Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-01-29 / nr. 8
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Jol’a si Duminec’a. 3?xeti-u.l-u. a.’toozi.a.rxa.ean.t-u.l-ULl. pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 8 fl. v. a. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sen 28 franci. n. -clia. 2SLiZ. Se prenuraeia : la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. •A.aa.va.aa.cLvi.xile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 er. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 8. Dumineca, 29 Ianuariul. Februariu 1878. Basarabi Tst. BrasiOTt, in 9 Februariu 1878. Dusmanii Romaniei i-au totu cobitu de reu. Candu nu mai era indoiala despre aceea, ca Russi’a voiesce resbelulu, candu ’si concentrase ostirile la Prutu si se astepta pe fiecare di trecerea acestor’a pe pamentu romanu, ei plângeau sartea tierei romanesti lipsita de sprijinulu ce l’a imploratu dela Europa si a visatu la propriele si micele sale poteri. Pressa loru constatase, nu fara oarecare bucuria reutatiosa, ca Romani’s este părăsită de tote partile si este lasata in capriciulu bunei intemplari. Dupa ce vnse romanii, mai energici, mai prevedietori si mai tari, decatu s’ar’ fi potutu crede chiaru de catra binevoitorii loru amici, au urmatu pe calea singura mantuitore de a-’si ajuta ei insusi, au inchiriatu o conventiune onorifica cu Russi’a in care acést’a a garantatu drepturile si integritatea României, dupace, provocati in modulu celu mai brutu de catra Turci’a, au luatu arm’a spre a’si apera cu bravura si eroismu admirabilu vetrele stramosiesci de selbataci’a ardeloru basibozuce, inimicii loru strigau in gur’a mare, ca au vendutu tier’a Russiloru, ca s’au facutu vasalii loru, ca jertfele de avere si sânge ce le adusera voru inainta numai causa slavismului. „Serman’a Romania! va sangera si va peri in ghiarele moscovitului!“ acest’a era tras’a constanta in articulii dinareloru turcofile Cei ce strigau necontenitu contra slavismului si’si petreceau timpulu celu scumpu cu agitatiuni neputintioase contra Russiei nu s’au ganditu sau nu au voitu se se gandésca la aceea, ca si romanii ’si iubescu tiér’a si natiunea, ca si ei au unu patrimoniu scumpu lasatu loru dela mosi si stramosi pe care alu aperu contra oricuisi tienu de cea mai santa datoria patriotica. Si ore nu a doveditu in destulu chiaru resbelulu de faţia de ce jertfe, de ce eroismu anticu sunt capabili descendenţii colonieloru romane dela Dunăre, candu este vorba de a loru libertate si independentia? „Sic vos non vobis!“ au esclamatu si esclama astadi din nou contrarii politicei guvernului romanu. Ati lucratu pentru altii, v’a-ti versatu sângele pentru ca Russi’a se ’si pota ajunge mai lesne planurile sale de cotropire a Orientului, le dîcu ei romaniloru in tonu de imputare fara a judeca inse, ca are acesti’a potut’au lucru altfeliu si déca ar’ fi urmatu alta cale, déca ar’ fi statu cu manile in sinu, cumu voeau turcofilii, eluptat’ ar’ fi mai multu, scutit’ar’ fi mai cu succesu tier’a de devastare sau de stirbire a teritoriului seu? Cu o satisfactiune rara vine astadi organulu germanu alu guvernului din Budapest’a si constata, ca Tiarulu cere acuma dela Romani’a retrocessiunea Basarabiei romane ca recompensa pentru însemnatele si multiplele servicii, pe cari le-au facutu romanii imperatiei russesci in resbelulu de fatia. Asia este, Russi’a tinde in adeveru a lua Basarabi’a dela romani. Dar’ credeti voi, ca acest’a nu au sciut’o romanii atunci, candu au plecatu in resbelu, credeti, ca barbatii de statu romani, cari toata viéti’a loru au consacrat’o eliberării tierii de sub jugulu străinismului, nu au prevediutu adeveratele planuri ale Russiei, n’au intielesu, ca russii voiescu se devină orasi stapani pe gurile Dunării ? Candu mai cu sama dela conferinti’a din Reichstadt tata press’a europeana au ventilatu cestiunea reluării Basarabiei, candu chiaru copii de scóla aflata de acestu planu, numai guvernulu