Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-01-13 / nr. 4
Gazeta esc de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu pe 1 anu 10 fl., pe ‘/t 3 A- ▼. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/s galbini mon. sunatoria. Anulu WIV. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiecare publicare. Nr. 4. Brasiovu 2513 Ianuariu 1871. MONARCHI’A AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Pesta 2 Ian. l§91. Precum in anii trecuti asia si in estu anu cu ocasiunea dilei anului nou, care totudeodata e si diu’a mea onomastica, amu avutu fericire de a fi onoratu cu gratulatiuni si felicitari din mai multe parti a Transilvaniei si si din afara de Transilvania, si inca intr’unu numeru atatu de mare, incatu -mi e cu neputintia a-mi implini cea mai plăcută datorie, de a-mi esprime adica multiamita in specialu fiacarui, care m’a onoratu cu gratulatiuni si felicitari, parte in scrisu, parte prin telegrame. Nutrindu firm’a sperantia de a fi escusatu prin respectivi pentru acést’a intrelasare, déra ca totusi ca se nu afle locu, nici catu de pucinu, presupunere’a, ca si candu eu nu asiu sci apretiui pe deplinu manifestarea simtieminteloru de iubire si aderiniia a conationaliloru mei, seu ca nu asiu sei ponderă valorea estoru feliu de manifestatiuni, — nu-mi remane alta decatu ca aceea ce asiu datori a face fiacarui in specialu, se implinescu colectivu catra toti prin singura cale posibile, adica prin organele publicitatei! Mi ieau deja refugiulu la coloanele veteranei nóastre »Gazeta* si prin aceste siruri vinu a-mi impleni datorinti’a cea pre plăcută catra toti stimaţii mei conaţionali si prestimatele doamne romane, cari cu ocasiunea anului nou si a dilei mele onomastice, din depărtare (dela Lugosiu, Resiti’a, Craiov’a, Hatiegu, Sebesiu, Sibiiu, Fagarasiu, Brasiovu, Ostorheiu, Regina, Gherl’a, Clusiu, Turd’a, Aurudu, Alb’a Iulia si Blasiu) m’au onoratu cu gratulatiuni si felicitari, — si ai (a le) ruga ca se primesca cea mai sincera si cordiale a mea multiamita, dimpreună cu asecurarea, ca incatu acele manifestări au purcesu din simtiementu patrioticu si naționale, eu acelesi simtieminte nu in mai mica mesura le nutrescu cu ei, (densele); era incatu indemnulu loru au fostu simtieminte numai amicale, eu asemene simtieminte nutrescu in peptulu meu catra toti adeveratii mei amici! Incheiu urandule tuturor’a, anu nou fericitul anu nou, care se fia inceputulu unei ere mai ferice pentru naţiunea, ai cărei fii suntemu. Se viieze naţiunea! — Lad. Bas. Popp. Basiliu Batiu de Nagylak. (Scbitia biografica.) Nestoriulu preotiloru romani in Transilvania, antaniulu prepositu alu catedrei metropolitane din Blasiu, dede sufletulu seu in manile creatoriului la 12 Decembre 1870. Si pana candu altulu mai competente si mai bine informatui ar’ descrie după meritu activitatea plina de zelu si devotamentu a bărbatului acestuia prea insemnatu in istori’a Blasiului din celi din urma 50 de ani, — cu permisiunea dtale die Red., voiu nota aici unele date, ce -mi suntu cunoscute, din biografi’a densului. B. Ratiu s’a nascutu la Turd’a in diu’a nascerei Domnului 1783 (care dî concadea pre atunci cu 5 Ianuariu 1784). Parentii densului au fostu nobili, inse lipsiti de stare, din care causa cursulu scolasticu la inceputu antaniu, candu începea a fi june. In modu destulu de caracteristicu pentru relatiunile din Transilvani’a, densulu frecventă antaniu la unitari in Turd’a,, apoi la reformați in Aiudu, după aceea pre sintaxa trecu la scólele unitiloru in Blasiu. De aici se duse in Clusiu la catolici, ca se invetie filosofi’a; apoi era s’a reintorsu la Blasiu spre a face in seminariulu de aici cursurile teologice. Inse portarea-i destinsa intru atat’a lu comendara mai mariloru sei, incatu după terminarea anului I fvt#^,nisu.iu seminariulu dela St. Barbara, ca asia se ^Ata asculta studiale teologice la renumit’a universitate vienesa£ Aici inebiaiu studiale in 1811, după ce inca in 1810 se ordinase preotu. Viéti’a publica a densului se incepu indata in 1811, in care anu se fece profesoriu in Blasiu portandu acestu oficiu cu onore in cursu de doi ani. In 1813 fă despusu la parochia in salinele Uioarei, apoi se fece parochu si protopopu in Turd’a (noua). In fiacare din statiunile aceste petrecu cate 6 ani. Cu multa placere nara din aceasta epoca a vietiei sale, cum visita eparchi’a pedestru, cate lupte avea cu „tabaciulu* (senatulu comunale), si sentiea mare bucuria, caa succesu a scoate si dela „ariani* (cum dicea), ajutoria pentru beseric’a si parochi’a nóstra. In 1824 fu inaintatu la demnitatea de canonicu alu catedralei din Blasiu, in urm’a cărei in 1825 se mută la Blasiu, unde pre lunga afacerile canonicali