Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)

1872-01-29 / nr. 9

Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 ani 10 fl., pe Vt 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. T. a. pe unu anu seu 2*/3 galbini mon. sunatoria. THAN A num­ WYV. Brasiovu 10 Februarie 29 Ianuariu Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare pu­­bl­lare. Nr. 9. 1872. MONARCHIC AUSTRO - UNGARICA. Transilvani’a. Romanii in politika. I. In dilele trecute for’a cea mai radicale ma­­ghiaro-democrata *), lua cu multa plăcere notitia despre nescari articli, cari — după cum ne spune — au esitu in „Federatiunea* si despre cari dice, ca „se potu privi cu dovada, cumca romanii au in­­ceputu mai piano in politica“, spunendune mai în­colo, ca în acei articli s’ar dechiara, „dorinti’a ro­­maniloru in privinti’a autonomiei Transilvaniei de­­^ilegale“ si ca chiaru abstrahendu dela acest’a — ilegalitate — „autonomi’a Transilvaniei nu ar’ diaca in interesulu romaniloru, ci ar’ fi spredaun’aloru*; mai incolo, ca in acei articli s’ar dice, ca „pentru romani nu ar’ fi de lipsa se faca politica separata si se fia inimicii altei natiuni, numai pentruca a­­ceea vorbesce alta limba“, dandulise totudeodata in acei articli (din „Federatiunea) nea romaniloru ur­­matori’a lectiune: „Se invetiamu a cunosce pre a­­raeni cu deosebire pre unguri (maghiari) si se ne alipimu natiunei acesteia înaintate atatu in avere, catu si in cultura, ca numai pre calea acesta vomu puté ajunge la scopu, la efeptuirea pretensiuniloru nóstre drepte. Se ne impacarau cu impregiurarile si se tindeau man’a maghiariloru, despre cari s’a potutu convinge, ca nu ne vatama (bántják) nici national’tatea nici limb’a (??) si in tempu de mi­nune scurta caus’a nóastra se va intoarce spre bine!! (?)**. In Nr. 22 vine apoi totu aceea fota (magh. dem.) si ne spune, ca după cum bucina foile gu­­vernementali. — C. Lonyay de vreo cateva septe­­mani incoce pacteza seriosu cu coaducatorii cei mai renumiti ai nationalitatiloru diverse si doresce a se informa, ca de cumva ar’ succede impacatiunea, fire-ar’ ei plecati a primi postulu est'a sau cela­­laltu? etc. Ne spune mai incolo, ca „intre acesti corifei s’ar afla si de cei slabi, carora li ar’ placé se se faca domni mari si precum a instelatu Beust in 1866 pre corifeii deakistiloru, aceeasi proce­dura in a dou­a editiune va amagi si pre corifeii nationalitatiloru, dintre cari unii au si inceputu cu mare zelu a o recomandă conna­­tionaliloru sei, ca si candu ei ar’ avé deja decre­tele de denumire in buzunariu! etc. Se tanguiesce si lamentéza apoi amaru totu acea fata, „pentru ce suntu romanii asia cre­dni!? de ce nu -si aducu aminte de italie­nescului „Del detto al fatto v’e un gran tratto“ si observa, ca de cumva nu se voru lua pre sema nationalitatile, asia voru ambla si ele cu deakistii, cum au amblatu ei­ (partit’a opositionale) si deca anume serbii si romanii nu voru fi acuma mai cer­­cumspecti (szemes) cu ei, si nu voru lega ma­nele acelora, cari se consulta acuma despre veri­­toriulu si interesele loru, se va împlini si la ei: sera poenitentia!“ Merge apoi mai incolo „G. P.“ si ne spune, ca „guvernulu actualu dependente de Vienna, numai pentru aceea amagesce pre serbi si romani, ca prin sprijinirea loru la alegerile veni­­torie se capete era majoritate in dieta. Inse se-si însemne bine nationalitatile, dice „G. P.