Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-01-22 / nr. 6

Redactiunea si Administratiunea; tergula vnului Nr. 22. — „Gazet’a“ ese de 2 ori in septe­mana: Joi’a si Dumineca. — Pretiulu: pe rL ia. 1 -va. :SU. 1 anu 10 fl., pe 1/i 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/s galbini mon. sunatoria. Nr. 6. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru u­n ’a serie garmondu 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cf. val. austr. de fla-care publicare. -------- ------------------------------—— -------------------------------------------—-----------------------------------------------­Domineca, 22 Ianuariu 3 Februariu 1878. Din camer’a unguresca. Brasiova, in 2 Februariu 1878. Candu amu disu, ca cris’a austriaca se pote reslati si pote lesne răpi cu sine si pe ministeriulu Tisza, nu ne era inca cunoscutu resultatulu memo­rabilei siedintie a camerei pestane din 28 Ianuariu. Diu’a acést’a a probatu la lumin’a dilei, ca cris’a s’a coptu si in Ungari’a si ca poate isbucni in fie­care momentu. Nu au fostu zadarnice silintiele stefiloru opositionali de a forma o falanga poter­­nica parlamentara cu scopu de a resturna cabine­­tulu de fatia. Acest­a era p’aci se cada in Lunea trecuta. Numai cu optu voturi majoritate ’si-a mai potutu scapa vieti’a, si foile opositiunale potu constata astadi, ca „a Tisza kabinet bukása immár csak napok kérdése.“ (Caderea cabinetului Tisza e numai o cestiune de dile.) Eca cumu s'a petrecutu lucrulu. In siedinti’a memorata se infatisiara peste asteptare apróape 300 deputaţi si galeriele erau pline de publicu spectatoriu. In logie se aflau si multi magnaţi, generali s. a. Toţi miniştrii, afara de ministrulu de financie si celu de justiţia, cari nu se aflau in Budapest­a, erau de fatta. Fiecare simtiea, ca astadi se pregatesce cevasi estraordinariu. Deputatulu C h o r i n Ferencz se redica si face pro­punerea, ca adunarea se suspinda consultarea a­­supra proiecteloru de lege relative la tratatulu de vama si de comerciu, la tarifu si la contractulu cu societatea „Lloyd“, pana atunci, pana candu intre guvernulu ungurescu si celu nou austriacu, care se va form­a, se va stabili intielegerea neces­­saria. Desbaterea asupra propunerei acesteia de a­­manare se incepe. Nu mai puţinu de 16 vor­bitori au luatu parte la discussiunea preliminară. Tisza insusi a luatu cuventulu mai de multe ori spre a combate propunerea. In fine după 2 ore avea se urmeze votarea. Toţi aşteptau cu încordare resultatulu. La întrebarea presiedintelui se redica jumetate din deputaţii presenţi pentru propunerea lui Cheriu, după aceea mai totu atati contra ei. Nu se sciea der’ pe care parte erau voturile, prin urmare începură a le num­era. Numerarea era mai finita, candu deodata o sisteaza presiedintele Ghyczy anunciandu, ca 20 deputați au cerutu se se faca votare nominala. Se scia inse cu toate aceste, ca pentru propunerea lui Chorin votaseră 136 er’ contra ei, adeca pentru guvernu, numai 144 depu­tati, ca prin urmare majoritatea consta numai din 8 voturi. Presiedintele suspinse apoi siedinti’a pe 5 minute. Intru aceea, scriu opositionarii, ’si-a mai adunatu guvernulu inca 11 m­ameluci, pe cari iau adusu la siedintia cu birj’a. In fine se incepe votarea nominala. Acumu se fi vediutu unu spec­­taculu interessantu. De cate­ ori se respira numele unui deputatu, care pana aci a mersu totu cu gu­vernulu, der’ astadi a votatu contra lui, fu intim­­pinatu de catra opositiune cu Bljenuri sgomotoase. Resultatulu votării nominale a fostu 155 contra si 136 pentru propunere. Guvernulu a in­­vinsu dar’ cu­ o majoritate de 19 voturi. Contra guvernului au votatu de astadata următorii membrii ai partitei guvernamentale: Paul Soms­­sich, I. Kautz, D. Kerkápolyi, Desider Szilágyi, Augustu Pulszky, Alex. Muzstay, Edmund Szeni­­czey, Koloman Mariassy, Benjaminu Bittó, Stefanu Babies si contele Melchior L­o n y­a­y. Dintre de­putaţii