Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-05-23 / nr. 40
iazit'a ese de 2 oii: Joi’» si Duminec’a, Fei'», c«ndu poaceda ajatoriale. — Pretiulu: pe 1 »an 10 fl., pe */t 3 A v.». Tieri esterne 12 fl. v. a. pe ana ana seu 2*/» galbini mon. sunatori». Analama Se prenumera la postele e. si r., si pe la DD, corespondenti. — Pentru serie 0 or, Tacs’a timbrata a 30 or. de fiacare publicare. Hr. 40. Brasiovu 4 Iuniu 23 Maia 1876. Persistentia in aparare. Conspiratoriloru asupra vietiei nóastre nationale le-a casiunatu, ca se extermine cu orice pretiu limb’a noastra cea romaneasca, nu numai din vieti’a publica, ci si din scóle, din baserica, din viéti’a privata, familiaria. Acesti fanatici desperati n’au uitatu nimica si n’au invetiatu nimicu. Ei se arata ca si cu mu uu ar’ cunosce fiorosele desastre, in care a inbrancitu Kossuth si partit’a sa tierele aceste numai prin fanatismulu nationale, prin obraznie ’a impunere a limbei maghiare la poporale conlocuitorie. Prim’a si essential’a causa, pentru care romanii, serbii, slovacii s’au aparatu in 1848/9 de furiile terroristiloru cu armele inpumnate, a fostu limb’a, era in alte Secaturi si fabule „de Camarilla, de reactiune politica, de amagiri dela Vien’a.“ Minciuni tóaté pana la una. Faimosulu baronu Nie. Yesselényi (orbulu) disese pe la 1830: „Se desfintiamu robi’a iobagesca, inse cu pretiulu de a le desfiintia limb’a si a le impune pe a nóstra *). La conditiunea aceea nerusinata tenerimea nóastra de atunci — sexagenarii si septuagenarii de astadi — ei respunsera. Cu acestu pretiu nu ne trebue libertate. Pe la an. 1837 lupta nationale de aparare fu începută din partea sasiloru pe calea publicitatiei. La momentu se alaturara si romanii. Dera majoritatile dieteloru cu methodulu lom terroristicu mergea inainte fara crutiare. Unusprediece ani a duratu acea lupta de pene, pana ce a spartu in flăcări. Atunci romanii si sasii s’au alaturatu langa acela, care le-au promissu, le-au si asecuratu drepturi relative mai multe si mai irssentiali decatu le avusera pana atunci. S’au intemplatu in a. 1848 aceea ce se intemplase si in anii 1690—1700—1704 adeca in epoc’a Curutiloru lui Tökölyi si ai lui Frâu. Rákóczi. Curutii de atunci si curutii de astadi nu differa intru nimicu. Unii ca si altii conspiratori in contra vietiei poporatoru. Acei conspiratori insista cu totu adinsulu, ca archiereii romanesci se vîre, se furisiedie, se impună cu orice pretiu limb’a maghiara in acelele romanesci. Renegații si respop’a din „Kelet“ afla, ca acea pretensiune criminala ar’ fi foarte fireasca si ca aceia, cari i se oppunu, ar’ fi nisce nebuni de legatu. Unu altu fanaticu anume Michaiiu Herczeg professoru la universitate, nu mai ascunde mîti’a in sacu, ci intr’o dissertatiune a sa pretende in termini cathegorici, cu diet’a se nu mai umble cu doi bani in trei pungi, ci se decretedie odata pentru totu-deauna in modu exclusivu limb’a maghiara nu numai de „limba a statului“ cumu făcuse pana acilea, ci de a dreptulu, de unica si singura limba nationala pentru poporale locuitorie in Ungari’a si Transilvani’a, era pe cei, cari nu vom vrea se se supună de buna voia, se-i constringa prin fortia fisica, precum făcuseră odenioara nemţii cu slavii din Prusi’a, Saxoni’a, Meklenburg carora le-au impusu limb’a lor cu armele, si unde n’au pututu nici asia, ’iau exterminatu cu totulu**). Este prea adeveratu, ca nemţii au comissu barbarii si