Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-09-11 / nr. 71

Era ór’a 3 fora puține miaute, candu o mis­care generale incepu a atrage atențiunea mea. In capulu coloanei de atacu se afla unu batalionu de lucratori cu fascine, scări, gabioane si altele, si in­­ainta sub comand’a vitézului maioru Candiano, ata­­statu pe lenga statulu majoru alu divisiunei a IV, der’ care s’a oferitu ca voluntaru pentru a con­duce acesta trupa. Batalionulu alu 2-lea de vena­­tori dispusu in tiraliori, 1-ulu batalionu din re­gimentele alu 5-lea de linia, alu 14-lea si alu 16-lea de dorobanti dispuse in coloane de compania, urmau pe venatori si formau coloan’a de atacu, co­mandata de d. colonelu Boranescu, comandantele brigádei II-a din divisiunea IV-a, pentru centru. In flanculu dreptu opera totu o asemenea coloana, compusa din trupele brigádéi dlui colon. Ipatescu. Ploai’a cade si mai tare. La or’a 3 si 10 minute candu colóanele romane începuseră a se apropia de positiunile inamicului, fura primite cu unu focu atatu de terribile, incatu plaiea de plumbu erá mai désa, decatu aceea ce cadea de susu. La 3 ore si 30 minute sosi unu adjutante russescu, care anuncia dlui colonelu Anghelescu, ca cele trei ba­­talione russesci, cari erau destinate a lua parte la operațiune, sunt gata a inainta prin satulu Gri­­vitz’a spre reduta. Scopulu meu nu este de locu d’a critică, inse acésta intardiare nu se esplica : in acelu momentu trupele in cestiune trebuiau se fia deja înaintate catra inamicu. La 3 ore si 45 min. lupt­a cea mai înfocata era engagiata pe toata lini’a. Fortiele vrasmasiului erau mari, dovéda in­­semnatulu numeru de răniți, ce s’au intorsu din prim’a linia. La 5 ore ser’a romanii erau stapani pe positiuni. I­. colonelu Voinescu, siefulu statului­­majoru, ’si perduse calulu de sub densulu, fuse nebagandu in seama proiectilele, cari semenau morții in steng’a si in drept’a s’a, urmase operațiunea pe josu, insogitu de bravii oficiali majorulu Popescu si capitanu Groz’a. „înainte“ era devis’a dilei, si ast­feliu a ur­­matu toata trup’a dela comandantele divisiunei pana la celu de pe urma sold­atu. Corpulu medicale cu generalulu Davil’a in frunte urma operatiunile chiaru in lini’a focului celui mai violinte, si bra­vii brancardieri *) adusera necontenitu afara din focu pe victimele dilei de astadi. La or’a 6 ser’a foculu încetase; inse pentru unu timpu scurtu. Victori’a era generala; redut’a se afla in manile noastre. In timpulu noptiei vnse pe la or’a 3, turcii atacara din nou trupele din intrulu fortului. Lupt’a fii sangeroasa, soldaţii nostri erau siliţi a parasi positiunea, inse intr’o ordine esemplara. In acelu momentu inse se aruncara asupr­a inami­cului 1 luni. batalionu din regimentulu alu 13-lea de dorobanti, parte din alu 14-lea, unu batalionu din alu 5-lea de linia care era pe locu sub co­mand’a dlui maioru larc’a, si gratia bravurei si bunei conduceri a trupei, furaiiu in stare de a re­­lua positiunea, alungandu pe vrasmasiu si causan­­du-i mari perderi. Cele 3 batalione russesci n’au luatu parte la alu 2-lea atacu, ca­ci ele părăsiseră campulu si se retrasesera in satulu Griviti’a. Unu drapelu turcescu si 4 tunuri au cadiatu in manile armatei romane. Capitanulu Pruncu din alu 5-lea de linia a infiptu drapelulu romanu pe parapetulu