiaru cu națiunea maghiara; candu asiu poté voi periclitarea seu nefericirea patriei noastre comune; candu asi poté dori, cu națiunea mea romana se fia si mai asuprita de catu precum este sub guvernulu de acum: candu asiu fi inimicu de mórte alu independintiei preste totu si alu independentiei patriei in specie, si candu asemene inimicu asiu fi alu perfectei egalitati si alu libertății naționali, atunci da, — atunci asia poté primi proiectulu de lege alu ministeriului despre organisarea municipieloru. (Stang’a: Asia este.) Dar’ fiinduca nu vreu, cu acelu elementu, care de atate ori a periclitatu independinti’a patriei nóstre, si care de atate ori a voitu a-si validă dominatiunea si limb’a in tiar’a noastra — dica — fiinduca nu vreu, că acelu elementu se mai poata face vreodată acest’a; dar’ fiinduca nici aceea nu vreu, ca o națiune seu naționalitate, fia ori care aici in patria, se domneasca asupra altei națiuni seu nationalitati in nici o privintia; si fiinduca vreu independintia, vreu independinti’a patriei mele, si vreu cea mai perfecta egalitate, si vreu libertate nationale, si vreu autonomi’a seu selfguvernementu, asia nu potu voi, nu potu adopta nici macara in generalu proiectulu de lege ce amu memoratu mai insusu. (Aprobări in stang’a.) Nu me voiu demite, onor. camera, in dispositiunile speciali ale acestui proiectu de lege. Au facutu-o acest’a altii si multi înaintea mea, si cu mai bunu efectu decatu cum poate mi-ar’ succede mie. Dar’ nu voiu dice nici aceea, ca guvernulu ar’ urmări politica inalta prin acestu proiectu de lege; caci, déca politic’a guvernului este asuprirea nationalitatiloru din tiera, déca politic’a guvernului este aceea, ca se se sustiena pre sine si partitulu seu in detrimentulu natiuniloru ce locuiescu acésta patria, atunci, domnitoru, după mine , o asemene politica nici decum nu este politica inalta, ci este o pre pusila si pre de dipsu politica. (Aprobări in stanga.) Si lucru curiosu! guvernulu totusi aceasta politica urméza. Din cârti, din cârti de legi si cu fapte o voiu documentă. Da, domniloru, voiescu a arată si a constată, ca guvernulu nu numai dela 1867 incoace, ci inca innainte de 1848 urméza politica opresiva si agresiva facia cu nationalitatile nemaghiare. Domniloru, pre timpulu candu aduceaţi legi in limba latina, aduceaţi legi cu multu mai bune decatu de candu at inceputu a le aduce in limb’a maghiara; de aici înainte ati adusu legi, care de care mai rea. Nu voiu cită acele legi aduse in limb’a latina, pre cari se baséza autonomi’a si dreptulu de independentia a tierei; domni’a-vóstra le sciţi aceste pre bine, le sciţi mai bine decatu mine. Dar’ sciţi pre bine si aceea, ca chiaru prin legi aduse in limb’a maghiara ati sacrificatui acea autonomia si acelu dreptu de independentia, si ati creatu dualismulu, care prin fatalitatea sa este de o natura atatu de grava, incatu, pentru a’lu pote sustiene, trebuie se sacrificați pre toata dina cate unu dreptu. (Stang’a : Asia este.) Si sacrati drepturile, pentru ce? pentru ca natiunile tierei se nu poata ajunge la egalitate nationale. Acest’a este politic’a guvernului. Amu disu, dloru, ca guvernulu nu numai dela 1861 incoace, ci inca înainte de 1848 a urmatu,politica opresiva si agresiva facia cu nationalimile nemaghiare. Asia, la an. 1836, candu s’a introdusu in legislatiune limb’a maghiara, guvernulu s’a cugetatu, cum se introducă, se impună limb’a maghiara tuturoru locuitoriloru, tuturora nationalitatiloru, si