“, ca voturile loru apasa cu pondu decidetoriu in cum­pănă, si precum se voru da ei in drépt’a seu stang’a, asia se va îndrepta si sórtea loru spre reu ori bine, ca dela amăgitorii deakisti nu au ce a­­stepta nationalitatile“ etc. etc. Asia foi’a radicale maghiaro-democrata „Gyors- Posta“. Cine nu cunosce direcțiunea acestei foi, ar’ putéa se alunece a crede, ca dieu acest’a foia de­plânge sinceru sóartea nationalitatiloru si doresce aventarea loru la pusetiunea ce le compete cu in­dividualități nationale! Deja nu e asia, nici pre „G. P.“ nici pre ori­care maghiaru democratu nu lu doré de sóartea noastra, nu le pasa loru de sóartea romaniloru si a serbiloru, — din contra le pare doara inca prea bine. — Amu avutu ocasiune destula a ne convinge, ca acestia suntu chiaru asia, de nu inca mai — netoleranti si nedrepți facia cu pre­­tensiunile de dreptu naționale, cu deakistii, asia dóra nu de noi le pasa loru, ci le pasa de caus’a loru propria, de asecurarea majoritatei pentru partit’a loru. Ar’ dori, ca romanii si serbii la alegerile venitorie se-si de voturile loru cumpanitorie nu dea­kistiloru, ci barbatiloru de partit’a stanga, ca se ajunga acesta partita la putere. Are totu drep­­tulu „G.­­P.“, ba si datoria a lucra si a scrie asia in interesulu partitei sale; asemine nu se potu con­damna nici deakistii (maghiari), deca intrebuintiaza toate midiulecele spre a se sustiené la putere, si­­ putemu pricepe bine ce făcu; ceea ce nu potu pri­cepe inse este, cum de si dintre romani -si bătu multi capuri, lucra si alerga după partisani, cari se ajute a se sustiené majoritatea deakistiloru? Se turbura sângele in omu de omenia vediendu, ca unu individu — cu atatu mai multu o natione — se adopera a sustiené la putere pre o corporatiune, despre care e convinsu resp. convinsa, ca aceea e fara ecuitate si nedrepta facie cu pretensiunile lui resp. a ei! Credu, ca nu e de lipsa se dovedescu cu tóte, ca serbii si romanii in cesti siese ani din urma, de candu domnesce partii­a deakista, nu se potu lauda nici cu celu mai micu favoru! din par­tea acestei partite. Ce favoru? nici cu celu mai micu semnu de ecuitate si dreptate facia cu pre­tensiunile loru de dreptu nationale. Vedeti nu­mai legea municipale, legea despre nationalitati, le­gea electorale pentru Transilvani­a, apoi organisarea municipiuloru si a justitiei, legea scolaria etc. In totu loculu au remasu nationalitatile des­considerate, si ce e mai multu, intru aplicarea le­­giloru (organisare) chiaru cu calcarea legiloru fă­cute de aceea partita totu in detrimentulu nationa­litatiloru. Cumca partit­a deakista nu e drepta si cu e­­cuitate facia cu pretensiunile nóstre de dreptu , a trebuitu se se convingă si acelu romanu (transil­­vanu), care dela anulu 1869 incoce singuru singu­­relu totu mereu a pledatu pentru uniunea cu Un­­gari’a, dandu espresiune acelei convingeri in faci’a dietei prin cuvintele memorabile: „Toate sperantiele si ostenelele mele de 20 de ani s’au prefacutu in nemica“ (candu cu legea electorale). Déca nu au pututu cunósce mai înainte pre maghiarii deakisti acestu romanu, unionistu mare, si ceialalti pucini deakisti, apoi au trebuitu se­­ cunósca catu tempu au siediutu cu ei in dieta dela 1867, si deca ei totusi mergu mai incolo a lucra si a scrie in in­teresulu acestei partite calcatorie in putiore a celoru mai sânte si mai nealienabile drepturi nationali, a­­tunci trebue se credemu, ca nu convingerea, sau nu dorirea de a înainta prosperarea si fericirea natio­nale, — ci alte cause, alte consideratiuni ii in­­demna a scrie si a lucra pentru sustienerea la pu­tere a acestei partite. Se le cercetamu. C iiNin a scientific» In Transil­­vani­a si Ungari'». I. Compatrioții nostrii unguri si nemți, se fo­­losescu de tote ocasiunile spre a plesni in facl’a ro­maniloru locuitori pe teritoriulu Daciei si alu