siru lungu de ani portă si oficiulu de profesoriu. Dela instalarea capitolului metropolitanu de Alba Iulia in 1855, a fostu prepositulu acestui stralucitu choru. In 1854 a dato la lumina „istori’a besericeasca* întocmită mai alesu pentru scoala. Dela 1851 incepu a patimi de pétiére, cari din ce in ce mai multu denegau servitiulu loru. Audiulu inca i se ingreună, inse facultățile spiritului remasera in deplina putere pana la cele din urma. In 29 Novembre versă sânge, care mereu se repeti in dilele urmatorie, de si in mesura mica, — era in nóaptea spre 12 butică sângele cum era culcatu pre spate si firulu vietiei se curmă. Inmormentarea s’a facutu in 14 Dec. după amedi cu toata pomp’a cuvenita inaltei demnități a repausatului. In fruntea celebrantiloru era Esc. Sa părintele metropolitu cu doi. capitulări. In giurulu sicriului numeru frumosu dintre celi de aproape ai mortului, cari aflandu scirea trista, s’au luptatu cu toate greutățile drumului si au venito din Turd’a si din alte locuri mai depărtate spre a da prea bunului seu onoarea cea din urma. B. Ratiu a fostu omu de statur’a si tari’a unui atletu, — stemperamentu infocatu, — laboriosu preste mesura, — crutiatoriu si cu vietia cumpetata, — biubitoriu de beserica si cu deselinita tragere catra ai sei. 11 frați si 72 nepoţi s’au crescutu sau ajutatu printr’ensulu. La multi dintre acestia le-a cumperatu case si mosiere, la unii bunuri însemnate, — era pre altii (si acestia suntu multi) i a crescutu la scoala si asia a redicatu la stare de óameni independenti, vediuti si pretiuiti. Si pre lunga toate aceste nu si-a uitatu nici de publicu. Dintru alu seu a ziditu beserica noua in loculu nascerei sale si a intemeiatu parochia. Cas’a parochiale, loculu de beserica si scóla, edificarea besericei si a scólei l’au custatu 15.000 fl. — afara de dotatiunile făcute pentru parocleu, beserica, scóla si docente. Dor’ grigea si dorinti’a principale a densului a fostu: intemeiarea unei scóle normali, sau cum amu dice, principali, in Turd’a, unde concurgu locuitorii muntiloru apusani si ai Câmpiei.... Totu ce a potutu castiga in cei din urma ani ai vietiei sale, a consantitu spre scopulu acest’a, asia catu vorbiea celu mai puru adeveru, candu dicea: „eu traiescu pentru scol’a din Turd’a.“ Ca se védia realisata acesta dorintia a sa dede la cumperarea locului, unde se se infiintieze scoala principale, preste 10.000 fl. si testă acestei scóale averea, ce se va afla după incetarea sa din vietia *). Eca preste 25.000 spre scopuri publice! Afara de acestea lasatu si una fundatiune de 2000 fl. obl. urbariali, din ale carora venite se se dea stipendia la studenţi romani. Cu romanu luptatu in dilele Ciorei, fă credintiosu natiunei sale si despre acest’a dede proba si in anii ultimi ai vietiei sale. Candu l’au incurcatu in procesu criminale pentru Pronunciamentu, si l’au amenintiatu cu robia grea pentru lucrulu acel’a, dise de repetite ori: „In Pronunciamentu nu este, decatu adeveru. Lege-me intru o suta de pente, — bucurosu moriu pentru densulu in temnitia*. Er’ acum pausaza in pace, betranu cu anima de teneru! Ce ai pusu pe altariulu publicului, fia binecuventate de celu ce dă sporiu la tóté! Blasiu 12 Ianuariu 1871. —u. Brasiovu 22 Ian. Carolu Weywar, măiestru de musica si de cantari, care a fostu sufletulu conducatoriu alu reuniuniloru de căutări si conveniri si romane si germane, unu regeneratorii alu acestei arte in Brasiovu si pentru corurile besericeloru fara osebire, repausă spre comuna durere a tuturoru in 19 si se inmormentă in 21 Ian. cu cea mai impuitoria pompa. Unu conductu imensu, confaptuirea reuniuniloru ale caroru conducatoriu fu, si in genere suspinele generali după perderea lui, documenteaza, ca va remane in memoria nestersa pentru încordările lui in aceasta arta, din care i s’a trasu si moartea. Fia’i tieren’a usiora! — La situatiunea de facta europeana adauge multu pondu impregiurarea descoperita si in „Ung. Lloyd“, ca intre régimele francesa si statele unite americane se făcu negotiari, pentruca Franci’a se se primeasca in legătură seu federatiunea uniunei. Se dice, ca din partea republicei americane tracteaza gen. Boutwell, si se mai adauge, ca Americ’a are ca la 2 mii milioane dolari (taleri) capitalu circulatoriu in Franci’a, si de acea uniunea nu poate concede, ca Franci’a se se ruineze, fara a păgubi pe civii ei americani. Deca se va infiintia federatiunea intre aceste republice, ce nime nu poate trage la indoiela, atunci Franci’a in scurtu se va restaura de daunele resbelului, prin comerciulu liberu, der’ *) Intre detoriele active, ce au remasu de repausatulu figuréza si una a statului regescu ungurescu, — imprumutu fortiatu la 1848. —.