Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-09-16 / nr. 72

Apropianduse timpulu inceperei noului anu scol. 1870/1, carele amesuratu­­­lui 11 p. 5 din legea scol. art. 38, are se tiena celu pucinu 8 luni, senatulu scolasticu districtuale seu protopopescu afla cu cale a emite urmatoriele dispositiuni: 1. Anulu scol. 1870/1, are se se incepa nes­­mentitu cu l­a­ Octobre 1870, si se se tiena pana in finea lui Maiu 1871. 2. Se se propună toate obiectele indigitate in §-lu 11 p. 3 din legea scolastica. 3. Că terminulu inceperei anului scol. 1870/1, carele e l­a Octobre a. c. se deviena de tempuriu la cunoscienti’a tuturoru parentiloru, cari au copii in etatea de scóala, parochii, respective directiunile scolarie, se indetoreza, că in 3 domeneci după olalta se publice la poporu terminulu inceperei anului scol. si list­a prunciloru de scóala, indemnandui pre pa­­renti, cu toata puterea cuventului, ca se-si trameita pruncii regulatu la scoala, ca­ci altfeliu parentii re­­nitenti se voru pedepsi, conformu §­lui 4 din le­gea scol. cu pedepse in bani dela 50 cr. pana la 4 fl. v. a. 4. Deca unii parenti, facta cu toate admonițiu­nile si îndemnările, nu -si voru tramite pruncii re­gulatu la scoala, atunci direcțiunile scol. si respec­tive senatele scolastice parochiali, se indetoreaza nu­mai decatu a cere intrevenirea respectiveloru dero­gatorii civile in favoarea frecventarei regulate, si deca din partea respectiveloru derogatorii n’ar ca­potă ajutoriulu si intrevenirea ceruta, atunci se se faca numai decatu aratare motivata la acestu se­­natu scol. districtuale spre a poté face in astu ob­­iectu pasii de lipsa, la auctoritatile scolastice mai inalte. In aratarea facunda incoce se se indigiteze datulu si numerulu chartiei, pre langa carea s’a ce­­rutu intrevenirea respectivei derogatorii civile, se se alature totu odata unu conspectu esactu, despre nu­mele aceloru parenti, cari nu -si voru tramite pruncii la scóla. 5. Atatu parochii cu directori scol, catu si in­spectorii (mireni) se indetoreza a cercetă catu mai desu scól­a, spre a se convinge despre amblarea prunciloru regulata seu neregulatu la scóla. 6. Atatu parochii că directori catu si senatele scol. parochiali suntu detori a-si câștigă convingere, deca docentii tienu regulatu prelegeri, si asupra ce­­loru negligenti, in inplinirea chiamarei sale, du­­cunduse unu protocolu, se se faca aratare inteee. 7. Docenții respectivi ducuadu pre tota diu’a unu protocolu despre scolarii absenţi, cu finea fia­­carei septemani, se faca aratare la direcţiunile scol. despre pruncii, cari in decursulu cutarei septemani au absentatu dela scóala seu au frecuentatu neregu­latu cu cause juste seu nejuste, si pentru pedepsi­rea absentieloru nelegitimate, numai decatu se se ie mesurele de lipsa, conformu dispositiuniloru cu­prinse in §-lu 4 din legea scol. 8. Atatu directiunile scol. catu si senatele scol. parochiali se indetoreaza a veni cu totu zelulu in ajutoriulu docentiloru, că acelia se-si poata capetă regulatu plățile loru statorite prin instrumente de dotatiune aprobate de fostulu guberniu regescu trans., seu prin contracte inchiate cu comunele resp. in casu de lipsa, cerenduse si aici intrevenirea derega­­torieloru civile respective, seu pre calea acestui se­­natu scol. district, si intrevenirea auctoritatiloru scol. mai inalte. 9. Atatu parochii, catu si senatele scol. paro­chiali, se conlucre cu tata energica, că celu pucinu in comunele curatu gr. cat. dreptulu carciumaritu­­lui de 3 luni se se cedeze din partea comunei po­litice in favoarea fondului scolasticu, si in generale se se nevoiesca a crea si alte isvore de venituri pentru scóala, cum ar­ fi: d. e. segregarea si culti­varea unoru locuri prin terenulu comunale pre semna fondului scol., contribuiri, oferte benevole, lasa­­mente etc. 10. Atatu directiunile, catu si senatele scol. parochiale, se si de toata silinti­a, că in acele co­mune, unde pana acum nu suntu edificia proprie de scóala, se se edifice cu concursulu materialu si mo­rale alu intregei comune besericesci, in timpulu celu mai scurtu, case de scóla, acomodate si corespon­­dietorie, după § 27 din legea scol. 11. Senatele scolastice parochiale suntu detpre a se ingriji, că scól­a se fia provediuta cu table, globuri, mape si preste totu, cu cele mai necesarie instrumente instructionali, conformu §-lui 11 p. 4 din legea scol. 12. Parentii se se indemne a-si cumpără căr­țile si recursitele scol.