Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-06-30 / nr. 50
turcesci si au fostu bombardate causandui însemnate stricatiuni si incendii. Unu vaporu care se afla pe la gur’a Kiliei, luandu in gona o barca dela Gibriani, s’a inomolitu, dona monitore russesci s’au tramisu cu se ’lu ié. Se scrie ca totu in 8. c. au sositu înaintea Sulinei la gur’a Dunărei alte 20 vapoare turcesci. Deca ar’ reuși aceste se pătrundă pe Dunăre ar’ potea causa mari dificultăți ostirei russesci care opereaza in Dobrogi’a taindui toata comunicatiunea cu Romani’a. Pentru a impedeca inse o asemenea întreprindere, comandantele russu din Tulcea a luatu mesuri seriose, asiediandu torpile in Dunăre, ca orice vasu ar trece se fia aruncatu in aeru. Acţiunea turciloru pe Dunăre vine prea tardiu. Vapoarele loru voru fini curau au inceputu,cu unu cumplitu fiasco sau cu unu saltu teribilu in aeru. Nu pe Dunăre se va mai poté decide sortea resbelului, ci numai pe pamentu bulgaru. Russii trecu Diluarea necontenita cu diecile de mii si făcu preparative estraordinare pentru assediarea Rusciucului si a celoralalte trei fortarette turce. Multime de tunuri de celu mai greu calibru se transporta pe teatrulu de resbelu. Problema e grea de aceea se recere si materialu greu. Trei corpuri de armata provediute pentru doua luni cu provianta si tote cele trebuintióse, se scrie ca au trecutu deja Dunarea. Alte trei corpuri se astepta , tote laolalta voru face unu efectivii de aprópe 200,000 oameni, cari voru opera in direcţiunea Rusciucului, a Nicopolei si Tirnovei. Noua ajutoria si reserve sosescu de alta parte neîncetata din Russia prin Bolgradu in Galati. După o zi de repausu trupele aceste pleca mai departe. Se observa mai cu seama multa artileria. Pana nu voru sosi si aceste trupe la destinatiunea loru nu se potu aştepta operaţiuni decisive pe tiermulu dreptu alu Dunărei. Unu corespondinte alu diuariului „L’Orient“ areta ca e difficilu, ba mai impossibilu a cunosce, fia chiaru si numai aprocsimativu numerulu perderiloru suferite de russi la trecerea Dunărei si după aceea. După cercetările sale numerulu mortiloru dela 27 Iuniu pana in 4 Iuliu s’ar’ urca aprocsimativu la 750, cel’a alu vulneratiloru la 2100. Totalulu 2850 morţi si răniţi. „Cu atatea perderi desi destulu de seriose, russii ar’ fi esttu inca bine la cale, deca ne gandimu, ca toata Europ’a era in credintia, ca trecerea Dunărei ii va costa pe russi celu paginu 20,000 oameni. Publicamu aci după „Romani’a libera“ o descriere mai detaiata a trecerei si a luarei Sistovului: „Sistovu, 23 Iuniu v. 1877. Amu visitatu podulu seu mai bine cele patru poduri, pe cari russii le au aruncatu peste diversele brasie ale Dunărei. Insulele, puse in comunicatiune cu cele doue tiermuri ale Dunărei sunt insula Vardinu si doue ostrove. Tiermuru romanu alu Dunărei este despartitu de insula Vardinu prin gur’a Vedei. Aci se afla unu podu romanescu mai insusu de celu construitu de russi. Ele n’au o lungime mai mare de 40 metri. Insul’a Vardin este in cea mai mare parte nisiposa, nu e padurosa. Dupa ce am trecutu pe antaiulu podu, amu mersu vr’o 1j2 de ora pe tieremulu nisiposu alu insulei si amu ajunsu la alu doilea podu, celu mai lungu din cele patru, care străbate braiulu celu mai mare alu riului. Acestea este de vre-o 6000 metri si asiediatu pe barei, este destulu de largu pentru 4 cai in rondu. De ordinariu cazacii trecu pe josu doi cate doi lasandu slobodu freulu cailor». Alu treilea podu e mai lungu decatu celu