Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-06-30 / nr. 48
apoi mai in urma se le si satisfaca. De acéstea se cam sciu ei feri. Apoi guvernulu republicei francese inca nu sta cu manele in sinu in faci’a miscariloru si frecariloru ce se petrecu in staturile monarchice si intre suveranii de fruntea loru. De la ultimulu resbelu incóce organisatiunea armatei Francese a luatu unu sboru asia de giganticu, incatu detaiurile ce le aflamu in acesta privintia ni se păru chiaru fabuloase cu tóte, ca daca vomu judeca calmu si cu sânge rece, apoi dieu n’avemu se ne miramu de resultatele grandioase, ce le poate produce incordarea unui popom, ca si celu francesu. Sdruncinata in temeliele virtuţii si ale prestigiului seu, naţiunea francesa s’a pusu cu totu adinsulu pre lucru, ca nu cumva mane poimane s’o afle crasi nepregătită inganfatii monarchi, cari nu incapu de ea in vastele regiuni ale Europei. Cateva date despre starea actuale a armatei francese voru fi de ajunsu pentru constatarea celoru dise si pentru illustrarea situatiunii. Conformu legii de la 24 Iuliu 1873, Franciza dispune astadi de 18 corpuri de armata, cari ocupa cele 18 regiuni ale sale, era corpulu alu neue-sprediecelea se afla in Algeri’a. Afara de acést’a se mai formedia inca o armata teritoriale de 1.800.000 fetieri. In privinti’a cavaleriei francesii nu potu inca concurre cu prusacii, dar, in artileria ii intrecu pre dinsii. Francesii aveau mai inainte numai 24 regimente de artileria, inse astadi au 38 (si 2000 tunuri!) precandu prusacii au 36 r. numai pre harthia era in realitate, n’au nice atatea. încordările Franciei in privinti’a organisatiunii armatei se esplica din partea unor’a ca unu feliu de pregătire pentru resbelulu de resbunare contr’a prusaciloru. Noi inse nu credemu acéstea, si suntemu de parerea, ca francesii, avendu inca multa trebuintia de pace, suntu necessitati a sta pregătiti de resbelu; si cei ce fortiedia armarea generale suntu chiaru prevestitorii păcii universali. Republic’a in Franci’a si Spani’a, intetiesce armările monarchiloru din afara, ca ce cu dreptu cuventu si interesaui porta toti frica de unu altu 48 republicanu pe tote anghiunile, unde a petrunsu presicare lumina, si candu Franci’a si Spani’a ca alliate cu form’a republicana ar’ protegé o tavatura ca acésta, ar fi periculoasa cometa pentru suverani cu toate alliantiele de prevedere. — Dér’ se trecemu la monarchismu in Franci’a: — Franci’a si unu nou manifest!!. De abé s’a pututu reculege pucinu Franci’a, după adenc’a impressiune, ce i-a causat’o ordinulu de dialu lui Mac Mahon si écca vine unu altu fericitoriu de poporu si de tiera spre a alarma lumea mare cu unu manifestu in optima forma. Contele de Chambord, acestu urmasiu legitimu alu dinastiei burbane din grati’a lui Dumnedieu,si ridica astadi vocea din nou. Incuragiatu pote si de successele operatiuniloru din urma ale verului seu Don Carlos din Hispani’a, imbulditu de partisanii sei, cari cu spaima veciu, cum din di in di se angustéza cerculu sperantieloru de restabilirea monarchiei legitime in Franci’a, cum acést’a restabilire devine chiaru impossible facia de constellatiunea presinta parlamentaria, facia de politi c’a proclamata a siefului statului, cuprinsa din nou de dorulu patriei, pe care negresitu -lu simte in mare gradu cu francesu, dér’ care numai atunci si-lu poate stempera, déca-i va fi possible a se reintorce in Franci’a ca rege, contele de Chambord, Henricu alu V-lea alu Franciei, a crediutu de bine a se mai adressa inca odata catra poporulu, pe care alu gubernu, este chiamatu in puterea legitimității. „Multu timpu amu tacutu — dice cont, de Chambord in manifestulu seu din 2 luliu, publicatu in diariulu „Union“ — de orace nu amu voitu se ingraunezu misiunea renumitului soldatu, a cărui’a spada ve protege (adeca pe voi francesii), facia de aberratiunile crescente inse numai potu tacé.