Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-08-01 / nr. 59

sescu si la casu de asia, chiaru venire in aju­­toriu. G­ermanii -si batea jocu pana in anii mai din- 1 cece de tendentiele panslavismului si­ lu numia cu­­ratu Chimaera, fantasia, visu, visiune. Argumen­tele loru era, ca slavii suntu despărţiţi in patru staturi, Russi’a, Germani’a, Austri’a, Turci­a, ca suntu desbinati in patru confessiuni religiose, gr. resariténa, catholica, protestanta, mohamedana, ca territoriele locuite de ei suntu curmate de ger­mani, maghiari si romani, ca se au reu unii cu altii, de ex. polonii cu rusii; déja de candu au vediutu, ca multe din aceste pedece au cadiutu si ca altele se subtiie pe anu ce merge, intre slavi ca si la italiani, ca si la germani, de atunci si nemţii au inceputu se aiba cu totulu altu respectu de panslavismu, anume cei austriaci se înfuria ca si maghiarii, candu audu cuventulu acesta. Asia stă astadi cu panslavismulu. Oare inse care poate se fia opiniunea romaniloru luminati des­pre tendentiele slaviloru si despre panslavismu? Noi nu o scimu. Ceea ce cunoscemu in aceasta materia este numai opiniunea noastra privata, pe care nu vomu lipsi a o comunica buni­loru nostri amici. La loculu acesta observamu numai atata, ca noi in panslavismulu luatu in sensu rusescu nu credemu, prin urmare nici nu ne tememu de elu, pentru­ ca realisarea acestuia presupune absolutu bellu universale, bellum omnium contra omnes, in care pangermanismulu va lupta pe vietia pe moarte, chiaru pentru existenti’a sa, si panlatinismulu pen­tru a sa. Acei giganti -si voru tienea cumpan’a. Ceea ce credemu noi este infiintiarea unui statu slavu meridionale independente, care deca nu va folosi romaniloru, dera de stricatu nu le va strica nici­odata, ca­ci chiaru si se vrea, nu li-ar­ potea strica. — chiaru cestiuni de esistintia pentru statu. Ce ai mai unde se vina la discussiune si cestiunea mul­­tiumirei toturoru nationalitatiloru din statu pre basea ecuitatii si a egalei îndreptățiri. Marturisimu sinceru, ca in momentele de facta, acést’a n’ar fi o idea rea, ci din contra, după parerea noastra ar fi o idea salutara pentru statu, adeca in casulu a­­cest’a pentru monarchia si poporale sale. — Totu foile maghiare ne spunu, ca arestă­rile aceloru barbati serbi, despre cari amu facutu mentiune in numerulu trecutu, s’ar fi facutu numai din caus’a, ca dinsii au beutu cate unu pocalu de vinu in sanetatea principelui Milanu cu imperatu alu serbiloru si ar’ fi indemnatu pre cei ce ar fi voitu se asculte de ei, ca se se duca si se se lupte contra turciloru. Numai advocatulu Cassapinoviciu ar fi mai greu compromisu, deorace in harthiele dinsului s’a aflatu decretulu, prin care i se noti­fica alegerea de conducatoriu alu partitei naţionali in loculu lui Mileticiu; s’au mai aflatu apoi la din­­sulu cuitantie despre bani intrebuintiati spre sco­puri naţionali, consemnatiuni de contribuiri si alte scrissori, de unde se vede, ca in toate orasiele lo­cuite de serbi esista comitete naționali omladiniste Ce dreptate mai este si acéstea, numai dlu Tisza scie! Ungurii potu form­a legiuni întregi, spre a se lupta pentru consângenii loru turci, era ser­bii se nu poata be nice unu pocalu de vinu in sa­netatea imperatului Milanu, care nu esiste si nice nu credemu se mai vedemu si asemeni imperati. Ungurii potu se aiba comitete nationali si in Pan­­ciov­a, pre candu serbii nu potu avea nici acolo, nici in Chichinda, nice nicaiurea. Oare dreptate se fia asta? Pare-ni-se ca-i dreptate, numai de cea unguresca. ESrasiovu in 12 Augustu 1876. Pre catui de mari si de sfarimatori se păru a fi domnii din Budapesta in tempu de pace, in impregiurari normali, pre atatu de pigmei si de mici la anima ni se areta astadi in momente de pericole. Déca nu s’ar mai tiene cate o conferintia prin Vien’a, la care se-i fia permissu si dlui Tisza a luă parte, si déca la poruncel’a acestui domnu, care alta-data umbla cu o falca in ceriu si alta in pamentu, nu s’ar mai aresta cate unu professoru, advocatu seu notariu serbu, sub cuventu ca a tra­­datu patri’a maghiara, atunci dieu mai ca amu veni in tentatiune de a crede, ca domnii din olim­­putu