romanu, dnii Bratianu si Cogalniceanu se’lu fi ignoratu? Au sclutu romanii prea bine, la ce au ei se se astepte dela o Russia victoriosa si tocmai pentru aceea ei au mersu in resbelu, s’au aliatu si s’au luptatu alaturi cu ostirile ei, pentru de a ’si castiga titluri de dreptu faţia de acest’a poternica imperatia, faţia de celelalte poteri garante, de Europ’a, care in momentulu celui mai supremu I pericolu pentru siguritatea si esistenti’a României, nu au solutu se-i vena in ajutoriu nici macaru c’unu eftim consiliu. „Ne pare la adeveru reu de sermanulu poporu dela confintele nóstre“, esclama fai’a din Budapest’a. O fariseiloru ! de ce nu v’au parutu reu atunci, candu, daca nu i-ar’ fi succesu a regulă trecerea oştiriloru russesci printr’o conventiune, déca nu ’si-ar’ fi mobilisatu si pusu in acţiune fortiele militare, Romani’a era se’si perda chiaru esistenti’a, se se sfersiésca sub lovirile copiteloru cailoru a doue armate infricosiate, ce veneau un’a asupra altei’a. Apoi daca cumu diceti aveţi catu de puţinu simtiti de simpathia pentru „serman’a Romania“, de ce nu ve bucurati, ca astadi in urm’a atitudinei ei eroice in resbelu, in urm’a concursului ei insemnatu la succesele eluptate, Europ’a are de diece ori mai multa causa, mai multu cuventu de a o apera in conra tendintieloru cotropitoare ale Russiei ? Si Europ’a, diceti, este interessata in modu insemnatu la cestiunea Basarabiei, nu pote voi nicidecumu ca acest’a se intre in manile russului, cu gurile Dunărei, a cărei libertate ii este de-o potriva scumpa Austro-Ungariei si Germaniei, se fia dominate de-o singura potere! In adeveru noi cei din Austro-Ungari’a n’avemu causa multu mai putina de a fi mahniti pentru intentiunea Russiei in privinti’a Basarabiei. Sau ca Dunarea a incetatu a fi o arteri’a principala a comerciului nostru? Ne simtimu poate atatu de siguri despre aceea, ca „sfer’a interesseloru nóstre“ nu va fi alterata de catra Russia? Organulu contelui Andrasy vine si după ce constata ca numai poterile garante cari au subscrisu tratatulu dela Paris din 13 Martie 1856 potu se decidă definitivu asupra sartei Basarabiei, pe care au fostu date României ca unu feliu de depositu, dice: „Pote ca unu congresu europeanu va lua României acestu petecu de pamentu, dar’ atunci va decide totu congressulu ce se se intemple cu elu.“ Ce va se insemne acést’a? Ori ca cancelarii imperiali sunt deja intielesi in privinti’a acest’a si ghesieftulu este facutu inca póte dela conferinti’a din Reichsstadt? Ori-care ar’ fi intentiunea Russiei si ori-care ar’ fi intielegerea intre poterile nordice, mnic’a dor’ brav’a Romania ’si a datu verdictulu ei in acest’a cestiune. Unu telegramu dela Bucuresci ne spune, ca corpurile legiuitorie au votatu o motiune declaranduse categoricu in contra retrocedării fia pentru oricare schimbu sau compensatiune. Nu vomu ceda nici unu petecu de pamentu cu voi’a nóstra! Acestea este demnulu limbagiu a unui poporu, care a sclutu se jertfasca avere si sânge pentru libertatea si independenti’a sa. Inca russii nu au facutu nici unu pasu seriosu, oficialu pentru realisarea dorintiei loru, ei deocamdată numai au batutu la portile Basarabiei, crediendu ca guvernulu principelui Carolu le va deschide. S’au instelatu. Respunsulu camereloru ii va invetiu se cunósca pe romani si mai bine. Poate ca după acest’a nu voru mai insiste. Deca inse totusiunu ’si-ar’ stempera poft’a si ar’ voi Basarabia cu orice pretiu? Atunci Romani’a se va adresă din nou la Europ’a si provocanduse la miile de viteji cari au cadiutu pentru independinti’a tierii si libertatea poporeloru chrestine, va dice: Nu lasa se mi se stirbasca teritoriulu aperatu cu atatea jertfe! Se speramu in interesulu libertății poporeloru ca de astadata Europ’a ei va da ascultare, caci de nu ar’ fi asia, de nu va potu Europ’a se faca a se respectă vocea ei la congressulu viitoriu, atunci s’ar’ împlini preducerea marelui Thiers: ca daca statele voru lasa prea multa libertate de acțiune Russiei, acést’a va cotropi, inca totu Orientulu si Europ’a nu-i va mai pote contrastă! Impresurarea Vidinului. (Corresp. part. a „Gaz. Trans.