Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-09-16 / nr. 72

Dauduse cetire unui ordinu alu ministrului de interne, in care este provocatu comitatulu ca se se organises­pre basea art. L. 42 — 1872, s’a alesu o comissiune de 15 membri, carea pana la procsi­­m’a adunare de comitatu se elaboreze statutulu de organisatiune. A venitu la ordinea dilei si acea ordinatiune a ministrului de interne, in care provoca comunele, ca in scrisorile loru catra judecătorii se se folosesca de limb­a maghiara. Advocatulu Iuonu Lengeru propusese cu alta ocasiune, punerea la ordinea dilei a acestei ordinatiuni. Cetindu-se ordinatiunea membrii sasi făcură tăcerea pescelui, cu toate, ca acesta ordinatiune pre ei ii atinge mai deaproape, după ce mai toate comu­nele din comitatu au limb­a germana de protocolaria, si cea romaneasca nece­rn­a. Luandu cuventulu inse Dr. Nicolau Popu, propune se se faca o adressa catra ministrulu, in carea se se rescrie, cumca comunele din acestu co­mitatu nu suntu in stare de a se folosi de limb’a statului in scrisorile loru catra judecătorie si voru a se folosi de limb’a loru protocolaria. Cor­itele supremu, dandu aplicare ordinatiunei, ca ministrulu nu demanda comuneloru folosinti’a limbei maghiare, ci numai o recomanda si accen­­tuandu, cumca comunele după lege au dreptulu de a-si defige ele limb’a loru officiasa, dupa­ ce nem­e­­nea nu a redicatu cuventu in contra propunerei ului Dr. Nicolae Popu, aceea o dechiara de conclusu. Obiectulu celu din urma, venitu la ordinea dilei a fostu unu proiectu, de cond­usu subscrisu de 10 insi, unde se cerea ca comitetulu se de­­chiare, cum­ ca din partea comitatului nu s’a tra­­m­isu deputatiune salutatoria la Maiestatea S’a regele. Lucrulu merita pucina deslusire. Cetatea Bra­­siovului a alesu o deputatiune ca se salute pe Mai­­k’a regele in Sibiiu. Lenga acesta deputatiune s’au alaturatu si trei senatori din magistrate In Bucuresci, 11/23 Septemb. Ajunseramu­rile, in care se desfasiura pe dinaintea noastra eve-’ nimente diametrale oppose. Cele doue partide belli­­gerante — turcii si slavii — era decise a se mai bate. Europ’a inse le impune aproape cu forti’a sis­tarea batailoru. Turcii formuledia conditiuni de pace, despre care scia foarte bine ca slavii le voru respinge in mania. Armat’a serbasca respunde la ele prin proclamarea principelui Milan de rege. Acesta refusa coroan’a regala; dara in aceleasi dile, adeca in septeman’a acésta, generalulu russescu Novikoff (frate alu ambasadorului Novikoff) trece pe la Bucuresci spre Serbi’a cu atati oficiali, cati trebuescu la un’a brigada intrega, dupace în­ainte de elu cu doue dile trecuse unu colonelu cu oficialii unui regimente intregu. Pe unde trecu inse soldaţii regimentelo­u russesci ? Cei mai pucini pe aici si cei mai multi pe Dunăre in susu asia, catu Assim pasi’a gubenatorulu dela Rusciucu era p’aci se traga cu tunurile in vaporale care trans­portă atatea mii de rusi, se socoti inse ca mai antaiu se­cera deslegare dela Constantinopole. Ro­mania se adopera din tote poterile a observa neu­tralitate stricta, dara doue brigade russesci deta­­siate impregiurulu calei ferate ce trece fruntari’a pe la Ungheni la Iassi, sumena ca ar’ astepta po­­runc’a de intrare in Moldov’a; ministrulu de esterne alergă la Prutu, unde petrece de cateva zile, era ministrulu de resbelu cete, ca indata in Octobre se incapa assentarea cekru 15 mii de recruţi, si camerele se fia conchiatrate cu o luna mai inainte. Part’a dupa­ ce află de încercările Russiei de a si trece cateva regimente cu arm’a la umeri, adeca pe facla, in vederea lamei prin Romani’a, tramise aici pe unu turcu din cei mai mari, carele petrecu mai multe ore in conferentie misteriose cu cei mai de frunte barbati de statu. Ce pecatu ca nu era de facia si dr. Cogalniceanu, despre