croaţi a fostu numai notariulu corespon­­dintieloru Tombor de faţia si acestea a votatu cu guvernulu. Dintre saşi au lipsitu vreo 6 inşi; deputaţii Bruckner, Gebbel, Heinrich, Konrad, Ko­­rodi, Leonhard, Löw, Steinacker, Zay au votatu pentru propunerea lui Chorin, or’ Guido de Bausz­­nern si Trauschenfels au votatu pentru guvernu, ceea­ ce trebuie se surprindă, ca­ci aceşti doui domni se numerau intre opositionari. Astfeliu a decursu memorabil la siedintia de Luni. Ea ne areta deodata, ca situatiunea cabi­netului Tisza este desperata. Dlu Tisza nu mai poate „strivi“ astadi pe nimeni cu majoritatea s’a de 19 voturi. Iute a mai apusu si splendorea acestui ministeriu. Guvernamentalulu „P. Lloyd“ trebuie se recunosca, ca partitele opositionale îm­preuna cu cei 15 dissidenti representa o putere destula de mare spre a insufla grija pentru sartea proiectului de impacare. Cu o majoritate de 19 sau si cu 29 voturi nu se poate trene ministeriulu pentru durata, ca­ci si acést­a majoritate poate se cada peste nóapte. Si ce voru dice opositionalii, daca chiaru guvernamentalii vorbescu asia ? „Pro­­iectulu de impacare trebuie de astadi se fia con­­sideratu ca si cadiutu in fapta“ scrie „Közvéle­mény“. „Pentru Tisza Kálmán si pentru pactulu stipulatu de elu nu se mai afla majoritate in par­­lamentu. Poate, ca Tisza se se mai foloseasca de unu espedientu si se se tocmeasca cu croatii si cu votulu acestora se asupreasca Ungari­a inca pe 10 ani. Poate, ca cu ajutoriulu croatiloru se va mai pote sustiene Tisza Kálmán. Póte! Dar’ atunci a cadiutu moralicesce. Tisza este si asia si asia ca si cadiutu.“ „Tisza Kálmán igy is, úgy is bukott ember!“ Acţiunea diplomatica. Niciodată de candu esista, monarchi’a nóastra nu a fostu intr’o situatiune mai critica, ca in mo­mentele de fatia. Precandu neintielegerile din intru au ajunsu la culme, in afara se prepara lucruri, cari atingu interessele cele mai mari ale Austro-Ungariei. Contele de Andrásy, care con­duce acuma de siese ani afacerile esteriore ale imperiului, dela inceputulu resbelului a totu tacutu, s’a trenutu intr’o reserva surprindietare pentru toti cati ’lu cunosceau de mai înainte. Nu numai un’a din multele ocasiuni, ce le-a avutu de a-’si clari­fică înaintea lumei punctulu seu de vedere, de a areta, care este directiunea adeverata a politicei sale, a trecutu fara ca se-o fi intrebuintiatu man­­drulu conte. Toata atitudinea cabinetului austriacu dela isbucnirea resbelului indreptatiea a crede, ca Austro-Ungari’a este intielesa cu Russi’a, ca acestu resbelu s’a preparatu in secretu de catra cabinetele poterniciloru imperatii aliate, dintre cari facea parte si monarchia nóastra. Ei bine, acést’a intielegere trebuia se se do­cumenteze mai multu acuma la facerea păcii. S’astepta ca Russi’a se nu puna astfeliu de con­­ditiuni, pe cari „aliatulu“ ei austro-ungaru se nu le poata nicidecumu accepta. Dar’ intemplatu-s’a asia ? Russi’a a impartasitu abia basele păcii, ce voiesce se-o inchiaie cu nenorocit’a Turcia, si contele Andrasy s’a si vediutu silitu a face unu pasu diplomaticu seriosu la St.­Petersburg, decla­­randu intr’o nota adressata lui Gordiacoff, ca toate stipulatiunile de pace, cari atingu interessé austro­­ungare si europene seu prin cari se schimba tra­tatele esistente, nu voru ave valoare pana atunci, pana candu nu voru primi consimtiemen­­tulu poteriloru garante si prin acest’a sancțiunea din partea Europei. Asia d. Andrásy. Oficiosii sei comenteza pa­­sulu acest’a diplomaticu intr’unu tonu, care ne-ar’ face se credemu, ca unu resbelu cu Russi’a este neevitabilu. „Pester Lloyd“, care trece de organu inspiratu de Andrasy, esclama : „Numai intra­rea cu potere armata in Serbi’a si R o m a n i ’a pote se lovasca p’odata rapacitatea Russiei si aviditatea vasaliloru sei si se apere sfer’a nóstra de interessé.