Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-10-09 / nr. 79

a parasi politic’a resistentiei passive fara de a fi primitu mai inainte nici cea mai mica garantia, ca pretensiunile loru de dreptu voru fi considerate. Intrarea in sena­tu a deputatiloru boemi ar’ fi inse la toata intemplarea de cea mai mare însemnătate pentru desvoltarea ulterioara a lucruriloru in laun­­trulu monarchiei nóstre. Acei’a, cari au crediutu, ca cu fusiunea par­­tideloru maghiare si cu venirea guvernului Tisza se voru poté delatura calamitatile financiarie, de care sufere Ungari’a, au fostu in mare errare. Cris’a financiara arde sub spuza. „N’avemu creditu in tierile esterne“, esclama „Pesti Napló“, in­­tristatu asupra flascului, ce l’a facutu guvernulu ungurescu cu imprumutulu­ renta de auru. Din sum’a de 80 m­ilione, care era se­fia acoperita prin subscriptiune nici jumetate nu s’a subsemnatu. In Ungari’a s’au subscrisu abia 11 milioane, mag­natii nu au participatu mai de locu. N’avemu doar’ bani nici in tiara. Austri’a a participatu numai cu 8 milioane. Vien’a, dice „P. N.“, a subscrisu in­adinsu asia paginu, ca se nu lase asemn­­t­a­r­i U n g a r i ’a. Germani’a n’a subscrisu mai multu de 15 milioane. La aceasta au contribuitu nu atatu momente economice catu politice, scriu foile. Londr’a, dice „Pester Journal“, pentru aceea­­nu a subsemnatu mai nimicu, fiindu-ca considera pe Ungari’a numai ca, parte a Austriei russofile, or’ Franci’a n’are bani pentru Ungari’a, ii pastraza pentru resbelulu viitoriu, ce’lu va avé cu Germani’a. Cu acestu imprumutu de 80 milioane era se se acopere o parte din deficitulu anului trecutu si dificitulu anului curentu, ér’ cu restulu erâ se se rescumpere o parte din bonurile de tesauru a ca­­ror’a scadentia este la 1 Decembre 1878 (pentru prim’a emissiune de 76 milioane) si la 1 Aug. 1879 (pentru a dou’a emissiune de 76 1/2 milioane.) Se dice ca cas’a Rothschild de aceea s’a pusu si de astadata in capulu consortiului care a contrac­tatui imprumutulu-renta, fiindu-ca este ingrigiata pentru replatirea împrumutului acestui­a de 153 milioane. (rescumperarea bonuriioru de tesauru.) Este forte remarcabilii ca cu tota participarea casei Rotschild nu a potutu reusi noula imprumutu­­renta de auru alu Ungariei. Inzedaru se mângâie „Pesti Napló“ cu aceea ca nici alte state nu că­pătă împrumuturi in timpuri cu aceste belicase, ca­ci fiasculu ce l’a facutu primulu imprumutu­­rentu ungaru este unu testimoniu viiu, ca lumea nu are încredere in administratiunea financeloru nóstre. Este fatalu acestu tristu resultatu alu subscriptiu­­niloru tocmai in ajunulu pertractariloru pentru im­­pacarea dualistica. Deputatiunea regnicolara austriaca a consta­­tatu intr’o siediutia din dileie trecute ca negotia­­tiunile de impacare intre Ungari’a si Austri­a nu au avutu pana acuma nici unu resul­tatu. Fagia cu acestu tristu adeveru au inceputu unele dinarie maghiare se amenintie din nou cu uniunea personala, cu care inse nu mai sparia pe nimeni cu atatu mai puginu pe nemţii din senatulu imperiala, cari au declaratii ca ar’ fi buni bucurosi se iesa odata dintr’o uniune reala, cari le impune numai greutati (70 %) Prea pugine folose. Inca totu se mai vorbesce prin dinarie despre cala­tor­i’a presiedintelui camerei italiane Francesco de C r i s p i, care a petrecutui catuva timpii si in Vien’a, unde a fostu primita cu distinctiune, inse nu atatu de solemnelu ca in Berlinu. Se dice, ca d. Crispi va calatori si la Budapest’a si Bucuresci. Resultatulu alegerilor u in Franci’a a scapatu si pe Itali’a si