Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-07-15 / nr. 54
Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fait, candu concedui ajateriale. — Pretiulu, pe 1 ana 10 H., pe */« 3 a. v. a. Tieri asterne 12 fl. ▼. a. pe ana ana sdu 21/* gaibini mon. surmteria. Hr. 54 Annin mi\. . .. * v. \ Bmniovii 27|15 lulin Be prentnnera la postele c. si r., si pe 1& DD. corespondenti. — Pentru serie 8 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiecare publicare. 1876. Ur’a dualistilor si a slaviloru. Adunați veninulu dela mii de vipere, turnati preste elu toate veninurile care se afla preparate pe la pharmaciile Ungariei si in Vien’a, comparați poterea Ini cu poterea acelui veninu omenescu ce se varsa pe fiacare din spiritele dualistiloru din diariale loru si veti vedea, ca acesta este multu mai intensivu decatu alu vipereloru, decatu aqua tofana si strychninulu. Intre anii 1856—58 pre candu era sefla asecurata autonomi’a „principateloru danubiano,“ press’a absolutistica din acei ani inca seria neîncetata cu mare mania si urgia mai vertosu asupra romaniloru, si nu fara causa a disu in 1857 mnului din directorii politiei centrale dela Vien’a catra loan. Ma prescu: „In dilele acestea trece de crima a se fi nascutu cineva romanu.“ Pe absolutisti adeca ’i dorea amaru ca li s’a spartu planulu loru de a tiena ocupate si subjugate pentru totu-deauna principatele romanesci, ei se amarisera pana in ficati, ca au dilapidatu imprumutulu numitu nationale de cinci sute de milione florini fara nici unu folosu pentru monarchia, sau vorbindu mai dreptu, pentru pungile loru, si le era rusine de lume, ca chiaru amic’a loru Britani’a mare, le pusese terminu peremptoriu, in care trebuira se-si scutia regimentele din tierile romanesci, era imperatulu Napoleonu inaugurase principiulu nationalitatiloru, după care tienea densulu ca trebue se se formedie de aci incolo staturile, si anume se se incepa cu Romani’a si cu Itali’a. Absolutist punea de pretestu, ca ei nu potu suferi ca se se consolidedie la Dunăre unu Piemontu romanescu, care se’istea ca unu junghiu in casta. Napoleonu le răspundea: Eu nu am ce ve face, nu e vin’a mea, ca romanii suntu romani, ca eisi au limb’a loru, caracteru nationale pronuntiatu si fórte differitoriu de alu vostru, trecutulu si histori’a loru sociale nationale, si ca ei conservandu’si atati secuii individualitatea nationale cu acesta dau probe invederate de vitalitate extraordinaria. Deca nici incursiunile barbariloru nici voi sau turcii nu ati fostu in stare ca se’i nuitificati in atati secuii, cumu credeti voi ca’i veti mai preface si contopi de aci inainte. Absolutistii nu vrea se audia nimicu din tote aceste, pana candu nu li s’au deschisu urechile prin trasnetulu tunuriloru ghintuite dela Magenta si Solferino. Curatu pe aceeasi cale au apucatu astadi dualist sau falsii liberali si hypocriti. Ei vedu ca principiulu nationalitatiloru in acesti dovedieci de ani au prinsu la națiunile homogene si compacte, deja subjugate, radecini atatu de afunde, in catu nulu mai poti extermina cu toate batteriile cate se afla in Europa, pentru ca acelu principiu a petrunsu in masse, in consciintiele poporului, elu s’a prefacutu in articulu de credintia, in catu fiacare dice ser’a demanéti’a: „Credu in vióti’a de veci a limbei mele si a independentiei mele nationale.