Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-02-14 / nr. 13
beţia, la tare decadiuse, elu -mi respundea: „lasame frate, ca numai asia potu innadusi dorerea si amaratiunea in mene“. Fiai tieren’a usiera si memori’a in eternu benecuventata“!!! Brasiovu 12/24 Fauru 1873. Sinodulu parochialu tienutu in 11 Februariu la beseric’a St. Nicolau din S c h eiu. ............Avendu orecare afaceri importante la Brasiovu, si silitu fiindu a petrece cateva zile pentru resolvirea lor, aflaiu, ca pe dumineca in 11 Februariu se va trece sinodu la beserica susu memorata, deci nu lasaiu acesta ocasiune, fara de a me convinge, cum decurgu lucrurile si cum se esecutaza prescriptele statutului organicu. Cu mare plăcu trebue se constatezu, ca membrii acestui sinodu s’au petrunsu pe deplinu de spiritulu statutului organicu. La ordinea dilei era reportulu comissiunei despre administrarea averii si despre activitatea comitetului in anulu 1872. In călătoriile mele prin diferite parti ale eparchiei nostre amu avutu ocasiune a asista la multe sinode, ca unulu ce me interesezu prea multu de afacerile besericesci; del’ trebue se marturisescu, ca n’amu vediutu nici unde atat’a interesu, atat’a zelu, ca la acestu sinodu. Mai cu seama trebue se accentuezu, ca reportulu ’cuprindea o multime de observatiuni si impuneri salutarie pentru o administratiune intrelepta si pentru ridicarea si prosperarea poporului nostru prin o ingrijire corespundietoria pentru invetiamentu, moralitate si religiositate. In cea ce privesce desbaterile, — acestea au decursu in modulu celu mai frumosu afara de unele mici esceptiuni. Audisemu, ca professorii si invetiatorii nu ar’ sta in harmonia cu poporulu — inse sinodulu acest’a m’a convinsu tocmai din contra, cumca intre poporu si professori domnesce armoni’a cea mai buna, de orece acestia erau, după cum se dice, toti la unu cuventu. Frumosu, da pre frumosu testimoniu este acesta, candu professorii se ocupa nu numai cu crescerea tinerimei, ci si cu invetiarea poporului, si poporulu acelea e fericitu, care se consulta si instrueadia de invetiatorii loru cei adeverati, carii sciu mai bine, ce trebue se facemu, ca se inaintamu, carii simplu mai bine durerile si suferintiele poporului. Intre alti membri trebue se amintimu si pe d. Nicolae Măciucă, care se bucura de mare încredere la poporenii acestei comune besericesci, care a datu proba la toate ocasiunile,, nu numai in afacerile politice, (mai cu seama după cum mi s’a spusu pe timpulu alegeriloru de deputați dietali), ci si in alte afaceri relative la binele si innaintarea poporului, din acarui sinu a estiv la data probe frumoase de unu barbatu, care simte cu poporulu, care se silesce se’i capaciteze si se’i elibereze de unele prejudecia (păreri false) ce se silescu unii si altii se bage in Capulu poporului, pe care altucum l’amu aflatu destulu de consolu de drepturile si datoriile sale, si destulu de maturu de a potu judeca ce e bine si ce e reu. Fiindu timpulu innaintatu amu esitu din sinodu innainte de inchiare, ducandu cu mine cele mai frumóse impresiuni despre poporenii acestei beserice, cari pentru tienutea si portarea loru merita tota laud’a .... Unu calatoriu. Il^triganlî si £u% cruntii ung. Iu una din siedintiele trecute ale camerei Ungariei la ordinea dilei a fostu unu obiectu, de asemene interesu si importantia si pentru natiunea romana din Transilvani’a: încercarea directa d’a frânge cu totulu politic’a passivitatii si a face illusorie instiintiele barbatiloru si ale cu multu preponderantei parti a natiunii, cari prin acesta politica, dictata de mintea si anim’a romaneasca sincera, voiesce a restitui rapitele drepturi si demninitatea natiunii romane si a provinciei f. purure autonoma Transilvania. Nu voiescu a mai face istoriculu acestoru instiinite, le cunoscemu. Destulu