pe Germani’a de o mare grigia. Ambele aceste state aveau temeri fundate, ca reusindu cumva clericalii la alegeri, Franci’a aliata cu catholicii mal contenti le va declara res­­belu. Acuma inse se potu linisci. învingerea repu­blicanilor garantaza inca pe unu timpu óare­ care pacea. Pana acuma inse acést’a învingere nu a produsu nici o schimbare in guvernulu Franciei. Ministrii reactionari inca se afla in posturile loru si se dice, ca nu au de gandu a’si da dimissiunea. Daca nu ’si-o dau de buna voia, ’si-o voru da-o de sila. Relativu la complotulu ungaro-secuio-turcescu circula prin foile din Romani’a o „proclama­­tiune catra maghiari“, pe care o repro­duceam sub toata reserv’a : „Maghiari! „Or’a suprema a actiunii a sunatu. Acumu ori nici odata! „Dela resaritu pana la apusu, dela miédia-nópte pana la média-di, dela Carpati pana la Marea adriatica si pretutin­ deni, unde bate o anima maghiara, ascultati apelulu nostru. „In numele lui Dumnedieu si alu patriei, in numele fratietatii, ce amu legatu cu glorioas­a si eroica natiune tur­­ceasca, care se lupta pentru esistinti’a ei, in numele santie­­riei nationale, ve conjuramu se alergaţi la arme! La arme, cetatiani maghiari ! „La arme! Acestu apelu resuita de septemani, de luni chiaru, in tote întrunirile nóastre din tiera. Acestu apelu străbate patri’a nóastra dela unu coltiu la altulu. Acestu apelu resuna de pe toate busele si străbate in toate animele, cari simtu unguresce. La arme­­ striga femei’a catra barba­­tulu seu, mirés’a catra mirele seu, mam’a catra fiiulu seu. La arme! gunguna si copilulu mititelu, si chiaru mutulu, déca ar’ poté vorbi, asemenea ar’ striga: La arme! „Națiunea ’si-a esprimatu vointi’a, dorinti’a si preten­­siunea s’a. La arme, acumu, numai decatu si fara amanare! Națiunea ’si-a datu cuventulu de onóare turciloru înaintea lui Dumnedieu si a lumii, candu a strigatu se alergamu la arme. Acestu cuventu l’au auditu turcii, l’a auditu ceriulu si pamentulu ! Toți astepta cu nerabdare, ca ungurii se’si implineasca promissiunea. La arme dér’! „Noi amu convocatu întruniri publice in toate satele si in toate orasiele. Noi amu fostu cei d’antaiu, cari amu strigatu la arme, si poporulu, avendu încredere in noi, ra­­dicandu-se pe autoritatea noastra, a pronunciatu insusi ma­­ rele cuventu : La arme dér’! „Pia dér’ naţiunea liniscita, ca nu in desiertu s’a in­­credintu in noi, nu fara folosu a pronunciatu acelu mare cuventu : La arme ! • „Noi amu ingrigitu, cu naţiunea in ori­ce împrejurări, in faşi’a ori­caroru calamitati, se’si pota implini cuventulu. „Noi amu luatu mesuri si amu pregatitu totulu­„Noi suntemu gata! Noi amu ingrigitu, ca la ar’a data naţiunea nu numai cu cuventulu se dica­ la arme, ci in faptu se le si apuce. „Candu amu chiamatu naţiunea la arme, amu sciutu de mai nainte — si amu fostu pregătiţi — ca nu potemu astepta dela guvernu, ca elu se implinesca promissiunea na­ţiunii , inse elu celu pucinu ii va sta in ajutoriu. „Guvernulu nostru nu dispune de armata, de­si intre limitele legiloru comune (dualiste) esercita oare­ care influintia asupr’a ei, cu tote astea n’are dreptu de a dispune de densa. „Ce e dreptu, noi avemu honvedi si unu ministru de honvedi, inse elu e supusu ministrului comunu (din Vien’a) de resbelu, care e austriacu. Ministrulu de resbelu apoi e supusu mai marelui peste armata imperatului, care dispune de o potriva peste armat­a comuna si honvedi. Amu sciutu asemenea, ca acea potere care poruncesce armatei, nu e aliata cu turcii, ci cu russii, fara a mai cercetă déca a spusu ori nu acésta