Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-03-26 / nr. 24
brogi’a?“ — „Positivu, nu luamu Dobrogi’a.“ — „Dér’ déca Bussi’a va ocupă Basarabi’a cu forti’a ?“ — „Nu o potemu impedeca, contra poterei superioare a celui mai mare nu este scapare pentru celu micu , nu potemu se ne opunemu cu armele, acést’a e daru, dér’ pentru aceea totu nu luamu Dobrogi’a. Turci’a acedat’o Russiei in tractatulu dela San-Stefano; nu poteamu se impedecamu aici acesta. Va fi inse constatatu atunci înaintea Europei, ca Russi’a possede ambele tiermuri ale guriloru Dunărei. Nu am eu se apretiuescu acumu unu asemenea evenimentu, acest’a ar’ fi tréb’a Europei, si in partea Austro-Ungariei; cei mici nu potu schimbă nimicu, ci trebuie se se plece.“ Conversatiunea a atinsu apoi o tema speciala despre evrei si persecutarea loru in Romania. „Lucrurile aceste, dise Bratianu, ne au stricatu multu, lumea le credea si ne-au discreditatu. Sunt acusatu, ca a’si fi inimiculu evreiloru, nu meritu iuse imputarea acest’a. Am vorbitu de multe ori despre acésta cu barouulu Calice, fostulu consulu austriacu in Bucuresci, a carui’a rechiamare o regretamu. Fiacare jidanu din Romani’a — vorbescu se intielege de clasele mai inferiore — se declara, indata ce intra in vre-unu confiictu cu autoritatea, de supusu austriacu seu ungurescu. Avemmu mii de evrei la noi, cari au trecutu la noi, numai pentru că se scape de servitiulu militariu austriacu.“ In fine adause : „Remanu inca dove dile aci, dela scirile ce le voiu primi de acasa, va depinde, ca pre me voiu reintorce directu sau ca voiu continua calatori’a mea mai departe. Undei nu e inca olaritu. Intelnirea mea cu contele Andrasy a fostu de mare pretiu, decisiunea — o repetu — este in man’aVienei si credu, ca pote se fia luata in curundu.“ cele din urma nu-i remase decatu ultim’a combinatiune. Aceast’a inse n’a fostu nicidecumu unu sacrificiu seu unu actu de loialitate din partea României. A fostu unu cacuu si a fostu justu. Organulu oficiosu „Journal de St. Petersburg“, publicandu memoriulu guvernului romanu relativu la cestiunea Basarabiei, respunde urmatoriele: „Reproducemu acestu documentu spre a arata cum spiritulu de partida turbura judecat’a si mintea unei natiuni necópte. A combate aceasta turburare este de prisosu, caci acést’a ar’ avé aparenti’a, ca noi o luamu in seriosu. Ne marginimu numai in a reaminti României unele lucruri de cari pare a fi uitatu : 1. Acea parte a Basarabiei, care fu luata Russiloru la 1856, nu s’a cedatu României, care pe atunci nu esista nici principateloru unite, ci Moldovei si aceasta nu pe bas’a vreunui titlu sau vreunui dreptu, ci numai din consideranti’a, ca Moldov’a era celu mai neinsemnatu si mai putinu periculosu veciuu pentru acelu teritoriu instrainatu dela Russi’a; 2. Tractatulu din 1856, pe bas’a carui’a Basarabi’a fu incorporata Moldovei, si care este singurulu titlu de posessiune alu Moldovei, fu calcatu de toti aceia, cari l’au semnatu. 3. Scopulu, pentru care poterile cerura dela Russi’a acelu teritoriu, nu mai esista, caci liber’a navigatiune pe Dunăre este astadi recunoscuta pe deplinu si garantata de tote poterile prin tóte drepturile si mediulocele materiale. 