Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)

1872-01-22 / nr. 7

Gazet’a ese de 2 ori: Morn­urea si Duminec’a, Fai'a, candu concedu ajuto­­are. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 273 galbini mon. sunatoria. Inul ii Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. Nr. 7. Brasiovu 3 Februariu 22 Ianuarie 1872. MONARCHI’A AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Universitate de selentia in Tran- Novania. I. Intre anii 1849—51 in cateva petitiuni de ale deputatiuniloru romanesci tramise la Vien’a, se cerea intre altele, pentru natiunea romaneasca, si Universitate de scientie. Urditorii si propunetorii acestui punctu de pe­­titiune au fostu, pre catu -mi aducu amente, re­­pausatii Simionu Barnutiu si Ioane Maiorescu, era dintre cei cari se mai afla in viétia, A. Tr- Laurianu. Priceput-au romanii pe atunci tendenti’a ace­­loru proprnetori ? Nici una suta de barbati din na­ţiunea intrega, cata se afla locuindu dincoce de Car­­pati. Toti ceilalti seu dicea curatu, ca romanii n’au nici una trebuintia de universitate, ba era pe atunci si de aceia, cari nu voiea se audia nici de gimnasie romanesci, pentru ca, cum dicea ei cu cea mai mare naivitate copilaresca, „au ungurii si sasii destule gimnasie, se merga si ai nostrii se invetie pe la acelea.“ Acesta fusese si pretestulu princi­pale, pentru care intre anii 1850 et 1852 se ma­nifestase din ore­care parte una resistentia despe­rata, de ecs. in contra infiintiarei gimnasiului ro­­manescu din Brasiovu. Era străinii ce dicea? Ei -si batea jocu adaugandu: Acestea capete ametite, acestea spirite revolutionarie *) au innebunitu de ceru universitate pentru unu poporu de nomadi barbari. In Iuliu 1852 candu cu caletori’a imperatului prin tiara, lui Ioane Maiorescu care pe atunci se afli in funcţiune de translatoru la ministeriulu ju­stiţiei in Vien’a, ii casiunu se compună unu pro­­iectu de petitiune, pe care lu tramise decopiatu la Brasiu, Sibiiu, Brasiovu si pe aicea, indemnandu-ne ca se o subscriemu spre a cere dela Monarchulu pe atunci Autocratoru, Universitate. Unu spionu aflandu de conceptulu lui Maio­rescu, denuncht lucrulu la gubernatoriulu m­i­­­i t­a r i­u si civile, C. Schwarzenberg, inse spunendu cu totulu alte mintiuni. Atunci acelu gubernatorul de una parte chiami pe repaus. Alex. Siulutiu la Alb’a Iulia sub nesce preteste de nimicu, unde lu tienu de vorbe seci, pare-mise doue dile, de alta parte vnse dete ordinu óameniloru sei, ca mergandu la Blasiu, se calce cancelari’a metropolitana, cautandu’i tóate petecutiele de scripte. Totu in acelea dile po­litiei din Vien’a i se comise ca se calce si locuin­­ti’a lui Ioane Maiorescu, ceea ce se si intempla, cu destula brutalitate, inse nici decum cu resultatulu promisu din partea spurcatului denunciantu. Destulu vnse ca petitiunea pentru universitate fu mai preste totu deochiata. Se intielege, ca ce trebuea vlachiloru universitate, candu elu avea opinci si una parechie de boi. De atunci incoce, in anii de antai ai domniei lui Alexandru Ioanu (Cusa), academi’a din Iasi si colegiulu ceia mare din Bucuresci s’au prefacutu in universităţi romanesci, la care accurgu destui teneri romani tocma­­i din Transilvani’a. De atunci incoce unu numeru frumosu de te­neri romani face cum pote si cum scie, de impo­­poradia universităţi si alte institute superiore din Vien’a, Parisu, Turinu, Bononi’a, Padua, Gratiu, Miunichu, Lipsi’a, Pest’a etc., era de ar’ avea midiulece materiali, ar’ mai merge inca pe atatia. De atunci incoce, regimulu lui Schmerling proiectase infiintiarea unei bune universităţi roma­nesci aici in Transilvani’a, cu scopu precum dicea insii barbatii de statu de atunci, ca prin asemenea institutii superiore si universale se atraga inca si pe tenerimea din Moldavo-Romani­a si se faca a dispare succesive acele antipathii aprige, care s’au produsu in contra regimului si statului austriacu prin ocupatiunea militaria din 1854/5 si prin mal­tratările din acelu tempu, cum si prin unele deviatiuni politice si afronturi diplomatice, despre care se sim­­tia necesitatea ca trebue se fia cortese. Dela an. 1865 incóce vediendu celi mai buni fii ii ai natiunei romanesci din Transilvani­a, ca tocma si in acelu progresu, de si linu, inse po­­sitivu, reale, vomu fi impedecati prin una reactiune de specie noua; vediendu anume ca scopulu infiin­tiarei unei universități se departa si mai multu de înaintea ochiloru nostrii,­­si reduseră dorinti’a loru numai la infiintiarea unei academii de drep­turi, adica a patr’a parte din una Universitate completa. Ce au disu si ce mai Ucu sofistii si obscu­­rantii la aceasta incercare foarte modesta? Academi’a este era si una nebunia. Favemu trebuintia de aca­demia. — Si in aceasta direcțiune ei lucra pe sub mana, pentru ca se nu se alega nimicu nici din acestu proiectu. Acesta