derîmatu de brav’a artileria. Drapelulu turcescu a fostu luatu de venatori, sergentulu Stanu Gheor­­ghe si caporalulu Nica Vasile cu inca 2 soldati din batalionulu alu 2-lea de venatori. Campulu de lupta este inca plinu de morti, cari nu se potu inmormenta din causa ca turcii tragu asupr’a in­­firmieriloru. Nu numai atatu , ei s’au aruncatu si asupr’a ranitiloru, mutilandu-i in modulu celu mai barbaru. Perderile suntu in adeveru mari, inse gratia buneloru dispositiuni luate de d. capitanu Groz’a care conducea colón’a de atacu cu oficialu de statu-majoru, ele suntu mici in raportu cu fo­culu violinte deschisu asupr’a trupei. Déca tru­pele n’ar’ fi fostu conduse cumu au fostu, batali­­onele ar’ fi fostu ajunsu la positiunile inim­­ului cu rondurile decimate, fara a mai fi in stare se sustiena lupt­a. Prestigiulu armatei romane e deja intemeiatu: ea a reportatu o victoria din cele mai strălucite, si care e cu atatu mai insemnata cu câtu e castigata de o armata tenera. D. colonelu Angelescu este de felicitatu pentru ca comanda nisce trupe, cari sciu se-si faca datori’a, intr’unu modu atatu de eroicu. D. colonelu Herhtu din arti­leria a urmatu operatiunile in bateriile sale cu totu sângele rece ce distinge pe unu bravu oficialu. Nu suntu in relatiuni directe cu d-s’a­ ’mi per­­mitu der’ ai tramite pe acésta cale felicitările mele. *) Brancardierii suntu portatorii de paturi pentru ridi­carea ranitiloru. Asiu fi fericitu deca ati binevoi a da locu rondu­­riloru de fagia in colónele diariului dvóstra. Lachmann, Coresp. militariu alu diariului „Bund“, .Gazetei oficiale din Chicago“ si „Gazetei de Augsburg.“ Cu profunda intristare patriotica aducemu la cunoscinti’a publicului nostru cetitoriu urmato­­riele sciri telegrafice si epistolare : Orade­a-mare, 21 Septembre a. c. (Tele­­gramulu „Gaz. Transilvaniei.“) Demon­stra t i u n i l e turcofile, cari au avutu locu­­ri ser’a aci in Orade­a, au fostu illustrate cu spargerea totala a ferestrilorune­­illuminate ale episcopului Oltean­u, ale archimandritului P.... si ale advocatului Borbol’a, Z ... .*) Dauna mare. Scandalu completa. Romanimea insultata. Tenerimea romana. Clu­siu, in 19 Septembre 1877. Turcii botezati din Clusiu, la indemnulu ce­lor din Pest­a, aséra in 18 Septembre a. c. au illuminatu totu orasiulu in ouorea invingerei (?) armeloru turcesci. Era ridiculosu sbieratulu mul­­timei adunate in midiuloculu cetatii, se parea, ca o ciurda fora de pastoriu. Nu audieai altu-ceva decatu „éljen­­Osman, Mehemet-Ali, Suleiman si Mukb­ar-pasi’a.“ Éljen a török és a magyar, dögöljen a muszka és az oláh.“ (Traiesca turcii si maghiarii, se crepe muscalii si romanii.) Stra­dele principali giuru impregiurii erau decorate cu flamure unguresci si turcesci, cu inscriptiuni bar­bare si cu semilunga in frunte. Am statu, die redactoru intruun coltiu alu unei strade, ca­ci se amblu ’mi era preste potintia de multimea ce sbiera si cugetandu la civilisatiunea secolului alu 19-lea n’am potutu se ri­dicu, catra uni­ amicu ce sta lenga mine uimitu de cele ce vedea si audiea, ca tristu e resultatuiu culturei care da naseere unui asemenea fanatismu; férte intristatoriu e specta­­colulu ce ni-lu oferă oamenii acesti’a înfuriați, cari nu potu face nimicu fara de a lovi si in popoarele conlocui­toré. Te vei m­ira die Redactore, déca vei audi, ca in entusiasm­ulu acestu selbaticu, turcii nostri de aici au pretinsu, ca si romanii se lumineze in onoarea armeloru tur­cesci, si pentru ca n’au facutu acést­a o banda de vagabundi, aamblatu pre la ferestrile romaniloru si la toti le-a spartu ferestrile panachiaru si la protopo­pul u gr.