­recerute pre semma prunciloru sei de scóala, si pentru pruncii mai seraci, diligenți si amblatori regulatu la scóala, se potu procură cârti si alte recursite scol. si din cassele besericeloru pro­vediute cu venituri mai bunisiare, pana la sum’a de 5—10 fl. după impregiurari. 13. In urma, se lega de anim’a si con­­scienti’a tuturoru celoru competenti si chia­­mati, ingrijirea serioasa de prosperarea cau­­sei scolastice, dela carea depende in gradu in­­semnatu inaltiarea si fericirea natiunei n­óa­s­t­r­e. Din siedinti’a senatului scolasticu districtuale seu protop. tienuta la Sibiiu in 2 Sept. 1870. — Catra dóiuuele nationale. Natiunea romana, carea cu deosebire de doue dieci de ani incoce lucra neobositu spre asi e luptă unu locu demnu intre celelalte națiuni, ne a imbra­­cisiatu caldurosu, candu noi junimea industriasia ro­mana, amu datu celu antaiu semnu de viétia. Ne a imbraciosiatu, de­si purtamu numai arme de viétia in manile nostre, nu de acele, cari aducu gloria numai in dile triste, numai pre câmpiile unde se seversiescu tragedie. Voimu că bunăstarea materiale se devină si proprietatea romanului, do­­rimu că cultur­a cu toti romii sei se fia adeveratu domenu alu romanului, insetamu se vedemu odata alungata posomorirea si vaieratulu si din clasele inferiore ale societatei nóstre, vietate, activitate, bucuria se fia aerulu sociale, care se adia prin so­cietatea romana de diosu pana susu si de susu pana diosu. Dómne romane! Ideile aceste ne au reunitu pre industriasii romani din Sibiiu in cea d’antaiu reuniune romana de industriasi. Dara noi trebuie se avemu si unu simbolu alu legaturei nóstre, unu simbolu, care se ne incuragieze totudeun’a de alu tiene pre elu si ide’a simbolisata intr’ensulu, in­­dustri’a, in onóre, onóre, carea se reverse o radia dulce asupra natiunei nóastre. Avemu deja simbolulu nostru, unu standartu, carele in scurtu se va redică solemnu de reuniune si se va santi. Dómne romane! Femei’a e chiamata se im­­pletésca rose de paradisu in cunun’a vietiei pamen­­tene. Dara ea mai e chiamata se sprijinesca si se redice curagiulu intreprinderiloru barbatesci, pentru ca numai asia devine cunun’a vietiei perfecta. Ne oprimu — — — si are se dubitamu, ca acesta descoperire a nóstra nu va află animi ade­veratu femeiesci si animi adeverate romane, care se ne ajute, se decoreze simbolulu, standartulu nostru, spre a ne aduce aminte, ca femei’a romana sc­e a­­pretiui misiunea ei in toate impregiurarile ? spre a spune si urmasiloru nostri, ca cine a fostu femeile nóstre de presentu? Serbatóarea, ce dorimu a o serbă in (4) Octo­bre a. c. speramu, ca va fi o martura maretta de întinderea delicatei mani de ajutoriu a femeei ro­mane la întreprinderea nóastra si pre langa standar­tulu pacificu voru falfai si semnele incuragiarei de catra femeile romane. Romanele de astadi voru pune o rasa proaspata in cununia vietiei naţionali. Ele voru caută cu mandria in viitoriu, ca­ci urmasiele loru voru dice de densele. Mamele, bunele si străbunele nostre au fostu adeverate femei, adeverate romane! Ce le urmamu! Sibiiu 6 Septembre 1870. Reuniunea socialiloru romani. (Celelalte dinamie nationale suntu rugate a re­produce acestu apelu. — R. „T. R.“) in curs’a venatoriloru, — ca­ci li lipsesce organis­­mulu autonomu! Orice institutiune seu corporatiune -si are or­ganele sale proprie din sinulu seu, numai scólele si invetiatorii nostri stau sub tutoratulu altor­a! Administratiunea scóleloru trebuie se fia eschi­­sivu condusa de preingrijirea dascaliloru! Apelamu serbatoresce la totu sufletulu de ro­­manu si ceremu cu tota seriositatea a conlucră pen­tru emanciparea scóleloru si invetiatoriloru — că se nu ne caimu. Apelamu la simttulu romanu si nobilu alu bar­­batiloru dela congresulu nationalu, că se numai a­­mane nici pre unu momentu, aducerea unei legi speciale si regularea scóleloru astfeliu, — că au­­tonomi’a loru se fia libera si independinte!! Pretindemu, a fi representati la congresulu na­tionalu, — in sinodele eparchiale, in consistoria etc. si că inspectiunea cercuale, se fia concredinta nu­mai clasei invetiatoresci, — nu altcum — inspec­torii cercuali se