impregiurare in toastulu dela Casiovi­a. Prin urmare sciamu pe deplinu, ca armat’a, care sta sub poruncile Austriei, nu va esecuta nici odata marele nostru cuventu: „la arme“. Numai poporulu insusi poate dér’ se implineasca promissiunea, ce amu datu-o turciloru, fratiloru aliati, si datoria noastra a tuturoru, cari am imbarbatatu națiunea, este se oferimu poporului midialocele spre a-si poté implini promissiunea. Ne-amu implinitu cu scumpetate aceasta a noastra santa datoria. „Nu ne sfiimu a spune, ca împlinirea datoriei noastre ar’ potea se provoace pericole asupr’a noastra, fiindu-ca amu cunoscutu de mai inainte consecintiele ce potu se resulte din acésta a nóstra dificile întreprindere, dér’ preferimu temniti’a, moartea si esiafodulu, decatu frângerea promissiunii date de poporulu maghiaru. (Aici urméza o strofa dintr’o poesia a lui Petőfi.) „Se nu mai asteptamu, ca­ci destulu amu asteptatu. Noroculu, ce l’au avutu pana acumu armele fratiloru nostrii, ne-au adormitu. Pe d’o parte e bine, ca n’amu alergatu pana acumu in ajutoriulu fratiloru nostrii turci, fiindu­ ca cu chi­­pulu acesta le-amu lasatu ocasiunea de a dovedi lumii viteji’a loru de odenioara. Noroculu inse e schimbatiosu, si mai cu séma noroculu armeloru; chiar’ leulu curagiosu inca poate fi invinsu prin turmele vulpiloru, ale tigriloru, ale ursiloru si ale maimutieloru; caus’a cea drepta inca nu re­­ese totudéun’a biruitoria. , „Privesce cumu se lupta acelu popom, frate cu noi, in contra tiraniloru dela nordu, ce au navalitu asupr­a lui. Se lupta cu curagiu, insufletitu, admirabilu, nu cu unu omu, ci cu unu semi-dieu; se bate in contra iadului intregu. Si noi privimu cu indiferintia, multiamindu-ne numai in a mangaia pe fraţii nostrii cu cuvinte seci, ca: tineti-ve, noi inca suntemu aici, noi suntemu aliaţii vostrii. „Nu numai noi, ci tier’a intréga dela unu capetu la altulu striga: „La arme!“ se alergamu in ajutoriulu fra­tiloru nostrii turci! Aceşti fraţi ai nostrii sangera si deja sunt sleiţi, privindu cu duiosi’a si din depărtare după aju­toriulu nostru. Ei nu se bătu numai pentru esistenti’a si libertatea loru, ci si pentru esistenti’a si libertatea nóstra. Si noi suntemu in pericolu: déca voru cadé ei, cademu si noi! „Patri’a e in pericolu, cumu n’a mai fostu nici odata“, esclama in scrisoarea s’a marele Kossuth. Si noi nu facemu nimicu ? Ba da! Noi vomu areta, ca scimu se facemu. Tre­buie se aretamu, ca nu suntemu palavragii, ca nu suntemu sperjuri. „La arme! „Dér’ unde sunt ele? „Aici sunt! Veniti! Luati-le ! „Astfeliu noi iucunosciintiamu prin acést’a pe natiunea maghiara, ca, nedispunendu de armat’a oficiale, n’am gasitu alte midialoace de-a poté alerga in ajutoriulu fratiloru nostrii turci; si astfelu, in momentulu candu amu adressatu apelulu nostru la arme, ne-amu otaritu a lua singurele mesuri pos­sible pentru realisarea dorintiei noastre: ne-amu otaritu a inrola voluntari, pe cari, provediendu’i cu arme si munitiuni, se’i tramiteau imediatii pe campulu de bataia. Prin urmare presentediese acel’a, care este unguru ! „Amu deschisu biurouri de înrolare in toate partile orasiului (Pesta). Pe casele, unde se afla aceste biurouri, sunt arborate stindarte unguresci si turcesci, pe cari este cusutu capulu mortii. Adi fâlfâie aici, mane dincolo si poi­­ mane in toata tier­a. „Tinerii maghiari, din ori­care orasiu, din ori­care satu, sunt chiamati a se inrola sub arme pentru ajutarea fratiloru nostrii turci. Aici asemenea urmeaza o poesia a lui Petőfi si apoi apelulu se termina astfeliu: „La arme ! La arme! La arme! Traiésca Ungari’a ! Traiésca Turci’a !