“ Ei insii, adeca falsii liberali tieni pentru sine’si pe viótia pe mórte la acelasiu articulu de credintia, inventa mii de mediulece ca se-lu realisedie preste totu, inse numai asia, ca foloasele se cadia exclusivu in sinulu loru; dara candu vedu ca altii inca voru se-lu applice la ei acasa, atunci scotu sabiia, implanta tunuri si ridica la spendiuratori, era diadale loru insulta ca nisce berbani, mintu de stau se inghiatie ap’a cu minciunile. Calumini’a este professiunea loru. Dualistii ungureni vedu bine, ca serbii din Bosni’a si Hertiegovin’a se bătură unu anu de dile pentru independenta loru nationale, si ca sultanulu cu ostea sa nu’i-a potutu subjuga, ora ei nu au alta numire pentru densii decatu rebelii si crasi rebelii, uita inse ca cu acésta -si tragă ei insi palma preste ochi, car ei dau totu dreptulu austriaciloru, ca toate revolutiunile loru se le inferedie de simpla rebelliune, caci adeca este mare differentia intre revolutiune si rebelliune, revolutiunea se face in contra guberneloru caleatorie de legi, in contra legiloru absolutistice impuse prin fortia, prin arme si in contra parlamenteloru esite din alegeri falsificate, mituite, tirane, era rebelliunea ese dela nesce minorități in contra legiloro aduse de majoritati esite din alegeri legali, correcte, necorrupte. Dualistii ungureni oprescu pe serbii din Ungari’a si Slavoni’a de a merge in ajutoriulu serbiloru de preste Dunăre si Sav’a; ei nuse uita prea bucurosu, ca serbii si in acésta imitedia totu numai pe ungureni, cari in an. 1848/9 chiamara in ajutoriulu loru legiuni polone, generali poloni, nemtiesci (Stein), anglii (Guyon) s. a., legiunea studentiloru dela Vien’a, se confederara cu italianii in contra dinastiei Habsburg-Lotaringia pe care o si proscrisera in conventulu dela Debrecinu (14 Aprile 1849), era de alta parte in a. 1869 tractaseră mereu cu gubernulu lui Alexandru Ioanu I prin Kossuth, Klapka, Türr, Berzentzeg si altii mai multi, ca se le da si elu ajutoriu contra Kaiserului, precum numia ei atunci in batjocura pe domnitoriulu legitimu, căruia juratu de atatea ori fidelitate ei, părinţii si moşi de stramosi ai loru, precum slavii meridionali n’au juratu nici odată sultanului, care nici ca le-a cerutu juramentu, ci le-a vorbitu curatu, cu sinceritate usitata la barbari: „Voi sunteti ghiauri, „dobitocele“ mele, (peculium meum), v’am ocupatu cu sabi’a, capetele vóstre suntu proprietatea mea; dela turmele mele de vite nu ceru fidelitate, ceru supunere, si daca ar’ catedia se mi-o denege, le injunghiu. Ati auditu? Asia dera: Siktir Ghiaur!“ Limbagiu curatu si nu frase góle de farisei, limbagiu pe care’lu afli in mii de variatiuni in istoriile si annalile turciloru, chiaru si in chronicele nóstre. Daca slavii meridionali imitadia intru tóte totu numai pe ungureni spre a-si asecura existenti’a loru nationale si politica intr’unu statu alu loru, daca ei dicu ca si ungurenii, ca „pamentulu locuitu de ei de in’amiie si respective de 1500 de ani este alu loru, proprietate castigata sau cu sângele propriu, cumu au castigatu si alte popora, sau cu sudarea loru cea crunta, cu ce dreptu dualistii s’au infuriatu in gradu asia de excessivu asupra-le, si de ce se degrada pe sine la insulte, calomnii si înjuraturi atatu de scarnave si gretiose, de care aflamumai pe fia care pagina a toturoru diadalom dualistice, nemtiesci si unguresci ? Dara cum vine, ca diamiale Germaniei, cu singura exceptiune de cele subventionate *), dau — celu pucinu pana in momentele de facta, totu dreptulu slaviloru meridionali, si n’au nimicu in contra, ca gubernulu Russiei permitte ca se se faca collects in favorea loru in totu coprinsulu imperiului prin comitete, dintre care unele stau immediatu sub protectiunea *) Ca „Köln. Ztg.