Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-05-28 / nr. 42

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’ai­­ese: Joi’a si Duminec’a. IFred­-dil-u. a.Toorrxa.aaaein.t-u.l-u.i . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. V. a. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28. franci. S© prenumexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. •A.aa/u.aa.civLXlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 42. Dumineca, 28 Maiu9 luniu 1878. La situ­al­iu­ne. Brasiovu, 8 luniu 1878. Cateva dile ne despartu numai de terminulu, candu congressulu va avé se se intrunésca. Invi­­tatiunile s’au predatu cabineteloru in 3­­. c. Gu­vernul u germanu invita poterile semnatarie ale tractateloru dela 1856 si 1871 de a se adună pentru diu’a de 13 luniu c. la unu congressu in Berlinu „spre a discuta determinatiunile păcii pre­liminarie, care s’a inchiriatu la San-Stefano intre Russi’a si Turci’a, presupunendu totodată, ca tóté poterile vom fi de acordu a concede liberia dis­­cussiune asupra cuprinsului intregu alu păcii dela San-Stefano.“ Tóté poterile au primitu invitatiunea cabine­tului germanu si, déca in acestu scurtu timpu nu se va intempla nimicu estraordinariu, congressulu va tiene toi’a viitoria prim’a s’a siedintia. Pe candu scriemu aceste, ministrii­ plenipotentiari ai stateloru europene isi pacheteza giamantanele spre a întreprinde calatori’a la­­ Berlinu, in metro­­pol­a nouei imperatii germane. Aci se voru adună der’ toti, cati s’au combatutu pana acuma esacer­­batu cu note diplomatice, cu intrigue de to­tu feliul­u, aci isi voru dă m­an’a din nou ministrii stateloru, cari inainte cu cateva luni inca se resboiau in modulu celu mai infricosiatu. Ce voru aduce ei dela mes­a cea verde a areopagului europeanu ? Sunt puțiuu favorabile auspiciele, sub cari se intrunesce marele congressu europeanu. In toate partile, unde ne indreptarau ochii, vedemu dificul­tăți. Nemultiamirea popoareloru cresce in aceea­si mesura, in care se marescu jertfele, ce li se im­­punu. Ce bine ari fi fostu, deca congressulu si-ami fi pusu de problema a delatură m­acaru unele din căuşele principale ale acestei nemultiamiri! Din nenorocire, inca nu amu ajunsu cu civilisatiunea nóstra atatu de departe, că unu areopagu euro­peanu se se ocupe ex professo de binele si feri­cirea poporeloru. Cerculu activitatii viitoriului con­­gressu este multu mai restrensu, elu va ave­a se ocupă numai si numai cu tractaturu de pace dela San-Stefano. Si totusiu cine va cuteză a sustiené ca po­­poarele europene, nu se intereséaza de acestu trac­­tatu mai in acelasiu gradu, că de afacerile lor interne ? Apoi nu trebuie se uitamu, ca aci se tractéaza totodată si de soartea si viitoriulu popoare­­lor Orientului europeanu. Congressului i se im­pune dér’ cu necessitate resolvirea unei mici păr­ticele a acelei gigantice probleme a civilisatiunii europene. Intre toate popoarele orientale romanii astepta cu mai mare neliniste votulu congressului, care va decide asupra soartei Basarabiei. Sunt sperantic, ca acest­a decisiune va esi in favorulu României, dér’ sunt totu atatea semne, cari ne insufla cele mai mari ingrijiri. Domnulu Ion Bratianu a declaratu mai alaltaeri in camera, ca guvernulu romanu se va adressă la congressu cu rogarea, că se nu de­cidă nimicu despre Romani’a, fara că se fia chia­­matu se ie parte la consultatiune si desbatere si uuu representante alu acestei­a. In ori­ce casu, dise ministrulu-presiedinte romanu, noi vomu stă neclintiti pe lenga dreptulu nostru. Impregiurarea ca congressulu se aduna tocmai intr’unu momentu candu in Berlinu se prepara póate un­a din cele mai infricosiate reactiuni, ar’ trebui se ne descurajeze, déca nu ne-amu