4. Afirmatiunea guvernului romanu, ca desvoltarea navigatiunei si a comerciului este a se multiami numai reincorporarii Basarabiei cu Moldova, este una din acele escentricitati, care întrece toate acele argumente, cari ar’ putea da locu unei discussiuni serioase. Acea desvoltare n’a fostu decatu consecinti’a naturala a deschiderei guriloru Dunărei, si acésta deschidere a fostu făcută de comissiunea europeana si prin milionele, cari i s’au pusu la dispositiune sub garanti’a poteriloru. 5. In fine, fara de a nega concursulu, care ai l’a datu armata romana in timpulu resbelului, trebuie se evitamu esagerarile patriotice si se aducemu lucrurile la adeverat’a loru valore. In momentele candu resbelulu intre Russi’a si Turci’a deveni inevitabilu, României nui remase, decatu seu a’si proclamă independenti’a si a cere Europei garantarea ei, seu cu vasalla a merge cu suzeranulu seu, seu a se alaturâ pe langa Russi’a. Guvernulu romanu incerca mai antaiu prim’a combinatiune fara a tiené contu de caus’a generala a chrestiniloru din Orientu, pe care Russi’a trebuia se o apere. Nu-i succese inse. Europ’a, care renuntiă la garanţiile tractatului dela 30 Martiu si in specialu la ale celui dela 15 Aprile 1856, nu fu dispusă, a face resbelu spre a apara neutralitatea României. Mergandu cu Turci’a contra Russiloru risca a aduce Romani’a intre dupa focuri si totodată a-o face teatru de resbelu pentru ambii beligeranți si fiindu-ca siansele unei victorie decisive nu erau pe partea Turciei, Romani’a mai riscă a plati in fine si cheltuielile resbelului. Intielegemu ca Romani’a se feri de acest’a. — In Preliminaries de pace dela St. Stefano, M. S. Imperatulu Russieloru si M. S. Imperatulu Otomaniloru, condusi de dorinti’a de a reda si a asigura tieriloru si poporeloru loru binefacerile păcii, precumu si de a inlatura orice noue conflicte ce ar’ poté se le amenintie, pentru a stabili, incheia si suptsenma preliminaries păcii, au numitu, ca plenipotenţiari ai loru . M. S. Imperatulu Russieloru, pe de-o parte, pe d. comite Nicolae Ignatieff, adjutantu-generalu alu M. S. imperiale si locoteninte-generalu, membru alu consiliului imperiale, decoraţii cu ordinulu St. Alesandru Newsky cu diamante si cu mai multe ordine russesci si străine etc. si pe d. Alesandru Nelidov, camerariulu curţii imperiale, consiliariu de statu, possesorele ordinului St. Au’a, class’a autaia cu spada si a mai multoru ordine russesci si străine etc. — M. S. Imperatulu Otomaniloru pe d’alta parte pe Savfet-pasi’a, ministrulu afaceriloru străine, possesorele ordinului Osmania cu briliante si Medjidi’a clas’a antaia si alu mai multoru ordine străine si pe Sadullah Boy, ambasadorele M. S. la curtea imperiale a Germaniei, possesorele ordinului Medjidie class’a antaia, ordinului Osmani’a class’a a dou’a si alu mai multoru ordine străine, cari după schimbarea plenipotentieloru aflate in regula, au convenitu asupra urmatorieloru articole: Art. 1. Pentru a pune capetu neconteniteloru conflicte dintre Turci’a si Muntenegru granitiele, cari despartu ambele tieri, reservandu-se obiectiunile ce se potu face in urma, se voru regula conformu anesatei charte in modulu urmatoriu : Graniti’a, incependu dela muntele Dobroviti’a, urmeza, conformu liniei desemnata de conferinti’a din Constantinopolu, peste Vitek pana la Korico, d’aici noua granitia pana la Gatiko — Metochi’a-Gatiko va apartiene Muntenegrului — va merge catra împreunarea riului Piv’a cu Tar’a, trecendu la nordu peste Drin’a si se opresce unde seîmpreuna acestu riu cu valea Lim. La resaritu, granitiele