Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-01-29 / nr. 9
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 ani 10 fl., pe Vt 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. T. a. pe unu anu seu 2*/3 galbini mon. sunatoria. THAN A num WYV. Brasiovu 10 Februarie 29 Ianuariu Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare publlare. Nr. 9. 1872. MONARCHIC AUSTRO - UNGARICA. Transilvani’a. Romanii in politika. I. In dilele trecute for’a cea mai radicale maghiaro-democrata *), lua cu multa plăcere notitia despre nescari articli, cari — după cum ne spune — au esitu in „Federatiunea* si despre cari dice, ca „se potu privi cu dovada, cumca romanii au inceputu mai piano in politica“, spunendune mai încolo, ca în acei articli s’ar dechiara, „dorinti’a romaniloru in privinti’a autonomiei Transilvaniei de^ilegale“ si ca chiaru abstrahendu dela acest’a — ilegalitate — „autonomi’a Transilvaniei nu ar’ diaca in interesulu romaniloru, ci ar’ fi spredaun’aloru*; mai incolo, ca in acei articli s’ar dice, ca „pentru romani nu ar’ fi de lipsa se faca politica separata si se fia inimicii altei natiuni, numai pentruca aceea vorbesce alta limba“, dandulise totudeodata in acei articli (din „Federatiunea) nea romaniloru urmatori’a lectiune: „Se invetiamu a cunosce pre araeni cu deosebire pre unguri (maghiari) si se ne alipimu natiunei acesteia înaintate atatu in avere, catu si in cultura, ca numai pre calea acesta vomu puté ajunge la scopu, la efeptuirea pretensiuniloru nóstre drepte. Se ne impacarau cu impregiurarile si se tindeau man’a maghiariloru, despre cari s’a potutu convinge, ca nu ne vatama (bántják) nici national’tatea nici limb’a (??) si in tempu de minune scurta caus’a nóastra se va intoarce spre bine!! (?)**. In Nr. 22 vine apoi totu aceea fota (magh. dem.) si ne spune, ca după cum bucina foile guvernementali. — C. Lonyay de vreo cateva septemani incoce pacteza seriosu cu coaducatorii cei mai renumiti ai nationalitatiloru diverse si doresce a se informa, ca de cumva ar’ succede impacatiunea, fire-ar’ ei plecati a primi postulu est'a sau celalaltu? etc. Ne spune mai incolo, ca „intre acesti corifei s’ar afla si de cei slabi, carora li ar’ placé se se faca domni mari si precum a instelatu Beust in 1866 pre corifeii deakistiloru, aceeasi procedura in a doua editiune va amagi si pre corifeii nationalitatiloru, dintre cari unii au si inceputu cu mare zelu a o recomandă connationaliloru sei, ca si candu ei ar’ avé deja decretele de denumire in buzunariu! etc. Se tanguiesce si lamentéza apoi amaru totu acea fata, „pentru ce suntu romanii asia credni!? de ce nu -si aducu aminte de italienescului „Del detto al fatto v’e un gran tratto“ si observa, ca de cumva nu se voru lua pre sema nationalitatile, asia voru ambla si ele cu deakistii, cum au amblatu ei (partit’a opositionale) si deca anume serbii si romanii nu voru fi acuma mai cercumspecti (szemes) cu ei, si nu voru lega manele acelora, cari se consulta acuma despre veritoriulu si interesele loru, se va împlini si la ei: sera poenitentia!“ Merge apoi mai incolo „G. P.“ si ne spune, ca „guvernulu actualu dependente de Vienna, numai pentru aceea amagesce pre serbi si romani, ca prin sprijinirea loru la alegerile venitorie se capete era majoritate in dieta. Inse se-si însemne bine nationalitatile, dice „G. P.