-cath. care locuiesce fóarte aproape de piatra. (Unde a fostu poli­­ti’a ? Red.) Vedi Die Redactoriu, pana unde merge obraz­­nici’a si cutediarea omeniloru acestor’a fanatici si cumu se respectéza pre la noi neutralitatea pre bas’a careia dameloru romane nu le au fostu er­­tatu a aduna nici scame pentru fraţii loru răniţi ! Oare cu de aceste vréu stapanii dilei se ’si atraga simpathiele popoareloru cari suntu avisate a trai cu ei la olalta pre unu pamentu ? V e r i d i c u s. Nyíregyháza, 18 Sept. a. c. Partid’a turcofila, compusa totu din maghiari fanatici a formatu aici in Nyíregyháza unu clubu, care telegraféza in tota diu a după noutati la Bu­dapests, centrulu turco-maghiariloru. Eri sara au primitu unu telegramu prin care l­­ se face cunos­­cutu, ca turcii au cuprinsu passulu Sipc’a, ca au reocupatu intariturile luate de muscali si romani la Plevu’a,­­ au prinsu 18.000 de ostasi si cu unu cuventu au nimicitu ostirile chrestine, după primirea acestei sciri, false negresitu, ei au arbo­­ritu tricolorulu maghiaru la casina, la societatea de lectura, la cass’a de păstrare, la tipografia si pe alte edificii, i­ar’ pe o tabla mare acatiata afara la casina sta scrisu telegramulu numitu pentru publicu, anunciandu-se tot­odata, ca sor’a se va face illuminatiune gran­dióasa atatu aici catu si in capitala. Asara au amblatu acesti turcomani cu music’a, pe strade, — strigandu se traiesca turcii si armat’a loru, pera muscalii si associatii acestora ! Doar’ furi’a si neobrasnici’a acestora co­rifei merge atatu de departe, incatu făcu demons­­tratiuui contra guvernului, ba chiaru contra inaltei persoane a Maiestatii sale prea graţiosului nostru monarchu, si toate acestea in publicu fara a fi im­­pedecati, ba si oameni de ai regimelui iau parte la turbulentele demonstrați­uni. — Cu unu cuventu ungurii au nebunitu cu totulu, de dragostea tur­­ciloru, si de bucuria asupra victoriiloru atribuite Sciri telegrafice. — (Agenti’a „Havas“.) Gorui-Studen, 17 Septembre. Eri, ma­rele duce comandante supremu, inspecta positiunile romane si remase pe deplinu multiainitu. Blocarea si bombardarea Plevnei urmedia. S’au asiediatu noui baterii la punctele desemnate de A. S. impe­riale si causeza inimicului perderi considerabile. Marele duce s’a intorsu apoi la Gorni-Studen. Astadi, 17 Septembre, unu raportu alu generalului Radetzki am­ugia dela Sipc’a ca turcii, după cinci dile de bombardare, au datu assaltu pe neasteptate fortului St. Nicolae si pe toata lim­’a. Au luatu parte 2000 oameni din gard’a imperiale turcasca si trupele arabe. Turcii au fostu respinşi cu per­deri enorme după o lupta inversionata de 9 ore. Perderile russiloru suntu considerabile ; ei au avutu 19 oficiali si 400 soldaţi răniţi si 100 morţi, printre cari ajutoriulu de campu alu imperatului, principele Mecichovvsky. Constantinopolu, 10 Sept. Unu tele­gramu a lui Suleiman-pasi la datu de eri confirma, ca russii au reluatu fortificatiunile dela St. Nicolae, pe