Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-10-09 / nr. 78
Qazet’a eso de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 arm 10 fl., pe Vi 3 fi. v. a. Tieri esterne 12 fi. v. a. pe unu anu seu 2*/3 galbini mon. sunatoria. Nr. 78. ■ . * Anula XIUV, Brasiovu 219 Octobre Se prenumera la postele DD. corespondenti. — Tacs’a timbrata a 30 blicat MONARCHIC AUSTRO - UNGARICA. Transilvani’a. Federalismului in Austri’a. Revolutiunea pacifica ce vrea se se implinesca la noi in Austri’a, prin dorinti’a pacificatiunei interne, trage atentiunea Europei intregi. „Gazzetta di Milano“ dedica unu articlu splendidu acestei pusetiuni descriendu cu multa patrundietate situatiunea nóstra; articlu, care luandu afara ceva reserva pentru unele apretiuiri, merita a se reproduce, aratandune postulu de onoare in lupta. Eca articululu:„Abia inceta impresiunea produsa dela convenirea la Gastein, si Austria returna din capeta si in modu nou, spre a face interesarea politicei europene. Nou Anteu, ea trage din cadintele sale energia si putere spre a-si restaura fortiele proprie, de a se reculege intru sene si de a prepară cu revolutiunile interne acele reînnoiri, cari istori’ai le au aratatu, si cari dens’a indesiertu va acerca de a le incungiura prin bătălie lungi si formidabili. Este a trei’a ora in spatiulu scurtu de doisprediece ani, ca o vedemu mutandu sistem’a. Conflictele patite in Itali’a in 1859 o prefăcură din monarchia absoluta in monarchia constituționala: după Sadova se prinse cu totu adensulu la desvoltarea autonomiei unguresci: după desastrele Franciei, ce fura in aceluasi timpu atatea bătălii perdute pentru betran’a Austria, o vedemu radiemanduse pre alianti’a germana si punendu in opera una dintre cele mai mari revolutiuni interne, cari unu statu poate se-si imagineze si implinesca. Cu lunile d’antare ale ministeriului Hohenwart, politic’a lui se parea necerta; ceea ce inse ne transpărea, era una opusetiune cumplita cu program’a liberala a d. conte Beust, care a fostu reesita cu radicarea partitului nemtiescu la stingerea concordatului si la emanciparea statului de preponderantia clericala. Nici unulu potea der’ se o chiar de politica liberala, urata si condusa la termmu cu datinat’a energia a guverniatoru austriaco, ar’ fi representatu reactiunea inca si preste unu seculu. Acést’a totusi era numai una singura lăture a cestiunei intregi, care se misca si in provinciele austro-maghiare. Simtiementele deosebiteloru națiuni resistea ori unde si mantienea una lupta legala asia, dér’ energica si resoluta in contra poterei, carea totulu voiea se acentreze, facundu spre a dispare diferintiele de limba, de rasa si de traditiuni: partitulu germanu avea supremati’a si ca atare, in a cui sinu Austri’a numera celu mai mare numeru de oameni apti spre a guvernă, se folosea de situatiunea propria spre a sustiene pre basele absorbirei preponderanti’a absoluta a elementului germanicu. Acesta e adeveratulu campu de lupta pentru ministrulu de Hohenwart. A reduce la marginile drepte pretensiunile germaniloru supusi, a inaltia alte nationalitati îndreptate si contienute in una reserva demna, pre catu de grea, era si periculoasa programa a cabinetului urmatu contelui Potocki. Alegerile mai de pre urma si primele efecte ale conchiamarei dieteloru, arata acuma fara de indoiela, ca acesta revolutiune interna e mai in complinire. Radimatu pre elementulu clericalu, noulu ministeriu reesi a sparge intr’un’a pe cei doi adversari ai preponderantiei nemtiesci si spre a le asecură învingerea. Politicesce s’a facutu esceptiune de impreunare intre naţionali si clericali, este acésta una dintre celea mai mari învingeri, ce a repurtatu democratic in Austria cea cu midiulece de poteri constituite in modu aristocraticu. La centralisare vine acuma substituitu federalismulu. In locu de drepturile grabnicu lărgite ale Domnitoriului subintra dreptulu istoricu alu diverseloru popóare, obtienutu cu una lupta, care se lupta de parechi de ani, si in care nemtii din Austri’a pana acuma au fostu seceratu învingerea. Intru acesta Europ’a vechia, in carea Franci’a republicana si invetiata de sventurile proaspete, nu sei a se otari la una constitutiune esita din propri’a sa vaia, in care una Itali’a abia esita la vietia si capace de mandreti’a poternica, nu scie alta decatu a se svercoli nepregetatu si indelungatu in deretrulu nevatamarei unei constitutiuni tradusa din cart’a Burboniloru Franciei, lipsita de indatinatulu fundamentu, ce vine dela indatinare, in contradicere cu dreptulu istoricu alu diverseloru trenuturi; in acésta vechia Europa, in unulu dintre statele cele mai vechi si mai invetiate a se îndoi sub vérg’a absolutismului, vedemu unu guvernu imperatescu, luandu înainte simtiementulu poporeloru si lucrandu fara cautare spre a poté reînnoi una constitutiune, ce inca avea radimulu unui partitu tare, adoptandu-o nu după traditiunile oprite de curte, ci după cele mai sigure de nu inca