d’antaiu; alu patrulea, care ajunge la tiermulu bulgaru, are o lungime de 120 metri. La 15, in diu’a trecerei, numai antaiulu podu era facutu. Trupele russe s’au imbarcatu apoi pe pontoné. Cumu in nóaptea de 14 catra 15 Iuniu turcii n’au simtitu nimicu, nu intielégu. Candu se facu diua, turcii începură se traga asupra imbarcatiuniloru si pontoneloru, cari străbateau Dunarea. Trei pontone fura cufundate cu done tunuri din bateria de campu, pe cari russii le aveau cu densii; 120 de oameni perira in valurile riului. Dela punctulu, unde desbarcara russii pe tiermulu turcescu pana in orasiu sunt aprópe doue kilometre. Russii suira dealurile despusi la foculu celoru trei baterii turce asiediate pe costa si la impuscatur’a inimicului desfasiuratu in tiraliori de alungulu Dunărei pe inaltimi. Lupt’a fu inversionata. Mare bravura de ambele parti. Russii sfirsira prin a lua cu baionet’a o bateria pe candu formabil’a loru artileria asiediata in insul’a Vardinu, demonta alta bateria. Turcii fugiră ducandu cu sine tunurile din a treia. Pierderile au fostu mari si de-o parte si de alta, este greu de a le calculă. Musulmanii din Sistovu au fugitu catra Tirnov’a si Siuml’a; o parte din cuartierulu musulmanu presinta unu aspectu de devastare : ferestrele sfaramate, mobilele sdrobite, totu feliulu de sfaramaturi acoperea pamentulu. Aprópe jumetate orasiulu eră parasitu; acumu russii ocupa casele musulmaniloru. Unii dintr’ensii au remasu in orasiu. Imperatulu Alexandru i-a luatu sub protectiunea sa. S’au pusu sentinele la Moschee, cari n’au fostu devastate, spre a impedeca orice profanare. Cazacii au arsu satulu Delosiulea, locuitu de circasiani, la doue ore distantia de Sistovu. Se pregatesce o mare batalia. Imperatulu a visitatu de trei ori Sistovulu, totu-deun’a primitu cu mare enthusiasmu. Antaiasi-data o suta de fete imbracate in albu si cu buchete de flori in maniestra înaintea s’a; totu orasiulu era aci. Puse o scena de enthusiasmu si de iubire ce nu se pote descrie. Astadi cuartierulu generalui russescu va fi transportatu la Sistovu. Proclamatiunea imperatului catra bulgari a fostu citita in baseric’a sântei Treimi dinaintea principelui Cercasky, care este insarcinatu cu organisarea si administrarea tierei. El isi va incepe funcțiunile sale după luarea Tîrnovei, unde se va stabili. Aci s’a formatu o specia de guvernamentu provisoriu, care exercita poterea sub numele de comissiune: ea se compune din 12 membri. S’a formatu pentru mantienerea ordinei unu feliu de gendarmeria locala, care are uniforma că a militieniloru romani si o cruce verde că semnu distinctivu. Mai este si gendarmeria russesca.“ Trecemu sau nu trecemu Dunarea ? Eca întrebarea care ocupa astadi primele coloane ale diarieloru romane. Pana nu vomi avé unu tratatu de aliantia cu Russi’a se nu trecemu Dunarea, esclama „Press’a“. Unu corpu din trupele noastre se se alipesca pe langa armat’a russeasca si se coopereze la acțiunea militară imitandu ceea ce a facutu Piemontele in resbelulu Crimeei, scrie „Timpulu“. Ambele aceste diname opositionale nu afla garantii destule in procederea guvernului si voiescu a’lu face responsabilu de tóate. Din toata discutiunea inse se aude si vechiulu refrenu alu lupteloru de partitu, deca amu fi noi la guvernu totulu aru merge mai bine. Peccatu ca nu se poate repeta spectacolulu unuia si aceluiasiu resbelu mai de multe ori, caci atunci ar’ poté se se constate care guvernu ar’ fi fostu mai bunu. — Indata ce trecerea armatei romane preste