Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-01-13 / nr. 3

batii erau multiumiti, déca poteau se privésca unulu preste umerii celuilaltu, fara a se calcă pe calcaie. Inse intre asemeni impregiurari chiaru si cei cu bătături intre degetele si la buricele degeteloru dela pitiére nu prea aveau cuventu de a se supera, déca cineva atingia, cum se dice mai pe respicate, la ochiulu de gaina. Pre la orele 6’/2 cortin’a se redica si pe scenă aparii conducatoriulu societății, professorulu I. Lapedatu, care prin unu discursu, ce face onére unui poetu că d-sa, deschise serat’a si totuodata sciu se cucerésca spiritele si se da publicului privitoriu o buna dispositiune, atingandu intre altele si una dintre cele mai delicate si mai simțitorie coarde ale romanului brasioveanu, candu lu invită, că dimpreună cu d-sa se aduca din anima unu „se traiesca“ Ioanu Popasu, fostu protopopu alu Brasiovului, actualu episcopu alu Carangi-besiului si metropolitu alesu alu romaniloru gr. or. din Transilvani’a, Ungari’a si Banatu, in onoarea caruia s’a arangiatu acésta serata, pentru ca elu este acel’a, care potemu dice, ca a pusu pétr’a fundamentale la edificarea gimnasiului romanu in Brasiovu, la redicarea acestui maretiu templu alu museloru. — Este deci de prisosu s’o mai spunu, ca la aceste cuvinte publiculu a eruptu in unu „se traiesca“ plinu de entusiasmu. A urmatu apoi „Oda la Popasu“, care fu declamata forte bine, inse dorere, ca vocea tinerului declamante eră prea debila pentru o sala atatu de spatiosa, incatu publiculu mai departatu nu fu in stare s’o intielega, precum ar fi doritu. Inse cu tote aceste efectulu celu bunu nu i-a lipsitu. Cu atatu mai poternica fu inse vocea declamatorelui baladei lui Bolintineanu „Michnea si baba,* care se poteă bine intielege chiaru si atunci, candu „babele sbarcite siopteau si descântau“, adeca vrea se dicu atunci, candu declamatorele avea se-si acomodeze vocea unoru scene de tainica sioptire, cari faceau se te cuprindă spaima si fiori. Preste totu, tinerulu Stinghe a doveditu unu frumosu talentu declamatoricu. Nu cu mai putina desteritate si efectu a declamatu si tinerulu Ciurcu „Umbr’a lui Mihnea“. Ce se atinge inse de cântecele esecutate de corulu studentiloru, n’am decatu se me provocu la aplausele publicului, că se probezu armoni’a cea frumóasa si impressiunea cea buna si plăcută. O deosebita plăcere a facutu apoi publicului ascultatoriu duetulu pe violina, esecutatu de Baiulescu si popasu, duci băieţi de cate 14—15 ani, cari cu atat’a securitate si desteritate scoteau tonurile cele mai fine si curate din instrumentulu ce-lu stringeau sub barba, incatu puseră in mirare pe ascultători. După aceste, avendu se urmeze mai multe scene din tragedia lui Schiller „Brigandii“, cortin’a cadin, pentru că in curendu se se redice de nou spre a face pe publicu se admire in studenţi de cl. VII gimnasiaie, cari acum pentru prim’a data s’au ivitu pe scena inaintea unui publicu alesu si numerosu, — se admire dicu aceea, ce forte raru i se da ocasiune se pota admiră in actori de professiune, cari crescu si imbetranescu pe scena. Andreu Barseanu, care a avutu rolulu principalu alu lui Garlu de Moor fiiulu, si-a jocatu rolulu cu atata desteritate si sigurantia, cu asiă focu si insufletîre si pre langa acest’a cu asiă finetia si elegantia, incatu nu actori de professune, dér nice chiaru insusi Garlu d Moor nu credemu, ca si-ar’ fi jocatu rolulu mai bine sub asemeni conditiuni. Mai vertosu momentele, candu Moor ajunge de se caiesce de strengariele sale si cere iertarea părintelui seu, candu vede ca acest’a nu numai ca nu lu erta, ci lu blastema si se lépeda de dinsulu pentru totu-deaun’a, apoi candu in desperare prinde idee a de a formă o banda de brigandi si de a se pune in fruntea loru, candu preotulu tramisu de auctoritati cu promissiuni si assecutari de pardonare, spre a-lu face se se prede si candu in fine socii lui stau aprope a da crediementu cuvinteloru preotului si a-lu parasi, — tote aceste momente le-a representatu astă de fidelu si de naturalu, inj catu a intrecutu orice asteptare. Unele