aiba influintia la deschiderea „Con­­curseloru“ si in tóte afacerile scóleloru poporale, si dela aceste juste pretensiuni nu ne vomm­ abate! Asteptamu dar’ dela generositatea măritului congresu balsamulu vindecatoriu. In fine apelamu la intregulu corpu invetiato­rescu pentru sprijinirea acestui »Apelu“. Lipov’a 5 Sept. v. 1870. Emericu Andreescu dascalu in Chesintiu, Be­­nianimu Martini docente in Aliosiu, Dariu Puticiu docente in Lipov’a, Simeone Rachitianu invetiatoriu din Bihoru, Moise Avramescu docente in Lipov’a, Vasilie Misi invet. in Comiatu, Ioane Franti doc. in Buzadu, Ioane Tuducescu invet. in Lipov’a, Ni­­colae Lep’a invet. in Chizdi’a, Georgiu Sorbanu inv. Labasintiu, Ioane Popoviciu invet. in Brestovatiu, Georgiu Puticiu jun. invet. in Firid­asu, Dimitrie Ghilezanu docente in Hodosiu, Traianu Codrianu invet. in Crivabara, Tom­a Munteanu doc. in Aliosiu, Georgiu Puticiu in Chelmacu. — Apeiu . l­a catra maritulu congresu nationalu con­­chiamatu pre 1 Oct. 1870 la Sibiiu. In cestiunea emanciparei sculeloru si invetiatoriloru. Neajunsurile, scadiementele si suferintiele cor­pului invetiatorescu si a scóleloru nóstre populare, — au ajunsu la culme! Ur’a emanciparei scóleloru si a corpului inve­tiatorescu — deja a batutu! Tóata suflarea romana, careia i­diace la anima prosperarea invetiamentului, trebuie cu atențiune — seriosu se se ocupe de acesta cestiune atatu de vitale ! Ne-amu sprimatu primative, ne-amu plânsu in largulu lumei, amu strigatu la toata ocasiunea, ca seólele nóstre astadi suntu amenintiate ! — dar’ ver­sul nostru a sunatu in pustia! Corpulu invetiatorescu este desconsideratu in gradulu superlativu, — si condemnatu la servilis­­mulu celu mai vitrégu! " Seólele nóstre poporale curendu debe se cada De langa Muresiu­ 1870. Anticitati aflate la linea orientalia a calei ferate. Calea ferata trece preste hotarulu comunei Chi­­rileu, unde in vechime au statu una cetate dacica sau romana, precum arata urnele ce se afla desu in acelu hotaru. Pre unde trece acea linea in ho­­taru se afla unu rondu de pamenturi aratorie in locu mai redicatu, intre doua locuri mai mlastinoase si mai adence, mentionatele pamenturi s’au taiatu prin calea ferata in adencime de V/2 stanjinu, că se fia in linea drepta cu loculu celu adencu, unde s’a caratu pamentulu sapatu. Eră a dou’a dî de pascele nostre romanesci, candu toti romanii serbă inviarea Domnului, si nici unulu se află la lucrulu de pamentu, afara de trei maghiari din Búzás (Be­­sinieu), si nescari ungureni din Ungari’a, cari carau pamentu cu caruti’a cu unu calu. Tocma la arnédi in adencime de 20 policari, s’au aflatu una óla după stilulu din vechime gro­solana făcută, plina cu margiele vinete, unele cu patru colciuri in tipu de cruce, altele rotunde de midiulocu apasate, si a treilea soiu lunguretie, suptirele in verigate — lungi că doua graunite de granu­tate găurite prin midiulocu, semenă, ca au fostu spre ornamentu dameloru romane din acelu timpu. Ol’a a fostu de doua-trei cupe precum spunu cei ce au fostu de facia, ea s’a farimatu de lovi­­tur’a unei lopate de feru, margielele s’au risipitu prin pamentu, de unde s’au adunatu prin săpătorii, si caratorii ungureni, si prin muierile ce duseseră prandiu la lucratori. De care lucru audiendu subscrisulu, amu cer­­cetatu, intrebatu in susu si in diosu, dela celi fosti de facla, pana candu tandem mai tardiu, abia de venitu in posesiunea a stepte grave, cu cari­me si duseiu in Tergulu Muresiului (M.­Văsărhely) la unu aurariu, si luatu acea deslucire, ca suntu una specia de petri scumpe cu numele T i r k ă s (?) a treia — după diamantu, in taria si soliditate — care si alt­­mintrenea taia glagea. Aurariulu mi a disu, ca după a lui socotéla, mai multu de 1500 ani au tre­­cutu, de candu s’a depusu in pamentu, dara prin măiestria se voru readuce la originalitatea loru pri­mitiva, catu suntu de pretiose nu mi a spusu. Fiinduca celelalte tóte cadiura in mani ungu­­resci, si se voru tramite, seu s’or’ fi tramisu prin primulu intreprindiatoriu contele Lázár Jenő din Medefalea museului ungurescu din Clusiu, împreuna cu d­’a cea franta, care inca a demandatu a i se admanuă. Acele siepte grane le voi straporta eu singuru la museulu nostru nationalu in Blasiu, candu voi duce si trei potcove de calu, asemenea

Next