Dunăre s’a potutu prevedé ca o necesitate, va sedica inca dela inceputulu resbelului, a trebuitu guvernulu romanu se ie mesuri spre delaturarea pedeciloru ce se contrapuneau actiunei plănuite. Guvernulu trebuia se-si câștige garanții suficiente, inainte de a lua o decisiune atatu de mare si grava pentru oștire si tiera. Astadi inse ministrii chiaru se voiesca n’ar’ poté vorbi, trebuie se păstreze secretulu, numai faptele complinite voru poté rupe velulu, cu care este acoperitu acestu secretu. Foile din Vien’a vorbescu multu despre o conventiune, care ar’ fi inchiriat’o d. Ion Bratianu cu Serbi’a pentru trecerea armatei romane pe la Turnu-Severinu preste teritoriulu serbescu. Totudeodata se sustiene scrrea despre calatori’a dlui Cogalniceanu la Vien’a. „Corresp. pol.“ scrie pe langa acest’a ca russii ar’ fi primitu in principiu cooperarea romaniloru inse numai cu unu corpu de 12,000 după esemplulu Piemontului in resbelulu dela Crimeea. Din Aten’a se relateza ca consiliulu de ministrii s’a declaratu pentru o acţiune elena in unire cu tote poporatiunile chrestine din Turci’a, cerendu pregătiri mai active pentru înarmare. In Muntenegru pauseza ostirile. Turciloru le-a succesu a provienta fortaretiele Niksich si Goransko pentru cateva septemani, dér’ in urma au fostu respinsi si din passulu dela Dug’a. Acum’a se dice ca Suleiman-pasi’a ar’ fi primitu ordinu se tramita catu mai multu din trupele sale lui Abdul-Kerim la Dunăre. Russii operéza in Asi’a forte incetu. Ei înaintaseră pana catra Erzerum vnse s’au retrasu ér spre fortareti’a Kars, care inca totu este incungiurata de trupe russe. Asteptamu se se faca mai multa lumina despre luptele din Armeni’a, s’a aflatu espedientulu salvatoriu, cu punctele de divergintia se se complanedie printr’o deputatiune regnicolare, constatatoria dintr’o comissiune esmisa de parlamentiulu maghiaru si dintr’alt’a esmisa de parlamentulu austriacu. Acesta deputatiune regnicolare întrunită in Vien’a a lucratu mai multe septemani pana ce in fine in 6. c. a ajunsu la resultatulu, ca divergintiele nu se potu complaná, noulu pactu dualisticu nu se pote realisa. Austriacii, ce e dreptu, renuncia la reservele loru relative la vamele financiari, inse pentru aceea se reintorcu la statulu quo atatu in cestiunea quotei, catu si a restitutiunei dariloru, si de aici mai departe din Herbst si consocii nu vreau se mai conceda nimicu. La inceputu, unguriloru li se păru discutabila acesta propunere, dar’ in fine totu ei au fostu aceia, cari au eschisu orice discussiune declarandu, ca densii nu se abatu dela pretensiunile loru. In modulu acest’a deputatiunea regnicolare inca s’a aretatu impotenta facia de complanarea controverseloru dualistice, pentru aceea parlamentulu maghiaru s’a amanatu mai inainte de a primi reportulu comissiunei sale si lasandu tota acesta affacere pana la toamna. Din caus’a resultatului nefavorabilu alu activitatii deputatiunei regnicolare atatu primula ministru austriacu Auersperg, catu si celu maghiaru Tisza au alergatu la Andrássy, adeca la nasiulu dualismului, si anume celu d’antaiu, ca se cara svatu cumu se ésa din dilema, era alu duoilea, ca se se planga, ca ministeriulu austriacu e slabu si neputintiosu, incatu ’lu duce Herbst cu partit’a sa de nasu. Inse Andrássy inca n’a aflatu mai bunu espedientu, decatu amanarea cestiunei pana ■la toamna. — De aici apoi mai vertsu foile maghiare au latitu faim’a, ca ministeriulu Auersperg are se demissionedie in dilele prossime. Pre basea