principatului urmeza rulu Lim pana la Prijepolje si străbătu peste Rochay spre Such’a-Planin’a — remanendu Bibo si Rochay de partea Muntenegrului. Cuprindiendu in sine Rugowo, Plav’a si Gusinjo, graniti’a e formata de lantiulu inuutiloru, se intinde peste Shlieb, Paklen si de a lungulu Albaniei de nordu, peste cróst’a muntiloru Koprivnik, Bab’avrh, Borvrh, pana la verfulu muntelui Prokleti. Dela acestu puntu graniti’a, trecandu peste verfulu Biskasik, merge in linia dreapta pana la laculu Ijiceni-Hoti si Ijiceni-Castrati, va urmii peste laculu Scutari spre a se sfirsi la Bojan’a a cari’a vale o va urna pana la mare. Niksici, Gatiko, Spuz, Podgoriti’a, Iabhak si Antivari voru apartine Muntenegrului. O comissiune europeana, in care va fi represintata si Inalt’a Poarta si guvernul u Muntenegrului, va fi insarcinata a stabili la faţi’a locului graniti’a definitiva a principatului facundu modificările, pe cari le va afla drepte, necesarie si corespondiotorie cu interessele si linistea ambeloru tieri. Navigatiunea pe Bojan’a, care in totu de un’a a datu nascere la certe intre Inalt’a Porta si Muntenegru, va face obiectulu unui regulamentu speciale ce se va elabora de susu dis’a comissiune europena. Art. 2. Inalt’a Porta recunosce definitivu independinti’a principatului Muntenegru. O intielegere intre guvernulu imperiale russu, intre guvernulu otomanu si intre guvernulu principatului va stabili caracterulu si form’a relatiuniloru intre Inalt’a Parta si principatu, mai cu sema in privinti’a institutiunei agentiloru muntenegreni la Constantinopolu si in alte localitati ale imperiului otomanu, unde fiinti’a loru va fi recunoscuta ca neaparata, in privinti’a estradarii facatoriloru de rele refugiati pe unulu sau pe celalaltu teritoriu si a punerii caletoriloru sau supusiloru muntenegriui, cari traiescu in imperiulu otomanu, supt legile si autoritățile otomane, conformu principieloru dreptului internationale si obiceiuriloru Muntenegriniloru. O conventiune, care se va incheia intre Inalta Porta si Muntenegru, va regula cestiunile privitorie la relatiunile locuitoriloru mărginași ai ambeloru tieri si la lucrările militare de la punctele de fruntarie. Punctele, asupr’a caror’a nu s’ar’ pute stabili o intielegere, se voru regula prin decisiunile unui tribunalu de arbitri compusu de Russi’a si Austro- Ungari’a. Turci’a si Muntenegru voru lasa regularea Russiei si Austriei, cari voru otari in comuna in forma de arbitri orice discusiuni sau conflicte afara de vr’o noua cerere privitoria la teritoriu. Ostirile Muntenegrului suntu tienute, ca in restimpu de diecedile după suptsemnarea preliminarieloru de pace, se parasesca teritoriele, cari nu suntu cuprinse in granitiele susu menționate. Art. 3. Serbi’a va fi recunoscuta ca independinte. Granitiele ei, desemnate pe chart’a anesata, urméza drumulu riului Drin’a, remanendu miculu Zvornik si Zakar de partea Serbiei, străbătu de a lungulu granitieloru vechi pana la isvorulu riului Decevo la Stoilaci. De aci nou’a linia urméza cursulu apei Decevo pana la Rask’a, pe care o urraéza asemenea pana la Novibazar. Asemenea invotesce si riulu Novibazar, care curge pe dinaintea sateloru Mekinje si Togoviste urcandu-se pana la isvoru, trece peste Bozur-Plamin’a in valea Ibarului pe care o urméaza pana la satulu Ribanici. După acesta urméza riurile Ibar, Sitniti’a, Zab si Batinze pana la isvoarele