ungurescu au inchiatu cu atotu­ poternici’a a­­ceea, pre basea careia ne diceau odata, ca se ne luamu traista seu desagii in spate, bat’a in mana si se plecamu la Bucuresci. Iuse noi acéstea n’o potemu face, se luamu lumea in capu si se lasamu loru stravechiulu nostru pamentu, inse ceea ce fa­­cemu si ce nu potemu ascunde ca facemu este, ca ne interessamu multu de celea ce se petrecu la Bucuresci. Dér acesta interessare nu este de a se asemena cu asia numit’a înclinare seu gravitate catra unu punctu de concentratiune, ci ea este o interessare innocenta, condusa de intentiunea curata, la care se mai associézi si detorinti’a de diurna­­listu romana de dincace de Carpati, de a informa catu se pote de bine pre publiculu cetitoriu despre faptele si mișcările ce se ivescu in sin­lu statului romanu. Acést’a o făcu si alti diurnalisti. De gravitate nice prin minte nu ne trece. Doveda ati­tudinea nóastra de vr’o diece ani incoace si manifes­­tatiunile nóastre de multiumire cu sartea, ce ni s’a croitu. Nice Lazaru la usi’a bogatului — vream se dicu in sinulu lui Avramu — nu s’a aflatu mai bine cu noi. Pentru aceea nice nu voimu a mai perde tem­­pulu cu asemeni imaginatiuni, ci se ne ingrijimu mai bine de cele ce se petrecu aici in statulu nem­­tiloru si alu unguriloru. Eram se dicu statulu nostru si o patiam, ca­ci comitteamu o calcare de lege. — Asia dera avemu se notificamu ce ni spunu foile maghiare, ca adeca dlu primu ministru ma­ghiara Colomanu Tisza este chiamatu la Vienna, unde va sosi si Domnitoriulu dela Ischl si toti ministrii austriaci, care de unde va fi, spre a se tiene uuu consiliu. Se dice, ca in acestu consiliu au se se desbata cestiuni de mare importantia. Scirile de pre campulu resbelului suntu inte­ressante numai prin aceea, ca se contradicu de adi pana mane si asia ne vesséza pana la impacientia, ba ne făcu se devenimu chiaru indiferenți facia de cele ce se petrecu de presinte acolo pre campulu sângelui, pana atunci, pana candu nu vomu fi pusi in pozitiunea de a inregistra fapte împlinite, fapte constatate, ca­ci trebue se marturisimu, ca ne cade greu, a ne face cronicari ai mintiuniloru turcesci­­unguresci, seu si chiaru serbesci. Victoriele turcesci din dilele trecute, cari im­­plusera de bucuria pe turcofilii nostri, au perdutu forte multu din strălucirea ce li se atribuiă in prim­a betîa de bucuria. Ce e dreptu, turcii au ocupatu positiunile serbesci dela Zaid­ar si Criaze­­vatiu, inse ei le-au ocupatu fara lupta, fara resis­­tintia, prin urmare aici nu pote fi vorba de victo­ria si cu atatu mai putinu de victoria strălucită. Serbii marturisescu, ca s’au retrasu din acele posi­­tiuni si le-au lasatu pe man’a turciloru, inse nu de fric’a turciloru, ci din consideratiuni strategice, pentru ca acele positiuni nu offeriau destule avan­­tagie pentru defensiva, si totu-odata faceau, ca po­­terea armata serbesca se se împarte asia de tare, incatu deveniă cu totulu impossibile de a opera cu bunu successu. Acele positiuni nu sunt favorabile nice pentru turci, deorace ei sunt espusi pericolului, de a fi ocoliti de armat’a lui Cernaieffu, — care, cu toate ca turcii imprasciara scirea cumca ar fi cadiutu in disgrati’a serbiloru, totusi scirile serbesci spunu din contra, ca Cernaieffu nu numai ca n’a cadiutu din grati’a Domnitoriului si nu i s’a luatu comand’a din mana, ci celu fu numitu comandante generalu alu armatei serbesci dela Timocu si din Valea Moravei. Acésta denumire s’a facutu prin decretu domn­escu. Pre de alta parte nu potemu nega, ca retra­gerea armatei serbesci din positiunile sale dela Zaid­aru si Cunasevtiu a facutu in primulu momentu o rea impressune asupra poporatiunei din Serbi­a. Pentru aceea ministeriulu a esmisu o proclamatiune catra poporu, unde intre altele se dice: „Inca sun­­temu departe de a fi perdutu totu. Fortun­a pare ca a parasitu pentru unu momentu pre bravii nos­tri luptători, inse dinsii voru recastiga-o fara ama­­nare. Noi vomu lupta contra tiraniei pana la celu din urma omu si cea din urma picătură de sânge. Femeii nu va cugatati la moartea barbatiloru, a fiiloru si fratiloru vostri; stergeti lacrimale si aveti sperantia in Ddieu si in poterea