celoru premisse potemu deci se constatamu, ca deca fratii siamesi nu se potu impaca astadi, candu monarchi’a este in periculu de a fi de adî pana mane complicata in resbelulu orientalu, atunci cu atatu mai greu se voru poté impaca ei la orna. Inse cu toate aceste ei se voru impaca, deca va depinde numai dela ei si nu voru intreveni la tergu si alti factori, caci domnii unguri voru sei la tempuru seu se renunde la toate pretensiunile loru cele noue, numai se li se lase celu paginu atatea, catu au avutu. Pentru aceea majoritatea poporeloru din imperiu numai atunci va scapa de acestu nedreptu sistemu, candu ungurulu si neamtulu nu va mai catediu se se terguiasca pe pelea ei fara de voi’a ei. — Diurnalele maghiare făcu capitalii din impregiurarea, ca guvernulu romanu a denunciatu Austriei conventiunea pentru estradarea reciproca a fugariloru din militia si de militia, si dica, ca de buna seama guverulu romanu a facutu acesta numai la indemnulu romaniloru din Transilvanîia, cari numai sub conditiunea neestradarei i-ar’ fi promisu legiuni intregi de fugari. — Ce va dice vnse publiculu cetitoriu, candu va afla, ca romanii transilvani nu merita onoarea ce li-o făcu ungurii, deorace conventiunea respectiva s’a denunciatu, fiindu-ca a espiratu! — Totu foile maghiare sustienu cu tarla, ca intre Austri’a si Angli’a ar’ esiste o aliantia pentru casulu, candu imperatulu Russiei nu s’ar’ tiené de cuventu, ci ar’ merge pana la estremitate contra Turciei. La acést’a vnse organulu principelui Bismarck „Nat.-Ztg.“ face nimerit’a observare, ca Austri’a in daru cauta aliantie esterne, candu ea nu e in stare se-si consolidedie alianti’a cu poporale sale interne. TRANSILVANI’A. — Brasiovu 10 Iul. n. După cateva dile de adeverata canicula unnu una din acele ploi manose, de di si nópte, care platescu milioane. Câmpiile nóstre suntu frumóse. Pretiurile cerealieloru s’au moderatu cu atatu mai vertosu, ca după relatiunile comerciantiloru veniti in dilele aceste din Romania, pe la siesuri sa si inceputu seceristulu la ordiu si la grane, care in o parte mare a României dincoce de Milcovu suntu bune. Din cerealiile anului trecutu se mai afla cantitati immense, si cumu se nu se afle, candu insusi P. Lloyd este silitu a mărturisi, ca acei romani „lenesi“ (??) producu pe fiacare anu pana la 80 milioane cantare, (de vama, 89 & de Vien’a) cerealii de tóte speciile, din care in anii normali se esporta in tieri slavie preste 20 de milioane c. Pre catu voru mai fi închise gurile Dunărei, Bosforulu si Dardanelele, de esportu in afara nu pote fi vorba. Consumtiunea la armate nu pote se fia asia de mare, ca se ridice pretiu Brasiovu, in 11 Iuliu 1877. In 7 Iuliu c. camera maghiara s’a amanatu prin rescriptu regescu pana catra 15 Septembre a. c. — Părinții patriei se potu bucura deci de lungi feme, inse tier’a n’are se se bucure de resultatele activitatii loru de una diumatate de anu. Caci abstragandu dela impregiurarea, ca cu toata mulțimea interpellatiuniloru, cari de cari mai grandioase, totusi n’au potutu se puna la cale complicatiunile orientali si se asecure intregitatea imperiului turcescu, dér’ apoi chiaru intru complanarea divergintieloru interne n’au fostu nici cu cutu e negru sub unghia mai fericiti. Pactulu dualisticu, la alu caruia reînnoire se lucra cu assiduitate de ani de dile, are astadi cele mai bune prospecte de a nu se realisa. Dupace guvernulu maghiaru cu celu austriacu n’au potutu se se intielega in privinti’a nouei base a dualismului.