loru. D’aici lini’a va urma inaltimele, cari despartu ap’a Kriv’a de Veterniti’a si merge pe acestu riu pana la gurile valei Mitrovatzk’a, si taindu Mitrovatzk’a-Plamin’a, coboara in directiunea Moravei la satulu Kalimanci. De la acestu puntu, graniti’a merge alaturea cu Morav’a pana la satulu Staikovti si aici, urcandu-se orasi pe valea Konkavidze pana la Kukha-Plamin'a, insodieste riulu Brylo pana la Nisiav’a si se coboara împreuna cu acela riu pana la satulu Kroupatz, de unde, pe lini’a cea mai scurta in sud-est, la Karavut-Bare, se impreuna ora si cu graniti’a cea vechi’a, de care de locu nu se mai desparte pana la Dunăre. Ad’a-Kale va fi evacuata si distrusa. O comissiune serbo-turcesca, cu asistenti’a unui comisariu russu, va stabili definitivii la fați’a locului granitiele in restimpu de trei luni si va regula cestiunea privitoria la insulele Drinei. Unu delegatu bulgaru va lua parte la lucrările comissiunei, daca acest’a se va ocupa si cu granitiele dintre Serbi’a si Bulgari’a. Art. 4. Musulmanii, cari poseda proprietăți in teritoriele anecsate la Serbi’a si care isi voru ficsa locuinti’a afara din acestu principatu, isi potu mantiena proprietățile dintr’ensulu, dandu-le in arenda sau administrandu - le prin alte persoane. O comissiune serbo-turca, in presinti’a unui comisariu russu,, va fi insarcinata’si investita cu putere suverana, ca in decursu de doui ani, se otarasca asupra tutoru cestiuniloru relative la interessele musulmaniloru. Acesta comissiune va fi insarcinata totdeodată, ca se stabilesca modulu înstrăinării averiloru statului sau a fondatiuniloru de pietate (Vakouf) si se reguleze cestiunile, cari s’ar’ report’a la interessé de ale particulariloru. Pana la incheiarea unui tratatu directu intre Turci’a si Serbi’a, care se stabilesca caracterulu si form’a relatiuniloru dintre Inalta Porta si principatu, supusii serbi, cari caletorescu sau locuiescu in imperium otomanu, voru fi tratati conformu principieloru generale ale dreptului internationale. Ostirile serbe voru fi tienute, ca in restimpu de 14 dile, după suptsemnarea preliminarielor, se desierte teritoriele, cari nu sunt coprinse in granitiele sus- numite. Art. 5. Inalt’a Parta recunosce independinti’a României, carea ’si va areta pretensiunile pentru o despăgubire ce se va stabili de ambele parti. Pana la incheiarea unui tratatu directu intre Turci’a si Romani’a, supusii romani din Turci’a se voru bucura de tóate drepturile, cari sunt garantate pentru supusii celorl-alte puteri. (Va urma) Diverse. (Garibaldi despre romani.) Garibaldi, desi inca putinu insanatosiatu, a scrisu totusiu cu man’a propria o scrisoria catra unulu din amicii sei politici, in care se ocupa betrauulu generalu cu aceea, ce Itali’a ar’ trebui se faca in incurcatur’a orientala. Din acea scrisoria fóarte interessanta estrage deocamdată „Curier.“ urmatoriele : — „Apoi vinu Romanii. Aceşti fraţi ai nostri au doveditu pe campulu de lupta, ca nu sunt urmaşi degenerați ai anticei legiuni romane si de aceea se speramu, ca Russi’a nu va instraină pe sincerii ei aliați, cari i-au adusu astfeliu de servitia in missiunea ei de emancipare. Russi’a, deca o intielegemu bine, isi va causă compensatiunea justa in Asi’a mica si va lasă popoareloru eliberate alegerea si formarea unei confederaţiuni...“ (Resursele militare ale Angliei in I n d i ’a.) Indianii s’au superatu tare pe An-