gândi putinu mai departe, la interessele cele mari ale Europei, pe langa cari cestiunea atentateloru iu contra imperatului Wilhelm este cu totulu secun­dara. Se speramu dér’ ca la acestu congressu va fi representata in adeveru Europ’a, vom fi aperate in adeveru interessele europene. In casulu acest’a trebuie se reiasa invingetoria drept’a causa ro­mana. Asia se fia! Austri’a si Romad­’a. Diuariulu parisianu „La Press­e“ aduce sub acestu titulu unu importantu articulu, care da espressiune numai unei dorintie generale la toti romanii, candu arata ca este unu in­teresu de frunte alu monarchiei austro-ungare, că se intervina in favoarea României. Cuvintele organului parisianu au o dupla însemnătate tocmai acuma in ajuuulu congressului, de aceea vom d estrage punctele es­sentiale ale acelui articolu, care sufeva cestiunea romana: „In Romani’a s’a ivitu o pausa, dice „La Presse“. Acést’a eră incatura naturala, Russi’a, care avea de scopu a tragană lucrurile, negotiandu cu Angli’a, séu pentru a se împacă,­­ séu pentru a câstigă numai timpu, nu potea se merga pana la estremu in Romania. Intrarea russiloru in Bucu­­resci in contra tractatului din Aprile 1877 am­ fi fostu semnalulu unui resbelu europeanu. Aflaimu in adeveru, ca russii se purta in Basarabi­a că stapani, făcu întăriri, construiaza drumurile de ieri stra­tegice s. c. 1. Asemenea se­dice, ca ei au unu personalu administrativu gatda de a inlocui autori­tățile romane, pe cari curagiulu guvernului romanu le-a mantieuutu la postulu lom cu toata invasiunea. Dari toate aceste sunt numai mesuri trecatorie, si noi speramu firmu, ca Europ­a se va pronuntiă in ultim­a instantia, asupra spoliarei Basarabiei. Ar’ fi nedreptu si imoralu de a sacrifică acesta tiera viteza, care prin nemarginitulu eroismir alu osteni­­loru sei tierani si-a cuceritu o ren­utatiune militară, documentandu in lupta adeveratulu geniu politicu, dreptatea unita cu fineti’a. Franti’a, a carei’a po­litica esteriora s’a schimbatu dela 1870 incoace, nu soimu pentru catu timpu­l nu poate si nu trebuie se aduca fratiloru sei latini din vechi’a Dacia, decatu tributulu calduroaseloru sale simpa­­thii si urările sale cele mai ferbinti. Sunt inse alte state, cari au unu interessu imediatu a sus­­tien­e pe Romani’a la lupt’a s’a in contra dreptu­lui celui mai tare. Intre aceste state Austri’a ocupa primulu locu.“ „Pana acuma a esistatu intre imperiulu aus­­triacu si principatulu romanu o neintielegere, pe care ar’ fi timpulu a­ o face se dispara stergendu-se ori­ce urma. In Austri’a si cu deo­sebire in Ungari’a se credea, poate că si in alte locuri, ca romanii s’au aruncatu in bratiele Russiei. Se vedea intrensii nisce adversari, fiindu­ ca tre­­buieau se de mana de ajutoriu armatei russe. Pe lenga acéstea se mai adause cu deosebire in Un­gari­a spiritulu de domni­re alu russei m­a­g­h­i­a­r­e a­s­u­p­r­a r­o­m­a­n­i­l­o­r­u sup­usi coroanei St.­S­t­e­f­a­n­u. Romanii din regatulu ungaru fiindu apasati, protestau, si e lucru na­­turalu, ca protestările lor aflau resunetu la fraţii lor de aceea­si rassa de peste Carpati. De aci o inimiciţia manifestata pe faţia, care dela ince­­putulu resbetului a isbucnitu cu mai multa taria decatu ori­candu. Astadi inse Austri­a trebue se fia incredintiata despre adeveratele tendintie ale României, trebue se scie, ca Russia niciodată nu va găsi in ea unu complice.“ „La Presse“ espune apoi pericolulu, ce s’ar nasce pentru Austri’a, deca Romani’a părăsită ar’ cade sub dominatiunea mos­covita. O Romania independenta si recunoscuta de Europ’a ar’ fi din contra prin autoritatea ei si cu sprijinulu diplomaticu alu Europei o stavila in contra planuriloru de anecsare ale Russiei. Inca c’unu anu înainte s­a silitu d. Cogalniceanu a convinge pe d. Andrăsu despre folosulu celu mare alu unei aliantie aus­ro-romane pentru am­bele state. P’atunci i se restimse, ca la Vien’a nu se credea in sinceritatea acestoru declaratiuni si i se obiectă ministrului romanu, ca „Romani’a nu ne oferă nici o garanţia militară.