“, ca voturile loru apasa cu pondu decidetoriu in cumpănă, si precum se voru da ei in drépt’a seu stang’a, asia se va îndrepta si sórtea loru spre reu ori bine, ca dela amăgitorii deakisti nu au ce astepta nationalitatile“ etc. etc. Asia foi’a radicale maghiaro-democrata „Gyors- Posta“. Cine nu cunosce direcțiunea acestei foi, ar’ putéa se alunece a crede, ca dieu acest’a foia deplânge sinceru sóartea nationalitatiloru si doresce aventarea loru la pusetiunea ce le compete cu individualități nationale! Deja nu e asia, nici pre „G. P.“ nici pre oricare maghiaru democratu nu lu doré de sóartea noastra, nu le pasa loru de sóartea romaniloru si a serbiloru, — din contra le pare doara inca prea bine. — Amu avutu ocasiune destula a ne convinge, ca acestia suntu chiaru asia, de nu inca mai — netoleranti si nedrepți facia cu pretensiunile de dreptu naționale, cu deakistii, asia dóra nu de noi le pasa loru, ci le pasa de caus’a loru propria, de asecurarea majoritatei pentru partit’a loru. Ar’ dori, ca romanii si serbii la alegerile venitorie se-si de voturile loru cumpanitorie nu deakistiloru, ci barbatiloru de partit’a stanga, ca se ajunga acesta partita la putere. Are totu dreptulu „G.P.“, ba si datoria a lucra si a scrie asia in interesulu partitei sale; asemine nu se potu condamna nici deakistii (maghiari), deca intrebuintiaza toate midiulecele spre a se sustiené la putere, si putemu pricepe bine ce făcu; ceea ce nu potu pricepe inse este, cum de si dintre romani -si bătu multi capuri, lucra si alerga după partisani, cari se ajute a se sustiené majoritatea deakistiloru? Se turbura sângele in omu de omenia vediendu, ca unu individu — cu atatu mai multu o natione — se adopera a sustiené la putere pre o corporatiune, despre care e convinsu resp. convinsa, ca aceea e fara ecuitate si nedrepta facie cu pretensiunile lui resp. a ei! Credu, ca nu e de lipsa se dovedescu cu tóte, ca serbii si romanii in cesti siese ani din urma, de candu domnesce partiia deakista, nu se potu lauda nici cu celu mai micu favoru! din partea acestei partite. Ce favoru? nici cu celu mai micu semnu de ecuitate si dreptate facia cu pretensiunile loru de dreptu nationale. Vedeti numai legea municipale, legea despre nationalitati, legea electorale pentru Transilvania, apoi organisarea municipiuloru si a justitiei, legea scolaria etc. In totu loculu au remasu nationalitatile desconsiderate, si ce e mai multu, intru aplicarea legiloru (organisare) chiaru cu calcarea legiloru făcute de aceea partita totu in detrimentulu nationalitatiloru. Cumca partita deakista nu e drepta si cu ecuitate facia cu pretensiunile nóstre de dreptu , a trebuitu se se convingă si acelu romanu (transilvanu), care dela anulu 1869 incoce singuru singurelu totu mereu a pledatu pentru uniunea cu Ungari’a, dandu espresiune acelei convingeri in faci’a dietei prin cuvintele memorabile: „Toate sperantiele si ostenelele mele de 20 de ani s’au prefacutu in nemica“ (candu cu legea electorale). Déca nu au pututu cunósce mai înainte pre maghiarii deakisti acestu romanu, unionistu mare, si ceialalti pucini deakisti, apoi au trebuitu se cunósca catu tempu au siediutu cu ei in dieta dela 1867, si deca ei totusi mergu mai incolo a lucra si a scrie in interesulu acestei partite calcatorie in putiore a celoru mai sânte si mai nealienabile drepturi nationali, atunci trebue se credemu, ca nu convingerea, sau nu dorirea de a înainta prosperarea si fericirea nationale, — ci alte cause, alte consideratiuni ii indemna a scrie si a lucra pentru sustienerea la putere a acestei partite. Se le cercetamu. C iiNin a scientific» In Transilvania si Ungari'». I. Compatrioții nostrii unguri si nemți, se folosescu de tote ocasiunile spre a plesni in facl’a romaniloru locuitori pe teritoriulu Daciei si alu