“ „Intre cei subsemnați sunt: Generalulu Klapka, Emen­­ ­inu Simonyi, Ignatz Helfy, Mauriciu Jókai, Isidori Kaas, Ludovicii Csernátonyi si Bél’a Lukács.“ Brasiovu, 6/18 Octobre. După ploile cele reci si furtunoase dela incepu­tulu lunei urmara vreo cinci dile senine, de a sara inse ceriulu era s’a intunecatu si plea tocma pre candu agricultorii ar’ mai avé multu de lucru la campu. De altu­­mentrea pretiurile cerealieloru in comparatiune cu cele din anulu trecutu si chiaru cu cele din pri­­mavara in patriea nóstra sunt multu mai scadiute, precumu se poate cunósce din listele piatrei, de care publicamu si noi pe cele din urma, merita inse ale compara cu cele ce esu in fai’a „Econo­­mulu“ dela Blasiu, culese din mai multe piatre ale Transilvaniei. De aceea nu potemu pricepe unele sciri de pre la Alb’a Iuli’a si Hunedoar’a, pe unde unii se temu­se nu urmedie fomete in primavéra. In vecin­a Romania cerealiele sunt si mai eftine , celu mai frumosu grau c­h­i­l ’a (adeca urca 8 galete de Ardealu in 64 cupe) se vende numai cu 80 de lei noi, din care s’ar’ ven pe galéta in v. a. camu 4 fi. 20 cr., era papuslo­­iulu vechiu, bine uscatu chila cu 50 lei noi, celu nou numai cu 40 lei noi, prin urmare galet’a de Ardealu cu 2 fi. 40 cr. pana la 2 fi. 60 cr. v. a. Pentru armat­a României graulu nu se cumpără mai scumpu de catu celu multu cu 70­­. noi (franci) 1 chila. In aceeasi proportiune stau si celelalte pretiuri, cu to­te maiestriele speculantiloru pentru ca anulu a fostu din cei buni. Bucuresci, 4/17 Octobre 1877. Diaristii de aci o patira cu geografi’a pre­cumu o păţiseră inainte cu cinci ani cativa depu­taţi din diet’a Ungariei, candu cu ocasiunea intri­­geloru asupr’a calei ferate din Transilvani’a disputu pe mórte, ca passulu Oituzu este inve­­cinatu cu Brasiovulu, si nici­ unulu nu ’si lua ostenel’a ca se apuce in mana o charta buna. Mai deunadi „Romanulu“ publicandu faim’a desiarta, ca rebelii unguri ar’ fi avutu o lovire usiara cu ai nostri la Riulu-Vadului, adauge : „lenga Orsiov’a“, si nu vede pe charta seu macaru in dic­­tionariulu topograficu alu nefericitului Frundiescu, ca Riulu-Vadului este unu satu si totu-odata unu pichetu de granitia, aprope de Caneni, in distric­­tulu Argesiu, Plaiulu Cozi’a, marginasiu cu Turn­u­­rosiu de catra Sibiiu, era nu de catra Orsiov’a, de unde ar’ ii potutu judeca usioru, ca era curatu preste potintia, ca secuii si ori cati alti rebelii se treca tocma pe lenga Sibiiu, pe la nasuru coman­­dantelui generalu de acolo, care dispune de fortie considerabili, de apróape unu corpu intregu. Inca si mai reu se blamara diam­ele nóastre cu latirea faimei dela Closiani. Cele de antaiu care adusera acea sciie falsa, vorbiâ mai antaiu de Clesiani (recte deja, in distr. Bacau din Moldov­a.) Ve­­diendu acestu nume si sclindu, ca satele Cleja, patru cu acelasiu nume, sunt tóte invecinate si limitrofe cu Secuimea, ’mi veniu si mie se credu, ca voru fi petrunsu unele cete de secui pana la Ciangaii locuitori in acelea parti si voru fi facutu vreo comedia; numai catu nu pricepeamu, cumu ajunsese la Bacau generalulu Haralambie, care ’si are comand’a si inspectiunea in Olteni’a. Mai apoi se scrise, ca rebellii au intratu pe la C1 o s­­­a n­i, care nume se da unui plain (Bezirk), unui satu si la doue pichete, toate in districtulu Mehedinti, limitrofu cu comitatulu Hunedoarei si cu trenutulu Orsiovei, aproape de comun’a Bai’a de Arama si chiaru de Mehadi’a. Acuma precepeamu si mai reu comedi’a. Cumu se poate, ’mi diceamu eu, ca

Next