s’a cugetatu, cum in aceasta patria, in patria a nationalitatiloru, egalitatea de limba si de naționalitate nici odata se nu se realiseze. Aceasta idea că unu firu rosiu, precum se dice, eu asiu dice că unu firu negru, trece prin toate faptele guvernului si prin mai toate legile. Nu voiu cită legile dela 1836, trecu indata la legile dela an. 1840, caci aceste au mersu mai departe decatu cele dela an. 1836. Asia, art. VI de lege dela an. 1840, care tracteaza despre limba maghiara, dispune ca toate autoritatile besericesci, fia de orice nelegiune vor fi, se poarte corespondintiele numai in limb’a maghiara; matriculele botezatiloru, cununatiloru, mortiloru in toate besericele se se scriu numai in limb’a maghiara; predicatori, preoti, caplani in orice relegiune numai aceia se se aplice, cari sciu limb’a maghiara. Permiteti-mi, se ve citescu chiaru cuvintele legei. Articlulu memoratu la § 4^pe: „az egyházi törvényhatóságok ... az ország határain belől levelezést egyedül magyar nyelven folytatni tartoznak“. § 7 tiene: „Oly helyeken is“ — aici trebuie se me intrerumpu si se esplicu ce insemnaza acestu „is“. Pre candu, dupa art. IlI § 4 dela an. 1836, matrieulele numai acolo se faceau unguresce, unde predicatiunile se tieneau in limb’a maghiara, pre atunci la an. 1840 art. VI § 7 dice, ca si in acele locuri, unde predicatiunile nu se tienu in limb’a maghiara, matrieulele trebese se scria unguresce: „Oly helyeken is, hol a gyülekezethez szent beszédek magyar nyelven nem tartatnak, . . . az anyakönyvek magyar nyelven írassanak“. In fine § 8 dispune: „minden vallásbeli külömbség nélkül plébánusoknak, egyházi szónokoknak, káplánoknak és segédeknek olyak alkalmaztassanak, kik a magyar nyelvet tudják.“ Cine nu vede, dloru, ca aceste vatama nu numai principiulu si sentiulu nationalu, dar’ vatama si dreptulu de autonomia alu besericeloru. Dar’ acést’a a fostu politic’a guvernului. Si mai departe au mersu legile dela an. 1844. — Aceste ordina acum si aceea, ca resolutiunile seu decisiunile asupra supliceloru particulariloru — de orice nationalitate — inca se se faca numai in limb’a maghiara; ca tribunalele eclesiastice de orice relegiune se aduca sententiele in limb’a maghiara, si numai in aceasta limba se poarte corespondintiele cu alte tribunale sau autoritati publice; ca, in tóata tiór’a, limb’a instructiunei in tóte scólele se fia esclusivu cea maghiara. Nu voiu cita aici paragrafii, caci aceste le-amu luatu din cuventu in cuventu din legea ce amu memoratu, din art. IlI dela an. 1844. Este evidentu, dloru, ca si aceste legi, ca si cele dela an. 1840, suntu in contra principiului de nationalitate, ataca sentiulu nationalu, impedeca cultur’a nationale, nu numai, ci ele, ca si cele dela an. 1840, vatama autonomi’a besericeloru. Dar’ acest’a a fostu politic’a guvernului. Se intielege, ca in asta privintia nici legile dela an. 1848 n’au potutu se remana indereptu. — Dar’ ele cam pucinu avejiu de facutu, caci legile cari le-amu citatu, s’au ingrijitu indestulu de a introduce limb’a maghiara pana in cea din urma coliba a tieraniloru romani. Legiloru din 1848 nu le remasese alta decatu a lega ecsercitiulu drepturiloru politice de cunosciinti’a limbei maghiare. Asia, articlulu de lege despre alegerea deputatiloru ordina, ca numai acel’a póte fi alesu deputatu, care scie limb’a maghiara. Articlulu de lege despre ■municipie, nu -mi aducu aminte la care, dice, ca limb’a consultariloru atatu in adunările catu si