“ „Onóarea -mi comanda a protestă energica.* Aci protestédia cont. de Chambord contra ideei, ca puterea regale ar’ fi baseata pe arbitriu si absolutisms monarchi’a chrestina a Franciei este par excellence o monarchia moderata cu doue camere, din cari un’a se alege de catra suveranu din classe anumite, alta de catra natiune. Apoi dice manifestulu: „Nu e adeveratu, ce se dice, ca politic’a mea se afla in desbinare cu pretensiunile tierei.* „Eu dorescu unu regime reparatoriu si tare. Franci’a doresce totu aceea. Numai monarchi’a traditionala poate se câstige Franciei aliantie seriose si durabile. Voiescu se intalnescu in representantii natiunei ajutători veghiatori la esaminarea intrebariloru supuse controlei loru. Inse nu voiescu lupte nefructifere parlamentărie, din cari suveranulu reese slabitu si neputintiosu. „Respingandu formula importata din străinătate: „regele domnesce si nu gubernéza,“ me simtu in deplina consonantia cu marea majoritate a Franciei, care nu intielege nimicu din aceste ficțiuni si este sătulă de minciunile aceste, fl. 0, .^5 ej, .kiöIruuoo fi î „Francesiloru! Sum gafa astadi, precum amu fostu eri. Cas’a regale a Franciéi s’a impacatu in modu loialu si sinceru. Alaturative de ea cu încredere deplina. „Este timpulu a reda patriei cu regatulu ei seculariu, bunăstarea, siguranti’a, demnitatea, mărirea si sirulu intregu de libertăţi fructifere, pe cari nu le veti castiga niciodata fara regalitate. Opulu este greu, cu adiutoriulu lui Ddieu inselu vomu seversi. Cumpanesca fiasce-carele in consciinti’a s’a responsabilitatea presintelui si cugete la severitatea istoriei.* „H e n r i.* Se ’ntielege, ca tóta press’a francesca trasarita a intratu in discussiunea acestui manifestu. Cele mai multe diurnale afla, ca cont. de Chambord nu amintesce cu nici unu cuventu in manifestu seu, cestiunea standartului. Cititorii nostri m ai voru aduce aminte, ca in Octobre an. trecutu, candu paci era sefia proclamata de majoritatea camerei monarchi’a legitima, piedec’a principala la cestiunea drapelului francesu. Contele de Chambord a refusatu atunci de a primi tricolorulu, elu a voitu se mantiena drapelulu albu cu liicele, alu casei burbane. Mac-Mahon insusi s’a esprimatu atunci, ca acést’a ar’ insemna resbellulu civile, candu adeca s’ar’ implanta primulu standartu albu in facl’a tricolorei francese. Diurnalele republicane scriu, ca neatingandu Chambord in manifestu cestiunea standartului, acésta trebuie se se primeasca ca unu refusu repetitu de a primi tricolorulu si prin acést’a se face restauratiunea monarchica pentru totu-deaun’a impossible»^ oiniaeag ea nssemna *0 uinsfioami regoloî Interes8antu e, ca Chambort asicura sincer’a impacare in cas’a regala francesa, pre candu se scie, ca desbinarile intre orleanisti si legitimisti si-au fostu ajunsu culmea. Se se fi intielesu ei are preste nópte erasi? Organele orleaniste nu făcură neci unu comentariu la manifestu. Bonapartistii suntu negresitu infuriati cu totulu, ei ceru dela regimu suspendarea fetei „Union* (ce se si făcu pe 14 dile) pentru ca a cutesatu a publica documente revoluţionare. Republicanii se potu bucura venindu la votu contra nouei încercări de restauratiune, voru avé orasi pe „miserabilii* *) in partea loru. * *) Bonapartistii, decandu ii a numitu Gambetta in camera miserabili, se numescu si ei intre sene cu acestu predicatu, ceea ce descoperi si „Figaro*, publicandu o scrisore tramissa de Mine O. unuia dintre amicii sei, care lu titula asta: „Moucher (iubite) Miserableki !* „Nu uita, ca neai promissu a veni la noi la prandiu.* „Figaro* intreba: „Nu s’ar crede, ca miserableki e numele unei familie mari polonese? Una bucuresceanca veritabila — intr’unu casa asemene — n’ar’ fi silita a lua refugiu la una terminatiune „Cinci contra patrudieci si noue. Acest’a este dér’ resultatulu luptei electorale intre cehii tineri si betrani (Jung- und Altczechen), intre liberali si conservativi, intre represintantii ac tivitatii si intre cei ai passivitatii.