ca naţiunea romana solutiunea ce insemna a avé principiu, convicţiune si a fi petrunsu de ea. Asemene va sei pre deplinu stima si respectă semenele convicţiuni ale neclatitiloru sei alegatori, din marele principatu alu Ardealului dela 1867, si intentiunea loru romanésca, care i-a facutu de dela innaugurarea guverniului intru tóate eschisivu si saa plău încrederea in dlu Macellariu, attestandu ungurescu, prevediendu cu durere intentiunile si: astufeliu caracteru firmu si demnu de totu respectendentiele lui s’a dechiaratu nemultiumita si a- i tutur Era despre caracterulu romanu alu alegutor duncu vetemata de aceste tendintie, nedemne, neriloru romani din Hatiegu asemene tienemu a fi pre ertate unui guvernu, care trebue se scia, ca nnsuesce la ocarmuirea nu numai a unei natiuni si tierre, ci a mai multor’a, deosebite. Si acesta dechiaratiune a ei a manifestatu-o francu, solemnu si resolutu, in pronunciamentulu dela Blasiu, adunarea dela Mercurea si Alb’a-Iuli’a; si pre langa toate pressiunile, terrorisarile si persecutiunile suferite, o manifestă neincetatu si astadi. Era de mângâiere, actualulu guvernu ung. fia convinsu, ca se nu innote in vane illusiuni, ca națiunea romana din Ardealu, pana ce guvernulu ung. numai astufeliu va pricepe si tiené bine d’a tracta cu ea, neci natiunea nu va poté altu cum mesura guvernului, de catu numai astufeliu, pre cumu a facutu de siese ani in cace. Guvernulu, care contra chiamarii sale, nu precepe alta de catu numai ignorarea si desconsiderarea justeloru pretentiuni ale unui insemnatu factoru, ale unei naţiuni din tiara, nu credu se pota merita altu ce, de catu acea ce cugeta elu, ca merita altii. Romanii din Ardealu au cerutu congressu nationale pentru d’a se pota intielege libaru si fratiesce despre starea actuale; au cerutu autonomi’a besericei rom. gr. cat.; respectarea cuverintioasa a limbei romane la nou’a universitate din Clusiu; strict’a si conscientios’a observare a legiloru la numirea comitiloru supremi si a celoru lalti functionari, ce se numescu, si altele juste si întemeiate pretensiuni; guvernulu ung. inse toate aceste, parte le-a ignoratu cu totulu, parte le-a calcatu chiaru in petiore, provocandu astufeliu insusi, indignatiunea si irritatiunea natiuniloru vetemate asupra capului seu. — Ba acum, după cum se aude, pregatesce inca o lovitura contra națiunii romane, voindu a da o însemnata parte din acéstea sub securea sasiloru veninosi din fundulu reg. După astufeliu de fapte de iubire si dreptate ung, evidente, documentate numai de catu la inceputu, ce a remasu de facutu facia de unu astufeliu de guvernu, de catu cea ce se scie, ca s’a facutu passivitatea, si carea va trebui se romana pana atunci, pană candu si guvernulu va afla consultu a remane totu celu de pana acum. Atatea si neci cu unu stropu mai multu sau mai puciuug j£m 010] ,,[ je uinibev jjajec"av:i Romanii Ardealului, afara de unii pucini amăgiţi, au si esecutatu passivitatea pretudinea acolo, unde ne mai vediut’a corruptiune a guvernului si unoru particulari, n’a innadusitu cu toate fortiele actiunea curata a vointiei libere, despre care coruptiune tiar’a era iunecata de lamentatiuni si recriminatiuni desierte pre acele timpuri infectate. Astufeliu si bravii romani din cetatea Hatiegu, ienenduse de o directiune a passivitatii, allessera cu unanimitate pre dlu Elia Macellariu, unulu dintre fruntasii politicei de passivitate. Lu alesera, ca elu neintrandu, ei se de asemene viua si nedismtata spresiune a sentiementeloru loru, facia de procederea guvernului ung. in cestiunea Transilvaniei si a natiunei romane de acolo. Asta-di inse,a reclamatiunea unoru alegitori, nesmintitu străini, guvernulu este impinsu a -si baga degetulu in ora de vapori innadusita. Frigesise-va are degetulu ? va vide si va simţi. Dlu Macellariu