atrocitati din cele mai selbatice in contra poporatoru de naţionalitate slava; asia este, nemţii au exterminatu provincii întregi ca si lupii răpitori , candu intra in vreo turma le oi; adeveratu, ca lupt’a intre nemţi si slavi a fostu secularia; dara totu asia este adeveru cunoscutu, ca ur’a dintre slavi si nemţi inca este invechita, in permanentia, dara mai intensiva si decatu e ur’a dintre maghiari si romani, dintre turci si serbi, turci si muscali. Se pare inse, ca in secululn nostru pe nemţi inca’i mustra consciinti’a, ca de ce se temu totu nu voru scapa; de aceea se si ocupa fóarte multu cu Pan - slavismulu, pe care slaviilu oppunu la Pangermanismulu celora, cu care făcu propaganda in tota lumea, mai vertosu pe terrenulu economiei nationale si in parte cu literatura. Numai catu poporale slave pe anu ce merge se descurca totu mai bine de latiurile pangermanismului,si inavutiescu literatur’a, studiendu si ei cu mare zelu limbile classice si limb’a francesca. Lupt’a gigantica, pe vietia pe mórte, lupt’a decisiva intre elementulu slavu si celu germanu, mai este inca numai cestiune de tempu. Ia acele dile ale judecatiei de apoi al’a de lutu a fanaticiloru noştri compatrioţi va ajunge ciocnita prin urmare si sfarmata in mii de bucăţi. Sta foarte reu la unu professoru de drepturi a aduce rola de rebellu in contra drepturiloru omenesci, a irrita pe natiairea maghiara in contra celei romanesci si a celei slave, a nutri ura si a provoca resbunare, a îndemna la mesuri barbare, la subjugare spirituale, la omoru politicu, la exterminare nationale. Renegatulu si respopta mana in cas’a nebuniloru pe romanii, cari -si apara sculele lor de invasiunea brutala a ori carei limbi, care nu este a romaniloru si pe care acestia nu o vrau. Sciinti’a psychiatriei a inaintatu in dilele nóstre multa mai bine, decatu se nu poata decide medicii cei probati, care din aceste doue opiniuni -si are loculu in cas’a alienatiloru. In totu casulu, acestei specie de publicisti fanatici semena ca i s’au datu rola de antegarda ca se cercetedie terrenulu, ie pipăie pulsurile, se afie ce ar’ dice poporale conlocuitorie, candu ar’ vedé, ca erasi li se înfige pumnariuiu in cóste. Respop’a dice ca „maghiarulu n’a exterminata nici o naţionalitate intr’o miie de ani.“ Da dieu nu, din simpl’a causa, ca n’a potutu, pentru ca altii s’au aparatu pe viétia, pe moarte. De altumentrea „Gazet’a“ nu a inculpatu nici-odata pe natiunea maghiara de asemenea crima selbatica, ci numai pe acei individi si acele corporatiuni selbatece, care s’au incercatu in adeveru se extermine pe poporulu romanescu, precum au fostu de ex. regele Sigismundu cu episcopii, dieta dela 1602, compilatorii legiloru approbatori, Kossuthianii, tribunalele de sânge din 1848/9 si acesti fanatici, acesti instigatori, agitatori de professiune, (Bujtogatok), pe cari’i mananca pielea, caci nu-si incapu in ea. Acésta nu e tactica dacoromanésca, precum fiecaresce respop’a, ci suntu adeveruri istorice, chiare, luminate cu radiele soarelui, de aceea minciun’a lui te revólta. Nu noi amu disu mai antaiu, ci cu sute de ani înaintea noastra au marturisitu istoricii străini despre dacoromâni, ca ei mai de multe ori si-au versatu sângele pentru limba si naţionalitate, decatu pentru libertate. Respopt a ne intréba in bataia de jocu, ca unde suntu acele renumite câmpuri de bătălii, pe care se fia cursu acelu sânge multu pentru limba si nationality.