o sei si dta, ca si mine si cu multi altii. Intr’aceea, celi cari asuda pen­tru infiintiarea unei academii de drepturi, potu se aiba incai una consolatiune, ca astadi dara pentru atata lucru nu li se voru mai calea paciuitele lo­­cuintie, ca in dilele generariului Weiden si ale tiranului Weiss von Starkenfels, care in calitatea sa de directoru alu politiei din Vienna ceruse dela ministeriu concesiune, ca se pota impusca doispre­­diece diaristi in midiuloculu unei piatre. Acestea încercări enumerate pana aici, (scl.) fă­cute pentru realisarea unei universități si respective a unei academii romanesci, au purcesu dela romani. Se vedeau inse ce pasi s’au facutu in acesta di­recțiune inca si de catra locuitorii unguri ai Tran­silvaniei. După mai multe corespondentie si conferentie preliminarie, in an. 1868 se tienu si una confe­renţia a profesoriloru dela academi’a de drep­turi si ai scelei chirurgice din Clusiu, alu cărei resultatu a fostu unu memorialu din Aprile 1868 inaintatu la ministeriulu ungurescu, in carele se propune pentru Transilvani­a fundarea unei uni­versităţi unguresci in Clusiu, care ar’ fi a se compune din trei facultati, juridica (acade­mi’a de astadi), filosofica cu una ramura de tech­­nica superioara, si facultate de medicina (scoal’a de chirurgia inavutita si inalttata la ranga de fa­cultate). La acea conferenţia si la acelu memorialu de­­dese ocasiune insusi ministeriulu instructiunei pu­blice si guberniulu tierei repausatu in Domnulu (Nr. 6804 an. 1868.) Fetulu acestoru operate preliminarie lu unu pro­iectu de lege, carele -si scote capulu din candu in candu din claina de acte ministeriali, pentru că se se arate si in faci’a dietei si apoi era si se dispara. Se cuvene­a însemna, ca in acelu proiectu care se compune numai din 6 §§­i, repausatulu lor. Eötvös defipsese limpede terminulu deschiderei acelei uni­versităţi pe Octobre 1870 (sieptedieci). Astadi insa din grati’a lui Ddieu scriemul872 (sieptedieci si doi), fara ca universitatea se fia deschisa. Sustienerea universitatei transilvane de trei fa­cultati ar’ cere unu venitu anuale de v. a. fl. 125.570, cea mai modesta suma cu care ar’ fi in stare de a se sustiene una universitate, cra si din cele mai modeste. Ca prin trecatu insemnamu, ca prin unu altu proiectu din 1869 se prevediuse in 17 §§­i inca si reformarea universitatei din Pest­a, care in starea sa de astadi departe de a se pote mesura cu alte universități de unu renume oare­care, e recunoscuta ca una din cele care corespundu mai putinu drep­telor­u asteptări, de­si subventiunea ce i se dade la statu merge pana la 142.612 fl. val. austr. pe fia­care anu. Conferenti’a profesoriloru academiei din Clusiu, repausatulu guberniu, ministeriulu, toti recunoscură necesitatea de a se infiintia in Transilvani­a una universitate cu trei facultati, „pentruca — in aceasta tiara suntu doue milioane locuitori“. Acea univer­sitate inse are se­ala maghiara,(?) ca si cum toti seu mai toti locuitorii ar’ fi de acea nationalitate. (?) — Asia doara pentru romani nimicu. (?) — Nu e de nasulu loru universitatea. Aici este tiara unguresca, cine vrea se invetie mai multe, se invetie la universitatea unguresca, si punctum. Ba totusi, se li se conceda ceva si romaniloru, cca ce. „La universitatea din Clusiu se se propună pe langa unguresce, inca si nemtiesce si romanesce, prin cate unu profesoriu ordinariu seu estraordinariu, seu celu pucinu prin vreunu docente, toate acelea discipline, care se tienu de obiectele ecsamenului de statu la ori­ care facultate*). „La ecsamenulu de statu poate se de respunsu ori­ care in acea limba, in care au ascultatu respec­tive scientia, era in acestu casu, deca profesoriulu ordinariu nu ar’ intielege acea limba, atunci se lu substitue la ecsamenu profesoriulu estraordinariu, respective docentele.“ „Profesorii privati cari voru fi pe langa pro­fesorii unguresci, potu prelege séu nemtiesce, seu romanesce, era déca ei aru prelege nemtiesce séu romanesce asupra unoru scientie, pentru care suntu catedre ordinarie unguresci, atunci conformu cu §-lu­i din proiectulu reorganisatiunei universitate^ docenții privați dela aceeasi se poata spera dela ministeriu subventiune anuale estraordinaria.“ Adica cine face acésta gratia, anume limbei romanesci si scientieloru care ar’ fi a se propune intr’ensa? Ca dóra diet’a unguresca? Ca dóra mi­nisteriulu? Nici ca­­ dóré capulu de asia ceva. Apoi dóra cine? Éca cine. Unu bietu de publicistu pre catu amu aflatu, din partit­a stanga, carele pu­blicase in anulu trecutu una cărticică in favorea *) Cum se scósera ochii romaniloru si cu po­sturile de suplenti, proiectate, dér’ remasera numai proiectate si la academiele din Sibiiu si Clusiu pana adi, in sem­uu de egale fratietate. — Red. *) „Parteigänger“ era terminulu adoptata in reporturile oficiali secrete.

Next