* Cu acest’a exclamatiune ironica incepe „Wiener Abendblatt“ din 4 Iuliu n. revist’a s’a. In trei Iuliu adeca au avutu locu alegerile suplinitorie dietali in regatulu Boemiei. La alegere fura chiamate pe diu’a acést’a cele 49 comune rurale nepresintate. Bohemii teneri au candidatu in 21 din aceste comune si au reesitu numai in cinci; in doua comune trebuiesce a se reînnoi alegerea, nedobandindu nici unu candidatu majoritate absoluta. ,-T Diurnalele officiase se bucura, ca au reesitu intr’o comuna curatu celtica unu candidatu alu regimelui. Candu cehii teneri si betrani se certa mai tare, hei! atunci regimulu se bucura mai multu. Cu tóté aceste inse victon’a cadiü si de asta data pe partea partitei natiunale. Cehii betrani, representantii politicei natiunale, au dobanditu preste 40 voturi din cele 49 si la alegerile din cetatie victori’»loru ca si secura. A dóuediecea-óara in timpu de diece ani, deca nu ne instelamu, fu chiamata natiunea boema seu ceha in 3 Iuliu a. c. la urn’a electorale, a deudiecea-óara a doveditu prin realegerea barbatiloru sei de încredere, ca nu voiesce se ceda nimicu din drepturile, ce i se cuvinu, ca poporulu boemu este decisu a se lupta pana la finitu pentru egal’a s’a îndreptățire. Terrorisatau destulu si régimele decembriste pe cehi, ca si celu maghiaru pe noi transilvănenii, nesocotitau destulu sacrele loru interessé nationali intocma, ca estia la noi, maltratatu-i-au, arestatau sumetenia din diurnalistii loru, incercatau ai corumpe, pusau Boemi’a in tempu de doi ani sub dictatur’a unui Koller — der’ nemica nu a pututu sei franga. Consciinti’a de dreptu a acestui poporu slavicu, pe care sortea Tu asiediatu in mediuloculu torrentelui populatiuniioru germane, a invinsu si de astadata asupr’a tuturoru incercariloru inimice de ai surpa esistinti’a, mustra! Grea intru adeveru este lupta pentru esistinti’a nationale, care trebuie se o parte astadi popórele slave si romane ale monarchiei, der’ e cea mai legitima, mai dreapta si mai morala, pentru ca este cea mai naturale, ea trebuie se devină prin urmare si cea mai fructifera, deca se va porta cu energia si seriositate in firma conscientia a drepturilor naționali inalienabile. Aceast’a greutate o simte de adiunsu si natiu nea boema in conditiunea nefavorabile, in care se afla impresurata de puterniculu elementu germanu, dér’ in locu de a se descuragia in faci’a pericleloru, ce o amenintia, puterea si energi’a i se duplifica. Consoli de tient’a ce o urmarescu suntu neosteniţi in lupta. Numai pe calea acesta a pututu se invinga de douadieci ori dupa-olalta vointi’a poporului, manifestata prin alesii sei. Ceea ce nu s’a pututu evita in sinulu nici unei naţiuni, cert’a interna, intre fraţii de unu sânge, a eruptu si in sinulu natiunei boemice. Cehii betrani, si cehii teneri, passivisti si activisti, conservatori si liberali — s’au lovitu unii de altii si resultatulu a fostu — ca si intre noi — unu siru de certe esacerbate purtate in colonele diurnaleloru de differita coloare, nu au lipsitu nici invective personale de calibrulu celu mai greu, urmatu de unu numeru considerabile de scandale domestice. — Inse — principiulu luptei comune odata daru, poporulu consolu de elu, organi satiunea si disciplin’a in partita odata stabilita, a« ceste neintielegeri intestine nu au mai pututu deveni străină, ca bonapartist’a parisanca. Roman’s „de bon ton* s’ar’ poté exprime cu multu mai dragalasiu scriindu: Mon chericule, miserablicule! Una lovitura la damele si pansiane si romane, carora le place a -si corci limb’a, precandu ele ar’ trebui se fia conservatoriele cele mai radicali ale limbei materne unionali.