mici scăderi, precum este mișcarea prea désa a maniloru, care nu totu-deaun’a eră la locu si la tempu, s’au stracoratu neobservate. Gollegulu seu Augustinu Bunea, care a avutu rolulu lui Spiegelberg, inca nu s’a lasatu cu unu pitioru mai josu. Elu inca si-a implinitu missiunea de dascalitoriu in drépt’a si in stang’a aprópe totu cu atat’a successu si efectu, că si capitanulu seu Moor. Déca flexibilitatea corpului si sprinteni’a miscariloru ar fi fostu pacinu mai mare, incatu seste intr’unu mai strinsu reportu cu pledarea sa in acele momente, candu Spiegelberg faces apellu la istețimea sa si aretă cu degetulu la agerimea si ingeniositatea creeriloru sei, care pledare a fostu de altmintelea férte buna, fidela si naturale, atunci nu mai lassă nimicu de doritu. Emilu Codru Dragusianulu, care a representatu pe preutulu, care venise la Moor se-lu înduplece a se predă, parea ca se afla in elementulu seu; nici celu mai escellentu invetiacelu alu precepteloru lui Loyola nu l’ar fi potutu intrece. Atitudinea sa, modulu de predare, gesticulatiunile sale, apoi smerenia si momentele sale de infuriare, cu unu cuventu tota infacisrarea sa a fostu la locu, a fostu bine nimerita. Totu astă de bine si-au jucatu si ceilalţi studenţi rolurile loru si anume Alessandru A1 e s s i u, Const. A1 e s s i u , IX-fH erfa nu, Aless. N a s t a, N. Gogulescu, Romulu Furdui, Grig. Alecu Ioanu etc. — Din toate aceste se vede, ca program’s de susu s’a esecutatu mai pre susu de orice asteptare. Serat’a a duratu pana la 10 ore, candu publiculu s’a departatu pre deplinu multiumitu si cu dorinti’a ferbinte, că deca nu mai desu, celu pucinu odata intr’unu anu se i se ofere placut la ocasiune, de a partecipă la asemeni productiuni ale junei generatiuni. In fine nupotu se nu amintescu cu cateva cuvente, ca la arangarea piesei teatrale si prin urmare la arangiarea seratei are unu meritu deosebitu dlu comerciante romanu de aici Ioanu B. Popu, care n’a crutiatu nice tempu, nice ostenéla, si ce e si mai multu, nice chiaru sacrificiu de bani pentru bina si costumurile necessari, numai că se inlesnesca tinerimei o intreprindere astă de frumóasa si utile. Resplat’a ce a asteptat’o d. Popu si care a si capetat’o este: successulu celu bunu, resultatuiu prea multiumitoriu. Bistritia in 26 Decembre 1876 . . . In nr. 96 alu „Gazetei Transilvaniei“ din 21/9 Decembre a. c. sub rubric’s: „Spicuiri din viéti’a municipale a Transilvaniei“, ati binevoitu a publică, cumca subscrisulu am propusu in comitetulu administrativu din comitatulu Bistritia—Naseudu, că acest’a se astringa pre comitetulu administratoriu alu fonduriloru școlari din Naseudu, spre a’și face statute pentru administrarea fonduriloru si a averei scolari, adaugandu, ca „d. Koos Ferenz, inspectoru scolariu me ajută la acest’a cu energia“; —in urma, tragandu atențiunea naseudeniloru la corespondenti’a din „Kelet“ nr. 283 „Bucuresti szemle* ati intrebatu, ca ce istorii se fia aceste colo la Naseudu ? Deca St. Dr. publicați acésta scrie numai că atare, fara a o comentă, fara a face întrebări, atunci lasamu pre respectivulu corespondente, care n’au comunicatu-o, se-si inplineasca voi’a, se me suspitiuneze cu catu va voi si cu ce va voi, cu atatu mai vertosu, pentruca -mi cunoscu oamenii, cari se incerca a muscă pre furisiulu, caci nu este acést’a prim’a incercare; lasămu — dicu — si nu respondeamu, precum amu lasatu de repetite ori in adinsu nerespunse mai multe provocări, pre cari le-au facutu unii si alții facia cu mine prin diamia, — o repetiescu, ca in adinsu le-am lasatu nerespunse, pentru ca, déca unu corespondente scrie despre mine in unu dinariu publicu, si-i place a me numi cu numele, placa’i a se subscrie si dsa, caci déca caus’a este drépta, n’are motivu a se genă de nemica. In nr. amentitu alu „Gazetei“ ati binevoitu nu numai a publică scirea numita, dér’ a-mi face si imputări pentru propunerea mea, deci facia de DV. me simtu oblegatu a-mi justifică propunerea, si te rogu, că se benevoiti a-mi primi acésta justificare in coloanele diuariului, ce-lu red geți, si inca si in acelu casu, déca scrrea