naționalei Cuge­tați la libertatea patriei. Ce avemu se eluptamul* Doveda, ca nice un’a dintre partile bellige­­ranti n’a invinsu, este, ca ideea de interventiune nu se mai agita. De altmintrelea turcii in superbi’a loru protesteaza contra acestei idei si dicui, ca dinsii Din camer­a romana. Conventiunea comerciala cu Russi’a. (Capetu). După dlu Cogalniceanu, alu cărui dis­­cursu l’amu reprodusu in numerulu trecutu, se accorda cuventulu dlui Missailu. Dsa dice, ca combatendu conventiunea, nu intielege a fi contra guvernului, din contra dechiara solemnu, ca are deplina încre­dere in guvernu, pentru ca a realisatu dorinti’a sa, a comitentiloru sei si a tierei vntrege, de a lasa alegerile libere. Actulu acest’a nu e facutu de ministeriulu de facta, ci de celu trecutu, si candu va vota contra lui, va regretă necessitatea in care s’a aflatu acestu ministeriu, de a aduce conventiu­nea acésta la camera. Prin respingerea conventiu­­nei nu se jignesce demnitatea imperatorelui Russiei, pentru ca déca acést’a ar’ fi esaclu, atunci n’ar’ avea de a se mai cere votarea din partea camerei. Ar’ vota conventiunea, déca ea ar’ regulă numai interessé comerciale, pentru ca nu voiesce, că Ro­­mani’a se remana tributara Austriei. N’o votéza inse, pentru ca este unu complecsu de tratate. Articulli 1 si 2 suntu essenti’a conventiunei, cari o făcu se fia unu pericolu nationalu. Acesti articli dau dreptu ,supusiloru ruşi de ori­ce reli­­giune, d’a se stabili aci, d’a cumperă si vinde pro­prietăţi si asia ei voru ajută la realisarea sistemei începute de Russi’a înainte de regulamentu. O propunere identica, că cea din art. 1 si 2 s’a facutu si in camer’a Moldovei, si atunci s’a ga­­situ unu boieriu betranu, Mihalache Pascanu, care a protestatu, aretandu pericolele vinderii pamentului tierei la străini. Dlu Missailu citesce apoi testualu cuvintele acelea publicate in „Gazet’a Transilvaniei“, care — precum dire dsa — pana la 1848 eră singurulu diariu, la care Romanii din Moldov’a si Munteni’a aveau refugiu de a se recori, de a resu­­flă, de a scrie ceea ce aveau pe anima. Dlu ministru de financie Brateanu ia apoi cuventulu si dice intre altele: „Observu, ca membrii din opositiune nu suntu intielesi intre sine; unii combătu conventiunea sub cuventu, ca ea sacrifica interessele nóastre economice, adeca nu protege in destulu productiunea noastra, altii, ca nu e destulu de conforma cu principiulu liberului schimbu. Cu privire la obiectiunea din urma voiu se observa nu­mai cateva cuvinte. Liberulu schimbu alu dlui Ionescu este unu sistemu, care a luatu nascere in acea tiera, care a ajunsu cu industri’a ei si cu me­­diuloacele de productiune in stare se bata toate so­cietățile comerciale, si atunci negresîtu ca-i da man’a se cera liberulu schimbu, der’ si atunci numai in modu conditionatu, cu reserv’a reciprocității. Pe Engliter’a nimeni n’o poate se o oblige a proclamă liberulu schimbu, deca nu-i da reciprocitate. Der’ o tiera agricola, eminaminte egricola, candu ar’ adoptă sistemulu liberului schimbu, s’ar’ condamnă pentru eternitate se remana d­acasia societatiloru in­dustriale. Acum vinu se respundu la aceia, cari dicu, ca conventiunea acest’a sacrifica toate interessele nóastre. Cloru, spre a vi aretă catu de slabu este acestu argumentu, n’am de catu a vi ceti cateva cifre statistice, că se vedeți, care este comerciulu nostru cu Russi’a, cari sunt productele, cu cari se face schimbu intre Russi’a si Romani’a. Vedu inse, ca mi s’a intemplatu si mie, ce s’a intemplatu unui candidatu de deputatu dela Giurgiu, care a depestatu Măriei sale, ca i s’a furatu professiunea de credintia si nu se mai pote alege deputatu. (Risete). Aveam si eu aci o statistica, pe care acum nu o gasescu, dera ve asecuru, ca in acea statis­tica, nu dela 1865, ci de atunci de candu au in­ceputu se fia vămile pe sama statului că se poata ave unu tablou regulatu, veti vedé, ca totu corner- voru face ordine după ce voru intră in Belgradu si voru alunga pre Milano si guvernulu seu. Pre de alta parte promitu domni turci, ca principelui Nichit’a nu numai nu-i voru face vre unu­reu, ci din contra­­ voru mai da si o parte din Herze­­govin­a.

Next