este provocatu de presied. camerei ung. a -si presinta in 14 dile credentionalele, la din contra in loculu lui se va escrie alegere noua. Ce va face dlu deputatu? In acesta privintia neci unu momentu nu ne potemu indoi in convicţiunea nóastra, ca dlu Macellariu n’ar’ sei fi la culmea chiamarii sale, documentând« cu totare* deplinu convinşi. Amintimu inse numai, ca fraţii Hatiegani au ocasiunea d’a documentă, ca suntu consoli de detorinitele loru cu romani ardeleni, chiaru daca alegerea s’ar’ repetî si de 365 ori intr’unu anu, si a restitui prin acest’a, in mare parte, respectarea passivitatii Ardealului. V a i e r i u. Adunarea leil. a derpart. II Figarasianu — alu Asociatiilisei tienuta in II Fauru a. c. in Cincu-mare. Pentru a stimula si destepta simpathi’a publicului romanu catra Asociatiunea nóstra pentru cultura poporului, si pentru a da exemplu de sacrificia celoru dormitanti sau molateci in venarea interesseloru nóstre comune nationale neaperate, reportamu, ca la adunarea generala ordinaria a desp. N. Fagarasianu decursă in 11 Fauru 1873 la Cinculu-mare, afara, ca au incursu spre scopurile Asociatiunei 92 fi. 43 cr. v. a., afara de ce, ca com. cercuale s’a reorganisatu pre tempu de 3 ani resolutu, ca va conlucra cu poteri îndoite pentru progresulu Asociatiunei, s’a mai starnitu prin arabulanti’a adunariloru in publiculu de acolo o via plăcere la de aceste institutiuni, ceea ce ne invita a publica si reportele lăudabilei activitati a acestui despartiementu. Reportulu comitetului despartiementui II. Onorabila adunare generale. Semnalulu timpului este totudeun’a progresulu, după care staturi si naţiuni rivalisaza laolalta; si cu totu dreptulu, de areeu fundamentulu antaiu alu inflorirei fiacarei societăți este si va fi cultur’a, moral’a si luminarea poporului. Consciinti’a aeest’a se desteptase de multu si in romanii din Transilvani’a, pentru aceea cei doi Archierei împreuna cu 180 inteliginti romani din diverse parti ale Transilvaniei, in petitiunea din 10 Maiu 1860 catra fosta locotenintia cer. reg. din Sibiiu — nu dorieau nemica mai tare, decatu ,inflintiarea unei reuniuni, a cărei chiamare se fia latirea culturei poporale si înaintarea literaturii cu puteri unite. — După mai multe reclame făcute pre la locurile competiuti, in urm’a petitiunei amentite, — sosi cu ajutoriulu ceriului diu’a de 23 octobre 1861, candu se inaugura asociatiunea nostra tienenduse la Sibiiu cea de antai’a adunare generale. Apoi conformu statuteloru aprobate, a urmatu in fiacare anu cate o adunare generale, care de care mai splendida si fructifera; dintre tote inse ni se pare a fi fostu cea din Siomcut’a mare tienuta la 18 Augustu 1869 cu multu mai de importantia si salvatoria pentru maretiulu scopu celu inmarimu. Fiinduca atunci se adoptase, la propunerea bravului nostru barbatu Iacobu Bologa, infiintiarea despartieminteloru asociatiunei, cari tendu la servirea de midiulece, incatu se putemu mai usioru ajunge la limanulu doritu. — Astufeliu s’a intemplatu, ca in anulu urmatoriu 1870 s’a si constituitu despartiamintele respective, si alu nostru secundo loco, de unde si purta numirea „Despartiamentulu II (districtulu Fagarasiului, scaunulu Cohalmului si alu Ciacului mare) alu asociatiunei transilvane romane." După aceste premise acumu la rondulu seu, voimu cu bunavointi’a adunarei generali cercuale a reporta conformu §lui 18 alu regulamentului nostru in linie mai cardinali activitatea comitetului cercuale. — Aleganduse iu prim’a adunare generale din 28 Martin 1870 subcomitetulu prescrisu in § 13 din regulamentu, si-a inceputu activitatea sea in prim’a siedintia din 6 Iuniu alu acelui anu, a cărei resultatu mai de insemnatate a fostu procurarea unui sigilu pentru despartiamentu, ce-lu posedemu deja. Er a dou’a siedintia s’a tienutu in 11 Novem-