cari turcii le au ocupatu numai in timpu de 6 ore. Fiindu atacati violentu de catra russi cari au fostu primitu intariri, turcii au trebuitu se para­­sesca St. Nicolae si se se retraga inderetulu siau­­tiuriloru loru. Turcii au avutu 100 morţi si 200 răniţi. (?) Constantinopolu, 18 Sept. Ofensiv’a lui Osman-pasi’a contra positiuniloru russe inain­­tea Plevnei este iminenta. Cele 20 redute constru­ite spre fortificarea Andrianopolei suntu gafa. Parisu, 19 Sept. Manifestulu maresialului Mac-Mahon catra natiune dice ca progressulu radi­calismului Ta silitu a appella din nou la tiera. Deminte ca ar’ voi se resterne republic­a. Cere o camera care se fia mai pre­susu de partide si care se se ocupe numai cu interessele tierii. Afirma ca nu va ascultă de somatiunile demagogiei si ca va remanea la postulu seu. Alegeri hostile lui ar’ fi funeste atatu in launtru catu si in afara. Par­o din, 19 Sept. (Serviciulu lui „L’O­­rient“) Plevn’a e cu totulu incungiu­ata. Osman­­pasi’a nu mai are comunicatiune cu Suleiman-pasi’a si nu pote primi mai multu din nici o parte pro­­viantu sau munitiune. N i c o p o 1 i, 18 Sept. Turcii au atacatu eri redut­a Griviti’a, inse au fostu respinsi de catra trupele romane. Astadi se prepara unu atacu din partea noastra asupra positiunei turcesci. Triestu, 19 Sept. Montenegrinii au luatu cetatea Bilek impreuna cu trei tunuri turcesci si multu provianta si munitiune. Garnisania turcesca s’a retrasu cu arme si bagagie, spre Gaczko. Tur­n­u-Măgurele, 19 Sept. Eri doue divisiuni au atacatu redut­a cea de a dou’a dela Grivi­ti’a, care remasese in manile turciloru. — Cu totu eroismulu soldatiloru nostri, positiunea nu a potutu fi luata. Noi avemu vreo 400 morţi si raniti. Junele si curagiosulu capitanu Bogdanu, adjutantii alu colonelului Slaniceanu, se numera intre morţi, asia si locotenentulu Calinescu, oficierii de ordonantia alu locot.­colonelu Pilatu. Corpulu că­pitanului Bogdanu e aci, se va transportă la Bu­­curesci. D. Lachmanu corespondentele diuariului Buud din Beru’a si alu altor diuarie, a scapatu unu tuuu romanu; elu va fi decoratu. *) Cuvintele punctate sunt nedescifrabile. Red. acestora nu ’si incapu iu piele, urla, sbiara, striga in gur’a mare, se traiesca singurulu loru amicu si frate de sânge turculu. Poporulu sta uimitu si uu scie ce se petrece in giurulu seu. — Acesti oameni fanatici au produsu cu por­tar­ea loru in pu­­bliculu pacinicu o turburare din cele mai condem­­nabile. Neliuiscea populatiunei si a nostra a catorva romani ce ne aflamu ab­ia e mare si din incidentulu causei orientali nu avemu m­inutu de odihna cu turcomanii. Primiţi die Re lactore s. c. L Gr. A r d e l e a n u 1 u. Bucuresci, 7/19 Sept. 1877. (Corresp. part. a „Gaz. Trans.“) Dinam­ele dualistice in cea de antaia a loru ametiala de inainte cu trei septemani începuseră se mai publice si cate unu adeverit despre porta­­rea armatei noastre din Bulgari­a; se vede inse ca curendu le-a parutu reu de mărturisirea adeverului, si acuma după luarea Grivitiei prin trupele roma­­nesci, se incorda, cu obrazniculu „Pester Lloyd“ in frunte, se intunece, cu totul, acea fapta de arme prin mintiunea nerusinata, ca in momentele de assalturi comandantii muscalesci ar’ fi pusu din­­ deretu 6 baterii de tunuri si ar’ fi amenintiatu tru-

Next