care se audu schri fórte suparatorie, ca adeca morbulu seu ar’ fi ericulóse, si ca mero­ace­ care, se împiedece pre catu se pote, ca grecii se nu mai merga la scólele din Greci’a nici slavii in Russi’a ca­ci lucrulu acesta este foarte pe­­riculosu pentru turci. Ali-pasi’a mai propune si alte mesuri semiliberali in favoarea christianiloru. Ce vi se pare inse, ca necumu turcii betrani rugi­niti, dara nici junimea nu a voitu si nu vrea nici astadi se scia nimicu de reformele recomendate prin Ali-pasi’a. Se nu creda adeca nimeni, ca Tur­ci’a juna s’ar’ pota asemena cu alte generatiuni june din Europ’a, afara numai de cea maghiara. Turci’a juna este totu asia fanatica, totu asia es­­clusiva nationala si intocma de violenta ca si cea betrana; differenti’a e numai, ca cea juna este multu mai perfida decatu betranii cei brutali, cari incai nu se spoiescu cu civilisatiune europana, ci se arata asia precum suntu ei. Dara in anulu a­­cesta se vediura si „turcii juni* (de 25—40 de ani) strimtorati, ca se asa in faci’a Europei cu colorea cea adeverata a doctrinei loru, si asia spuseră diplomaţiei verde: „Părinţii noştri au ocu­­patu aceste tieri cu sabi’a si noi suntemu prea decişi ale tiene totu cu sabi’a. Nu vremu nici se audimu de legi obligatoria de a pune creştini in funcţiuni publice si mai pucinu de regimente cre­­stinesci. Nu avemu nici o trebuintia de sciintia si de brad­ele crestiniloru; noi ne suntemu neue de ajunsu. Celu care vrea se functionedie in statulu nostru, se se faca turcu, se jure sultanului si sta­tului nostru credintia neclatita sub pedepsa de turci.“ Asia intielegu ei unitatea statului turcescu; dara sub este conditiuni, mai dicemu odata, pace durabile este impossibile. — — Pe aici a ploatu de cateva ori in septe­man’a acest’a spre mare bucuria a cultivatoriloru de pamentu, cari se ocupa cu semenaturile de tomna. Comercialu cerealieloru inca au inceputu se se mai misce ceva pe la porturi. — Spuneti, ve rogu, aceloru teneri, cari ne Ultraba­­mo»»«” —*1 ’’ deputatiune la rogarea membriloru deputatiunei, sa pusu in fruntea ei si a presentat’o Maiestatei Sale regelui, depunendu la petiorele tronului omagiale locuitoriloru comitatului, si in specia a cetatei Bra­­siovului. Unu membru din deputatiune, n’a voitu se partecipe la aceea, din causa, ca fu condusa de com­itele supremu. Prin conclusulu propusu, voiau propunătorii se desavueze procederea comitelui supremu. Commembrulu Iosifu Popu, lua cuventulu si intr’o vorbire mai lunga, carea fu de mai multe­­ori întrerupta cu „se traiasca* arata, cumca proce­derea comitelui supremu a fostu correcta, si e de părere, ca admitienduse propunerea de conclusu la desbatere, dupa­ ce in asta siedintia deja s’au esprimatu simtieme­ntele de omagialitate si loialitate catra Maiestatea S’a regele serbatoresce la proto­col si nunciulu regescu s’a primitu cu mare en­­tusiasmu, — s’ar’ comitte indirectu o manifestare de illoialitate, — deci propune trecerea la ordinea dilei. După ce advocatulu Carolu Schnell in numele propunatoriloru apara propunerea de conclusu, se face votisare, si trecerea la ordinea dilei se pri­­mesce cu o eclatanta majoritate. Mai observu, ca unu membru romanu, carele subscrisese proiectulu de conclusu, indata după cetirea acelui, ia cuven­tulu si-si substrase subscrierea sub cuventu, ca era informatu reu, inse din vorbirea de deschidere al comitelui supremu, aflandu starea adeverata a lu­crului, nu mai pote părtini acelu proiectu. In fine mai adaugemu, cumca d. comite su­premu, pana la organisarea definitiva a comitatului, a substituitu in postulu de vice-comite pre senato­­rulu Juliu Roll, de presiedente scaunului orfa­­nalu pre senatorulu Franciscu Brennerberg si de fiscalu a comitatului pre advocatulu Inonu Len­geru. —. alu -------- ile 1871, publicatu abia acuma poate vedea ori­ cine, cumu cugeta cei mai luminați turci despre eman­ciparea poporaloru Christiane, era din prea interes­­santele informatiuni esite in „Augsb. Alig. Ztg.