^ JUnde? Pe territoriulu Daciei, carele intregu este ingrasiatu si frementatu cu sânge romanescu. Si adeca ce credeti voi, pentru ce si-au versatu romanii sângele pre candu, iu cursu mai bine de unu seculu s’au retrasu batenduse de pe linie a Somesiului pe a Murasiului, de pe a Murasiului pe a Oltului, de pe a Oltului in Carpati si preste Carpati, era spre nordu in regiunile Prutului si ale Siretului, unde ne-ati inpinsu numai ajutati de nemti, sau mai bine, de toata lumea catholica. Dara candu vlachii au sfarmatu ostea intrega a regelui Carolu Robertu (1330) si candu la 1369 nimiciră toata armat’a lui Ludovicu I cu pe voivodulu Apor, vice-voivodulu Desideriu Vasiu si alti fruntasi? Si bătăile romaniloru cu regele Sigismundu, si bellulu celu infricosiatu civile din a. 1437—8, si desele lupte cu sasii catholici, si nenumeratele lupte cu turcii, si bătăliile cele crunte cu regele Mateiu Corvinu renegatulu, mai multe revolutiuni romanesci partiali pana in a. 1784 si chiaru pana in an. 1848/9 fost-au acele totu atatea jocarii copilaresci de a popiculu? Adeca in cursulu seculiloru, de cate ori protoparintii vostri se luptă in contra strabuniloru nostri cu nisce prosti ce era, cu scopu ca se rupă pe clerulu romanescu nationale de catra corpulu natiunei si se-i de unu altu cleru cu totulu strainu, pentru ce credeţi voi ca -si versa romanii sângele loru in torrenti? Ca dara nu pentru ochii calugariloru grecesci, ca pentru ca in baserica orientale nici-odata nu a potutu străbate pe dintregulu celibatulu, nici-odata nu s’au potutu face regimente popesci, care se se impună poporaloru ca nesce garnisane milisarie. Aceste popora si anume celu romanescu si-a conservatu cu versuri de sânge clerulu seu nationale, pe pop’a seu esitu din sinulu seu, fiiu, frate alu seu, insuratu aci in familii a sa, si candu au venitu inemicii ca se-i ie pe pop’a romanescu si se-i de altulu strainu, romanii au fostu in stare se dé focu basericei si de aci încolo se se inebine Ddieului parintiloru sei in baseric’a cea mare a naturei, era din man’a unui popa, care nu’i vorbesce limb’a lui si nu simte ca elu, nu a voitu se ié nici cuminecatur’a dela móarte. Asia dela lupt’a pentru religiune a fostu la romanu lupta pentru limba si naționalitate. Ca sacrele i s’au servitu grecesce seu slavonesce? Fia, la alţii s’au servitu latinesce si crasi in alte parti ale lumei arabesce etc.; dera clerulu seu a fostu nationale, care ’ia vorbita limb’a lui si a simtitu alăturea cu elu durerile lui. Ce vreţi voi ag. cu archiereii nostri ? Din din’a in care densii s’ar’ supune la mesurile vóstre tirannice si nebune, densii nu ar’ mai fi archiereii nostri. Se incerce ori care din ei si va vedé, se puna urechi’a si ascultandu va audi. Se o scurtamu. Limb’a maghiara se va introduce in scólele poporului romanescu numai atunci, candu se va introduce si limb’a romanésca prin lege si in realitate in scólele maghiare. Intr’unu statu poliglottu a voi se realisadi in secululu nostru unificarea limbiloru, insómna a fi revolutionariu si rebellu, insómna cumu amu mai disu, a te expune cu totu dreptulu la ostracismulu omenimei intregi. A cauta unitatea statului in unitatea limbei insémna a cauta pretexte de tirania, a voi se asiguri dominatiunea la o minoritate, seu lenesia, séu *) Wesselényi, Balitéletek. Nyomatott Bukurestben 1830. (Adeca vorba se fia de Bucuregei). **) JogtudományiKözlöny* nr. 19 et 20 Bpest 1876.