“ Nu scimu de unde iau oficiosii euragiulu acest’a, sau ca voiescu se acopere prin asemeni amenintiari numai perplesitatea, in care pare ca se afla siefulu loru, decandu i s’au impartasitu basele păcii. Aceste nici in Londr­a nu au avutu unu efectu mai bunu. Aducemu o relatiune detaiata despre desbaterile din parlamentulu anglesu pentru ca se aiba ocasiune si cetitorii nostri a se informa mai de apróape despre atitudinea Angliei. Guvernulu anglesu mana de­­a­ dreptulu la acţiune de resbelu. Pana acuma n’am potutu afla resultatulu siedintiei din 31 Ian. dar’ nu mai este indoiela ca adunarea deputati­­loru a votatu cu mare majoritate creditulu de res­belu cerutu de guvernu. Oficiosii nostri­­si dau silintia a afla o consonantia completa intre pro­­cederea cabinetului austriacu si englesu. Contele de Andrasy se fi si luatu initiativ’a spre convo­carea unei conferentie europene. In curundu se va vedea in catran tindu toate aceste porniri. De­ocamdată turcofilii se mângâie cu speranti’a ca ac­țiunea diplomatica va fi urmata neamenata de o acțiune bellica. Conditiunile de pace înaintea parlamentului din Londonu. In siedinti’a adunarei deputatiloru din 28 Ian. propuse Northcote incuviintiarea creditului suplementariu. Espunendu căuşele, pentru cari gu­vernulu cere acestu creditu, dise: Turci’a, fiindu învinsa pe campulu de resbelu, a cerutu pacea. Russi’a a facutu dependentu armistitiulu dela pri­mirea aceloru conditiuni, cari voru form­a bas’a păcii; înaltei Porte i s’au impartasitu oarecari base ale păcii si se dice, ca ea ar’ fi gat’a a le primi sau ca le-a si primitu ; guvernulu anglesu inca n’are nici o informatiune despre aceea, ca s’ar’ fi sub­­scrisu armistitiulu, nu scimu care se fia causa intardoarei. Trece o di după alta si armistitiulu totu nu se mai subscrie. Angli’a nu are dorinti’a a da vreunu consiliu Turciei, pentru­ ca prin acest’a ar’ lua o mare responsabilitate asupra-si. Rasele păcii împărtășite de catra ambassadorulu russescu conte Schuvaloff guvernului englesu, inse nu in modu oficialu, sunt urmatoriele: B u­­­g a r i ’a va deveni unu statu autonomu tributariu sub unu guvernoru chrestiuu. Acestu statu se va estinde peste totu teritoriulu locuitu de bulgari, dar’ in nici unu casu nu va avé o mai mica estindere, cu ceea ce i-a dat’o conferinti’a din Constantinopolu. Trupele turcesci se fia re­trase din Bulgari’a conformu puncteloru ce voru fi a se stabili mai de aprope. — Independenti’a Muntenegrului cu-o mărire a teritoriului seu, care va fi corespundietoria statului quo mili­­tariu. — Deplina independintia a Ro­mâniei cu-o desdaunare teritoriala suficienta si independinti’a Serbiei cu-o regulare corespun­dietoria a fruntarieloru. — Bosni’a si Herze­­g­o v­i­n ’a se se bucure de asemeni reforme cu celelalte provincii chrestine. — Desdaunarea de resbelu se se faca prin cedarea de teri­toriu sau prin altu ecuivalentu si se se defiga mai tardiu; in fine se se stabilesca o intielegere, prin care se tiena contu de interessulu, celu are Russi’a la trecerea libera prin Dardanelle. Conditiunile Russiei, dise Northcote, tindu de­parte. Bulgari’a este centrulu Turciei europene si autonomi’a care o ceru russii pentru ea, nu e numai administrativa, ci este ca aceea a României si Serbiei inainte de resbelu; se dice mai departe ca Tiarulu insusi ar’ voi se alega unu principe pentru Bulgari’a, prin urmare s’ar’ form­a in­a­­nim’a Turciei o potere noua însemnata sub unu principe supusu Russiei. Ce se atinge de Romani’a, Serbi’a si Muntenegru voru fi esaminate cestiunile respective de catra alta parte mai multu si mai strictu ca de Angli’a si voru provoca poate greu­tăți ; mai departe este foarte elasticu punctulu re­­lativu la desdaunarea de resbelu. Russi’a ar’ poté se­’si alega o despăgubire territoriala intr’o forma, care ar’ fi de celu mai mare interessu pentru Europ’a. Prin urmare, continua Northcote, este de lipsa, ca se se adune unu congressu de pace europeana. Stipulatiunea in privinti’a Dardanelleloru seu ca

Next