Pannoniei, nescientia, necultura, barbaria. Fiinduca scienti’a este in adeveru potere, fiinduca acela care scie mai multu si mai bine, aplicandu scienti’a sa cum se cade, domina preste nescientia si hebeuda, de aceea da,ti se ne tragemu sama unii cu alţii din tempu in tempu pe acestu terenu de cea mai mare importantia. Aci inse nu este de ajunsu ca se ne mesuramu unii cu alţii numai noi intre noi, aceşti conlocuitori ai Ungariei si ai Transilvaniei, ci voindu a cunósce adeverulu intregu si curatu, se nu perdemu din vedere, ca pe teritoriulu Europei suntu popora multu mai luminate, decatu cele mai înaintate din imperiulu austro-ungurescu, cum si arasi unele (din Turci’a si Rusi’a) mai înapoiate decatu de ecs. ale Ungariei preste totu. Déra fiinduca unu studiu comparativu asia de intensu ar’ trece departe preste marginile unoru articlii destinati pentru vreunu diariu din cele mici, cauta se ne restringemu asta-data numai la impartasirea unoru date si citate, din care se cunóscemu, care catu si care in ce ramure si specialităţi avemu se invetiamu unii dela alţii. Vomu începe cu date oficiali. Starea cea trista a invetiaturei elementarie atatu in Ungari’a catu si in Transilvani’a este cunoscuta din cifrele statistice scoase la lumina prin numeratur’a (catagrafi’a, recensementului poporului intreprensa cu dat’a 1 Ianuariu 1870. Din acelea cifre s’a vediutu ca din pruncii de scóla, cari adica se afla in etate dela 6 — 14 ani, in Ungari’a abia ambla 51% la scóla, era in Transilvani’a abia 402 din 100. Bine se insemnamu: acestea cifre au valoare numai pentru presentu, adica numai de candu venise absolutismulu austriacu, de ne puse baionetulu in caste, pentru ca se ne facemu cu totii incai scele elementarie. înainte de aceea era neasemenatu mai reu. Mai înainte audiai pe solgabirau si pe vicespanu dicundu catra popa romanescul „Ai nebunyit la dumnyeata porintye, ca se face scóla la iobágy ai nostrii, se faca ficioru de iobágy popa la locu alu fiisor dumnyitale?“ Si scólele nu se facea de locu. Si sclavii se bucura ca n’au scóla, sclavii maghiari ca si sclavii romani, ruteni, serbi etc. Va obiecta cineva. Mai anume in Transilvani’a cele mai putine scóle elementarie le au romanii. De aici vene ca in cifr’a totale defectulu de scolari este asia de rusinatoriu. Se póte si acésta, numai de alta parte cca, tocma si in dilele trecute se publicară prin diarie unele date din Secuime, unde elementulu maghiaru este asia de compactu, si unde totusi dintre populatiunea barbatesca 79% nu sciu nici citi si cu atatu mai putinu a scrie, era in scaunele Ciucu et Giurgiu acea cifra se urca la 89%. Si totusi Secuimea avuse pe langa scóle confesionali, inca si scólele de companii in regimentele confiniarie. Cautati inse cu deameruntulu comuna de comuna, atatu la secui, catu si in comitate la fostii iobagi de naţionalitate maghiara si anume pe unde suntu calvini, despre cari se dicea ca le mai place cultura. Preste totu intunerecu, nescientia, barbaria, întrebaţi si pe profesioniştii maghiari, cati din ei sciu citi si scrie si apoi cum? Si totusi, pe acestia nu i retienuse nimeni dela scóala, dela reformatiune incace, seu celu pucinu de 300 de ani au avutu ocasiune si tempu de a-si face scóle bune pe la toate orasiele loru. N’au facutu de catu umbre de scóle. Asia déra cu scólele elementarie amu fi cam quitt. Maghiariloru le fusese permisu a-si infiintia scóle si n’au facutu; romaniloru nu le a fostu permisu si nici ca le au. *) „Gyors-Posta* ese in Pest’a. **) In asia scurtu tempu dera totusi nu, cum s'a intorsu a scriitoriului!