“ de ex. unoru membri ai familiei imperatesci ? Dualistii pana acuma nu-si potu esplica portarea acesta a pressei germane; stau facia cu ea amețiți, injura si pe diariale din Germani’a, mai alesu pe acelea, care in dilele trecutesi manifestară dorinti’a ca se vedia si pe Romani’a mergandu asupra turcilora. Acésta póte se fia vreo specula a pressei din Germani’a, precum era si cea din a. 1866, pre candu indemna pe gubernulu romanescu, ca se tréca in Transilvani’a spre a o tiena ocupata pentru totudeauna. (Despre acestu lucru exista si acte diplomatice dela Berlinu, pe care astadi nu ar’ fi tocma greu ale cunósce după textulu loru). Dualistii -si escusa înjuraturile loru totu numai cu cuventulu pe care-lu repetu neincetatu. Nu potemu suferi in vecinătatea nóstra nici unu statu mai mare slavu, si ne oppunemu cu atatu mai vertosu, ca acela după toate prevederile nóstre va sta sub immediat’a influintia a Russiei, de aceea injuramu si ne oppunemu. „Ore inse candu s’ar’ realisa vechiulu planu alu principelui Eugeniu, ca adeca toate acele provincii slave se cadia in sinulu vostru ca nesce pome dulci rescepte, precum vreu si astadi unii militarisci, ati injura totu asia?“ „Nu ne trebuescu,“ respundu fariseii, „ca si asia ne-a batutu Ddieu cu prea multi slavi.“ „Apoi dera cu ocasiunea actului incoronarei din 1867 pentru ce ati dusu pe tote acele tieri si pe cele romanesci in triumfu? Fostati atunci oameni in toata mintea si seriosi, sau ca ati jucatu numai comedia, farsa? Ecca pentru ce lumea nu ve mai crede si slavii mai pucinu. Planulu vostru celu adeveratu este, ca se le subjugati voi, numai nu acuma, ci mai tardiu, dupa ce ve veti simți indoitu mai tari, caci astadi sunteti fóarte debili; credeti inse, ca dupa ce veti maghiarisa dincoace, veti germanitá dincolo de Latt’a mai multe milioane, dupa ce veti scapa oresicumu de fallimentu, ve veti ajunge scopulu; era pana atunci insisteti cu toata furi’a, ca slavii meridionali se remana totu sclavi ai turciloru, totu vite ale sultanului, totu cufundaţi in mocirl’a barbariei spre ruşinea si batjocur’a Europei. Ei, bine, slavii suntu fórte decişi a nu aşteptă, a nu ve face intru nimicu pe voi a vóstra, si tocma ca se temu de voi ca de cuceritorii cei mai periculoşi, puseră totulu pe o carte si se scolara ca se si elupte cu pretiulu supremu independenti’a loru politica, consolidandu-se intr’unu singuru corpu nationale conpactu, legatu in statu federativu. Acest’a este, cumu am aratatu si in altu nr. alu „Gazetei“, respunsulu cathegoricu alu slaviloru. Brasiova 25/13 iuliu a. c. Memoriu lu guvernului romanu, relativu la pretensiuniie de compensatiune ale statului romanu, despre care vorbiramu in numerulu antepenultimu, se fi fostu respinsu de catra tote poterile garante. Diariale străine celu pucinu asia ne spunu. Guvernulu romanu, dice unu comunicatu alu officiosului „Fremdenblatt,“ s’ar’ fi adressatu pentru antaiu atatu la inalt’a Porta, catu si la tote poterile garante cu acelu memoriu, despre a carui’astepte puncte ne informase cunoscut’a depesia din Parisu. Dupace vise nici unulu din cabinetele mariloru poteri nu ar’ fi fostu aplecatu a incuviintiu cererile României, s’ar’ fi aflatu indemnatu guvernulu romanu a formulă pretensiuniie sale inca odata si ale inainta intr’o nota diplomatica Portei otomane, cu scopu ca se ailesca in modulu acesta pe