pre atatu mai trebuintiose si asteptate ale diverseloru popóre. Federalismulu nu numai conserveaza unirea politica a statului; ma inca atunci, candu acestea se compune din elemente despărțite, seu crescute pre unu lungu siru de ani la o viétia propria si diversa pentru trebuintie reciproci si traditiuni, nu poate decatu numai se creasca vigoarea. In automia dispăru la unu timpu si ambițiunile periculose, ce afla scăpare mai diversa si mai legitima, si posibilitatea ureloru si despartiriloru, ce suntu nemidialocit’a urmare a legiloru necuvenite si a intereseloru ofensate. Americ’a in unu casu, si Elveti’a in altulu probéza, la cine bea bine pre sema, cata potere de concordia contiene in sine principiulu federativu: Germani’a inca si ea a facutu esperientie, si Franci’a scie mai bine decatu noi, déca federalismulu subordinatu unitatei politice facutu-o a mai debila seu mai poternica. Austri’a s’a pusu resoluta pre acesta cale. Nu potemu nici se dicemu, ca se faca unu esperimentu, fiinduca esperinti’a e făcută, si dintre tieri concentratorie nu remane in Europ’a decatu Franci’a, Ispani’a, Itali’a si Rusi’a. Ceea ce dela noi e visu nebunescu, si se condamnéza si persecuteza in totu modulu, aceea de aici înainte este programa recunoscuta si aplicata cu principiulu celu mai liberalu pana inca si de Austria. Unu punctu negru mai remane inca la acesta revoluția pacifica, care se complinesce la Dunăre, si care l’amu mai fotsu inca aratatu, învingerea naționalismului se obtiene cu una contopire intre federalist si clericali. Aceştia, după tóate, au remasu in minoritate, dér’ pentru acea cu nimicu mai pucinu constituescu unu numeru destulu de insemnatu, la care, acuma după ce e pusu pre scaunu, cuvine spre a se lua in privire. La reînnoirea Austriei in launtru nu remane, decatu a învinge clericalii, precum au invinsu nemţii, ca se se poata dice deseversitu libera. (?) Problem’a se pare mai multu grea, apoi ca minţile in Austria suntu preocupate de posibilitatea, ca cont. Hohenwart poate se vina la una transactiune cu clericalii. Nu se pare altmintrea, ca oricare cabinetu ar’ fi potutu se le traga la sine si se le lege fara prevederi si promisiuni statornice. Nici este de a crede, ca totulu se se reducă la una manevra simpla, cu carea, după ce a obtienutu concursulu clericalismului , ar’ voia se împlântă resoluta in gropa. Totusi este chiaru, ca Austria de vercativa ani a facutu unu mare pasiu in cestiunea relegiosa, precum inca de mai multi ani se insuiesce la compunerea imparechiareloru si concederea autonomiei. Contele Beust, care capitană pana acuma partitulu clericalu, continua a siedé in consiliale imperiali, si reînnoirea politicei interne face unu ce intregu si laolalta ce nu se poate separă, celu pucinu déca nu se voru separa óamenii in modu resolutu, cari compunu singuratecele parti. De alta parte, federalismulu insusi este léculu celu mai eficace in contra oricarei veleități de reactiune clericala. Suntu in Austria popoare nu numai catolice, ci inca in atatea mesura morbosiate de principiulu feudalu, incatu catolicismulu constituesce pentru densii unu progresu, celu pucinu pana candu organismulu statului este capace de a le impedecă influinti’a escesiva si de a lu tiené in supunerea datorita. De unde, inca sub acestu reportu, ori pre catu de mari de ar’ fi temerile nemtiloru Austriei, este cu putintia unui cabinetu liberalu de a află unu modu de esire, lasandu elasticitate libera diferiteloru nationalitati spre a face destulu simtiementului relegiosu nutritu in sinulu loru, fara că acest’a se pota inmuri restulu imperiului. In care casu Europ’a ar’ poté invetiă multu dela una tiera, care pati, precum Austri’a, atate schimbări dureroase, si era totuși sciai află cu oamenii sei politici midialoculu spre a se conservă si reinteneri. — e. Brasiovu 20 Oct. 1871. Voimu a mai astepta e parol’a in Vien’a, in Pest’a, in Agramu si la toate popoarele asuprite si asupritorie. Una pausa înaintea revarsarei timpestatei redicate prin actele boemico-nationale. In Vien’a sub presiedinti’a Mai. Sale s’a trenutu in 17 unu consiliu mare de coroana, abatele Helfersdorfer si c. Andrăssy inca fura invitati. Foile -voru a sei, ca inainte de ce s’ar respunde la adres’a boema se va readuna unu consiliu mare alu coroanei constatoriu din toate persoanele, pe cari Mai. Sa le a distinsu cu inalta încredere, spre a le audi părerile si convicțiunile despre pusetiunea imperiului si după resultatulu acestui mare consiliu va emana inalta resolutiune imperateasca. Si aici asteptare. — Trecemu la mesagiulu imperatului Germaniei, care insira firulu rosiu alu politicei viitorie si facia cu Austri’a. — In Germani’a sa deschisu diet’a imperiale. Mesagiulu imperatului după cele ce privescu afacerile interne trece imediatu la Franci’a si dice, ca incredienduse in consolidarea interna a Franciei s’a ordonatu inca acum desiertarea acelora departemente, cari erau destinate a fi ocupate pana in