despre propunerea mea Y’ar’ fi comunicatu-o ori si cene, fia acela si celu mai deaproape alu DV. Domnia vostra -mi trageti atentiunea la nr. 283 alu diuariului „Kelet*, se cetescu ce au scrisu Koos despre averile scolari naseudene; — am cetitu si am sciutu prea bine ce au scrisu, — fia’mi vise permisu si mie a se trage atenţiunea la unulu din unii aceluiaşi dinariu, estiu cam la midinloculu lui Novembre a. c. Ye rogu a ceti, ce scrie Koos in acelu numeru despre mene si cu ce energia me ajuta acolo la .. ... si cugetu, ca acele voru fi sufficiente spre a Ve convinge despre ajutoriulu lui Koos facia cu mene. Cu acest’a trecu la propunerea mea, si anume: Cam prin an. 1863 comitetulu fonduriloru scolare centrale din Naseudu in sessiune plenaria a decisu a se face statute pentru administrarea averei scolare. Statute s’au facutu inca atunci si s’au asternutu guvern, r. transilvanu spre intarire. Acela înainte de intarire le-au tramisu înapoi, facandu unele observări la ele si provocandu comitetulu, se le rectifice. Comitetulu castigandu-si in acelu restempu si orecare prada si esperentia in administrare, decise ale face cu totulu din nou, unu membru alu comitetului fu concrediutu cu compunerea loru, acel’a le-au si compusu si asternutu de unu tempu lungu comissiunei spre ulterior’a pertractare. Eră acumu se se comunice cu mai multi membri din comitetu si cu comunele fundatorie spre a ’si face observările loru la operatulu compusu, si a se informă de tempuriu despre elu, după care se se aduca orasi in sessiunea plenaria a comitetului fonduriloru spre desbatere si primire, si apoi se se asterna regimului spre aprobare. In 6 Iulu a. c., fiendu comitetulu fonduriloru adunatu, că membru alu aceluiasi amu interpellatu pre presiedente in privinti’a statuteloru, domnias’a m’a asecuratu, ca in tempulu celu mai scurtu voru veni la desbatere. In lun’a lui Augustu a. c., fiendu comitetulu erasi conchiamatu, s’au disu espressu, ca se voru luă statutele la desbate, prelanga toate aceste presiedentele nece ca le au propusu in siedintia, că obiectu spre consultare. La inceputulu lunei lui Novembre a. c. m’am adressatu din nou in scrisu la comissiunea (subcomitetului fonduriloru scolari, precum si la presiedentele comitetului, urgendu acesta affacere si dechiaraudule totu-odata, ca de nu se va luă inainte caus’a, voiu fi necessitatu a pasî pre alte caii mie si loru neplăcute, — la aceste n’am capetatu nece unu respunsu. — De unu tempu incace au mersu la acea comissiune mai multe sollicitari in acelasiu intielesu din cerculu Borgoului si de pre valea Somesiului dela membri de ai comitetului si dela comune fundatorie; — ma chiaru si prin dinariale publice au fostu sprinuta de repetite ori dorinti’a de a vedé statutele făcute si aprobate; — in toate comunele din fostulu districtu alu Naseudului au fostu si este acésta una doriniia generale si se susbiteza necurmatu si cu toate ocasiunile. Dar’ toate aceste au fostu si suntu, toaca la urechi’a surdului. — Pre langa aceasta stare a lucrului, sollicitatu prin representantiele mai multoru comune si provocatu prin mai multi membri ai comitetului fonduriloru de a insiste si mai departe, si de a face pasii, pre carii voiu află corespundietori in acestu obiectu, — după ce midiulecele încercate pana aci au remasu fara resultatu, amu fostu necessitatu a procede pre calea autoritatei administrative, si pentru siedinti’a comitetului administrătivu ordonata pre 4 Decembre a. c. am facutu propunerea in scrisu, că acel’a se astrenga pre comitetulu administrativu alu fonduriloru scolare centrale dela Naseudu, că pentru administrarea averei scolare sesi faca statute. Propunerea i’a referatu in siedinti’a comitetului administrativu prein inspectorele scolariu Koos Ferencz, că referente in affaceri scolare. Densulu din motivu, ca administrarea numiteloru fonduri stă sub inspectiunea directa a ministrului de cultu, n’au aflatu pre comitetulu administrativo de competente a resolvi propunerea mea in intielesulu, in care am facutuo, ci a propusu, că aceast’a se se asterna ministrului de cultu spre re-