* despre partit’a „Turciei june*, alu cărei capu este Mi­had-pasi’a, se poate vedé curatu, ca pacea dura­bile intre poporulu turcescu si popoarele Christiane este puru si simplu inpossibile. Acelu memorialu porta dat’a din an. 1867 de candu se revoltaseră grecii din Cret’a, elu nuse pote fi applicatu prea bine si mai din cuventu in cuventu la situatiunea de astadi. Ali-pasi’a aieca, pre candu descria cu multa amaratiune intrigele Russiei, in culpa greu si pe Napoleonu III, pentru­ ca a datu atata valoare principiului nationalitatiloru, ca­ci prin acesta elu incuragia si mai multu pe poporale Christiane su­puse Turciei pentru emanciparea loru; era pe Au­stro Ungari­a o compatimesce, pentru­ ca a ajunsu la atata nepotintia, incatu se nu mai pota ajuta pe Turci’a incontra poporaloru Christiane, ceea ce Ali­­pasi’a probedia cu exemplele României, Serbiei, Montenegrului, ca­ci in conflictele cate avuse Par­t’a cu aceste staturi mici, diplomati’a austriaca nu ’i-a potutu ajuta mai nimicu, desi interessulu Tur­ciei si alu Austro-Ungariei facia cu acele tieri este identica, ca adeca poporulu romanescu si poporale slave se nu ajunga nici o data la libertate na­tionale si politica, ci se fia si romana totu-deauna supuse altora. Mai încolo Ali-pasi’a înfrunta aspru pe turcii sei, ca suntu lenesi, neprevedietori, ca n’au incercatu nici-odata se faca multime de scele comune, in care grecii si slavii se invetie cu turcii la unu locu, adeca n’au incercatu se-i turcasca, precum se incerca maghiarii; de aceea si ruga pe sultanulu si pe ministrii sei ca se deschidă catu mai curundu scóle comune, se oblige pe toata tine­rimea Christiana la invetiarea limbei turcesci, se puna in funcţiuni publice si creştini intr’unu in­ca­ci alte trei inca totu nu suntu vacante. Dara dv. aveti in tiera, precum audiu si citescu, mulţime de fundatiuni. Cumu vine de alerga cate 20—30 la cate una singura bursa? MEMORIU privitoriu la cestiunile, a caroru solutiune interesse­­dia la unu inaltu gradu pre Romani’a in reportu­rile ei cu sublim’a Poarta. I. Recunoscerea individualității sta­tului romanu si a numelui seu istoricu. Pre la finitulu anului 1873, sublim la Porta a cerutu agenţiei României la Constantinopole ca, in relatiunile sale cu ministeriulu affaceriloru străine ottomanu, se nu mai intrebuintieze cali­ficaţi­unea de supusi romani vorbindu despre connationalii si protegeatii noştri. Reproducemu propriele cuvinte ale mustecha­­rului dela ministeriulu affaceriloru străine, adressate dragomanului agenţiei romane, care insista pre langa densulu spre a da curau unoru affaceri li­tigiose in suferintia (ad. neregulate). „Principatele fiindu vassale si locuitorii loru, supusi ai sultanului, agenti’a nu potea numi pre pamenteni, supusi romani sau moldo-valachi; ca astfeliu fiindu ele nu potu se aiba alti individi sub atenuarea loru; ca de aci inainte, in coresponden­tii d-vóstre, veti fi datori se intrebuintiati cuvin­tele de naturali sau originari din cutare parte spre a desemnă pre indigenii t­erei; ca daca, cu toata declaratiunea acést’a, agenti’a ar’ persistă se nu o ie in consideratiune, ministerulu turcescu se va vedéa obligatu de a-i privi toate demersurile ei cu nule si neavenite“. Acum doi ani ministeriulu affaceriloru străine alu sublimei Porti a impinsu si mai departe pre­­tensiunile sale. Intr’adeveru elu voi se exige dela agenti’a diplomatica a României cu cuvintele Ro­mani’a, diplomatico, supusu romanu, etc. etc., se se suprime din corespondenti’a politica si amenintia a inapoia d’aci inainte ori­ce piessa in care ar’ fi­gură aceste expresiuni. Agentulu romana refusa

Next