Pan­noniei, nescientia, necultura, barbaria. Fiinduca scienti’a este in adeveru potere, fiinduca acela care scie mai multu si mai bine, a­­plicandu scienti’a sa cum se cade, domina preste nescientia si hebeud­a, de aceea da,ti se ne tragemu sam­a unii cu alţii din tempu in tempu pe acestu terenu de cea mai mare importantia. Aci inse nu este de ajunsu ca se ne mesuramu unii cu alţii nu­mai noi intre noi, aceşti conlocuitori ai Ungariei si ai Transilvaniei, ci voindu a cunósce adeverulu in­­tregu si curatu, se nu perdemu din vedere, ca pe teritoriulu Europei suntu popora multu mai lumi­nate, decatu cele mai înaintate din imperiulu au­­stro-ungurescu, cum si arasi unele (din Turci’a si Rusi’a) mai înapoiate decatu de ecs. ale Ungariei preste totu. Déra fiinduca unu studiu comparativu asia de intensu ar’ trece departe preste marginile unoru articlii destinati pentru vreunu diariu din cele mici, cauta se ne restringemu asta-data nu­mai la impartasirea unoru date si citate, din care se cunóscemu, care catu si care in ce ramure si specialităţi avemu se invetiamu unii dela alţii. Vomu începe cu date oficiali. Starea cea trista a invetiaturei elementarie atatu in Ungari’a catu si in Transilvani’a este cu­noscuta din cifrele statistice scoase la lumina prin numeratur’a (catagrafi’a, recensementului poporului intreprensa cu dat’a 1 Ianuariu 1870. Din acelea cifre s’a vediutu ca din pruncii de scóla, cari adica se afla in etate dela 6 — 14 ani, in Ungari’a abia ambla 51% la scóla, era in Transilvani’a abia 40­­2 din 100. Bine se insemnamu: acestea cifre au valoare numai pentru presentu, adica numai de candu venise absolutismulu austriacu, de ne puse baionetulu in caste, pentru ca se ne facemu cu totii incai scele elementarie. înainte de aceea era neasemenatu mai reu. Mai înainte audiai pe solga­­birau si pe vicespanu dicundu catra pop­a roma­nescul „Ai n­ebunyit la dumnyeata porintye, ca se face scóla la iobágy ai nostrii, se faca ficioru de iobágy popa la locu alu fiisor dumnyitale?“ Si scólele nu se facea de locu. Si sclavii se bucura ca n’au scóla, sclavii maghiari ca si sclavii romani, ruteni, serbi etc. Va obiecta cineva. Mai anume in Transilva­ni’a cele mai putine scóle elementarie le au ro­manii. De aici vene ca in cifr’a totale defectulu de scolari este asia de rusinatoriu. Se póte si a­­césta, numai de alta parte cca, tocma si in dilele trecute se publicară prin diarie unele date din Se­cuime, unde elementulu maghiaru este asia de com­­pactu, si unde totusi dintre populatiunea barbatesca 79% nu sciu nici citi si cu atatu mai putinu a scrie, era in scaunele Ciucu et Giurgiu acea cifra se urca la 89%. Si totusi Secuimea avuse pe langa scóle confesionali, inca si scólele de companii in regimentele confiniarie. Cautati inse cu deameruntulu comuna de co­muna, atatu la secui, catu si in comitate la fostii iobagi de naţionalitate maghiara si anume pe unde suntu calvini, despre cari se dicea ca le mai place cultur­a. Preste totu intunerecu, nescientia, bar­baria, întrebaţi si pe profesioniştii maghiari, cati din ei sciu citi si scrie si apoi cum? Si totusi, pe acestia nu i retienuse nimeni dela scóala, dela re­­formatiune incace, seu celu pucinu de 300 de ani au avutu ocasiune si tempu de a-si face scóle bune pe la toate orasiele loru. N’au facutu de catu um­bre de scóle. Asia déra cu scólele elementarie amu fi cam quitt. Maghiariloru le fusese permisu a-si infiintia scóle si n’au facutu; romaniloru nu le a fostu per­­misu si nici ca le au. *) „Gyors-Posta* ese in Pest’a. **) In asia scurtu tempu dera totusi nu, cum s'a intorsu a scriitoriului!

Next