“ Acést’a obiec­­tiune nu mai are locu astadi, cu atatu mai puţiuu acusatiunea, ca s’ar’ fi aruncatu in braţiele Russiei. In fine adauge fai’a francesa: „Si ungurii n’au intardiatu a recunósce nedreptatea prejuditii­­loru lom. Parlamentulu ungurescu, care parea dis­­pusu a sustiené voluntarii secui, ce voieau se na­­valesca in ’principate, acelu parlamentu a votatu o resolutiune cu totulu in favorulu romaniloru. Press’a vienesa, care nu gasea batjocure destulu de ofen­­satorie pentru armat­a romana, e pe deplinu casti­­gata pentru caus’a romana. E dér’ forte usioru pentru cabinetulu austriacu, că, procedendu in unire cu opiniunea publica, se intervină in favorulu României, in numele sferei interesseloru austriace, seriosu amenintiate prin aservirea Principateloru.“ Triumfulu dela Montpellier. Presiedintele societăţii limbeloru romane d. Quintana y Combis a adresatu dlui V. Alesandri, invingetoriului dela Montpellier epistol’a urmatoare, ce o reproducemu după „Press’a“ , Montpellier, 27 Maiu 1878. „Domnulu meu si scumpe Poete! „Este o fericire pentru mine, ca cup’a oferita „cu ocasiunea serbatoriloru latine a fostu casti­­ggata de unulu din cei mai mari poeți ai unei „nationalitati, ce ne este scumpa si pentru „viitoriulu cărei­a facemu urările „cele mai simpathice. „Adressandu - ve espressiunea sentimenteloru „mele celoru mai sincere, ve rogu se binevoiţi a „ne indică mediuloculu de a face se ve parvina „cup’a; si pana atunci me grabescu a ve tra­­„mite discursulu pronuntiatu de mine pe Peyron, „in faţi’a multimei, in sgomotulu Mistralului *), „ce ducea departe, foarte departe frasele mele. „Am rogatu pe Mistral **), se binevoiasca „a primi cup’a in numele D-tale. Marele poetu „alu provantiei o primi in numele marelui poetu „alu României. „Amendoui ve tramitemu felicitările nóstre „triumfale. Permiteri a ve oferi, in acelasiu timpu, „amici’a cea mai ardenta si concursulu celu mai „caldurosu in oper’a tierei Dvóstre. „Locuiescu la Paris, Nr. 75 strad’a Morny. „— Catu a’si fi de fericitu a ve stringe man’a ! „Cu totulu alu Dvóstra cu consideratiunea „cea mai distinsa. „Albert de Quintana.“ Eata si discursulu, ce Domnulu de Quintana y Combis a pronuntiatu, decernendu premiulu ilu­strului nostru poetu: „Dómneloru si Domniloru! „Intr’o zi de fericire pentru mine, o idea „mare si generosa isvoresce din adenculu animei „ mele. „Scantei’a electrica o transmite in orasiulu „Montpellier, Athen’a tieriloru dela meadia­di, pa­­„mentulu sorelui, caminulu entusiasmului, si idea „s’a maritu, a percursu lumea si s’a dusu se des­tepte ecouri simpathice, adormite,fdin nefericire, „de mai multi ani. „Totu ce respira inpregiurulu lacului latinu, „loganulu patriei, pe tiermulu Orientului, prison­­„tele visuriloru nóstre; totu ceea ce vietiuesce „dincolo de marile profunde, auror’a unei civili­­„satiuni noue, ce ne suride cu sperantia; tóte „tierile, cari se inspira la suav’a melodia a lim­­­beloru romane, — limbi de amoru, cari făcu „animele se bata, ca­ci ele spunu glori’a trecu­tului si voru face legatur’a viitoriului; — totu „ce este latinu, in fine, a respunsu la apelulu no­bilului si generosului nostru orasiu. „Salutare, poporeloru dela meadi­di a Europei, „atatu de multu timpu incercate de nenorocire! „Salutare poporeloru dela Resaritu, de unde ne *) Mistral este ventulu, dela nord-vestu pe Mediteran’a. **) Mistral, autorulu calebrei poeme: „Mireille.“

Next