“) Arcer-Palanc’a, 14 Ianuariu st. v. 1878. După caderea Plevnei, cumusciți, armata nóstra fu reorganisata astfeliu, ca se pota corespunde tuturora recerintieloru ulterioare, adeca:a escorta prisonierii, a lasa mici garnisoane prin localitățile cucerite si unu corpu de armata sub numirea de „Corpu de Vestu“ se opereze asupra Vidinului sub comanda generalului Haralambie. Acestu corpu compusu din trei divisiuni se puse in marsiu indata după caderea Plevnei si, invingându teribile accidente causate si multe alte neplăceri, reuși a apare la timpu in fați’a Vidinului, pe care după o operațiune de apropo o septemana Tu incungiura, incependu dela Nazir- Mahala pana la Florentinu. Trupele ajunse odata in positiunile loru, procesera in a stringe cerculu de impresurare, incatu se ajunga la o depărtare, de unde se pota incepe bombardarea Vidinului. In înaintarea lor, trupele intimpinara însemnata resistintia in satele cele mai apropiate de Vidinu, si adeca: Tatargicu, Novoselo, Rupea, Bajanovce, Smardana, Capitanovcica si Cherumbecu, cari erau cu posturi detasiate întărite si ocupate de turci. Prin o bombardare bine combinata din toate partile (si din Calafatu) turcii fura siliti de catra armata noastra a evacua toate aceste sate, afara de Novoselo, Smardana si Cherumbecu. Celu de alu douilea (Smardana) fu atacatu directu de trupele noastre la 12 Ianuariu si luatu cu assaltu, la care ocasiune cadiura in manile nóastre 220 prisonieri si siese tunuri de 9 Krupp. Acestu satu era aperatu de trei redute. Gratia negurei ce protegea ataculu, perderile nóastre sunt relative mici. Pe timpulu atacului divisiunea din Calafatu bombardă Vidinulu, facendulu se ardia mai multe ore cu flacara mare. Satele parasite de turci fura ocupate la momentu de trupele nóastre, or’ Novoseio si Cherumbecu se bombardaza mereu. Din nouele positiuni trupele nóstre potu bombarda Vidinulu la o distantia de 3—4 chilometri. Adeveratulu bombardamentu asupra Vidinului n’a inceputu inca, dér’ nu va intardia multu si ’mi vine a crede, ca indata ce considerabilulu numeru de guri de tunu, de cari pentru acestu scopu dispune armat’a nostra, va incepe foculu, Vidinulu se va preda, caci nu pote nicidecumu se resiste unui bombardamentu, după cumu i se pregatesce. Giuru impregiuru incungiuratu de artileria, care la unu momentu datu este in stare a inunda fortareati’a si orasiulu de obuse, turcii voru fi siliti se redice stegulu albu inca înainte de a intra infanteri’a nóastra in rolulu ei. Totu asemenea se va intempla cu cetatea Belogragicu, care arde de doue dile de foculu produsu prin artileri’a nóastra de acolo. 1 Ecaterin a Mocioni de Foen. Naţiunea romana abia si-a stersu ochii de lacrimi la mormentele fratiloru Golesti, si abia reintorsi dela catafalculu loru, aflaramu, ca móartea crudă de nou pune in jale animele nóstre, de nou causeza durerose palpitări in anim’a romanului, caci Ecaterin’a Mocioni a disparutu din corpulu nationalu. Famili’a de Mocioni este o familia vechia macedoniana venita in timpii mai recenţi in Banatulu temisianu, unde s’a distinsu prin dirigintia si amare naţionala. Caracterulu nobilu alu acestei familie se dovedesce eclatantu , ca in mani’a multeloru uneltiri străine, nici candu s’a abatutu dela vatr’a s’a romanasca, ci a statu stanca neclatita si aparatoriu in fruntea natiunei sale, asteptandu cu barbatia regenerarea românismului. Unu membru din acest’a strălucită familia a fostu si Ecaterin’a de Mocioni. Acest’a femeia romana a fostu o mama esemplara. Virtutile ei erau caste cu radiele sóarelui. Erá bucuri’a si mandri’a romanului, erá bineficatori’a generatiunei nóastre. Ea a muritu atunci, candu iamu datu testimoniu stralucitu , ca romanulu, amorea sufletului ei, nu a degeneratu. Si ea poate a moritu satisfăcuta in momentele, candu marirea si