Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-01-14 / nr. 4
„se aduca in consonantia interessele romaniloru cu ale maghiariloru.“ Dupa tote aceste si in vedere, ca respunsulu „Telegrafului Romanu“ este neclaru si nehotarita, caci odata dă, pasului d-lui Strevoiu o importantia mare, altadata „numai oarecare importantia,, si in fine prea putina importantia, lu rogamu din nou cu toata insistenti’a, se ne dé o declaratiune mai hotarita, ca se nu ne faca se credemu, ca in fapta nu mai representa ideile activistiloru, ci ideile celoru dela guvernu. Eata ce scrie „T e l e g r a f u l u BoDianu“ in Nr. 3 dela 9 Ianuarie v. sub rubrica „Revista politica“: „Domnulu Nicolae Strevoiu, deputatu dietalu in Budapest’a, se adreseaza catra „Gazet’a Transilvaniei“ cu o scrijere, in care da „unele deslusiri“ despre procederea d-sale Aceste „deslusiri“ culminează in convingerea, ca interessele Romanilor“ sunt strinsu legate de interessele Maghiariloru. Dlu Strevoiu va insui a aduce in consonatia aceste interese si spre acestu scopu elu a intratu in partida guvernamentala, fiindu-ca numai aci va avea ocasiune destula de a conveni cu barbatii, cari conducu astadi destinele tierei.“ Acesta scrisore a d-lui Strevoiu este fara îndoiala de importantia pentru atitudinea politica a Romaniloru in Ungari’a. Importanti’a ei se reduce, nu la person’a d-lui Strevoiu, ci la positi’a s’a in p a r ti d ’a activiştilor u. D-lu Strevoiu a figuratu la conferenţia din Sibiiu de reportoru alu părerii activistiloru si astfelin deslusirile sale date in epistol’a suspomenita s ’ar ’ pute privi inconsonantia cu vederile partidei iusesi. Tocmai fiindca damu scrisorei are care importantia ne multiamimu la acestu locu a inregistra faptulu asia, cumu ni se presinta, si ne reservamu dreptulu, a ne esprima cu alta ocasiune parerea nostra hotarita.“ Eata si respunsulu ce ni-lu da „T e i e g r au t u ft o m a n u“ in nr. 4 dela 11 Ianuarie: „Gazet’a Transilvaniei“ este de vreo cateva dile, acumu mai de septemauii incoce, forte neliuiscita, pentru ca deputatulu cetatii Brasiovului Nicolae Strevoiu, fiindu la dieta din Budapesta, a intratu in clubulu partidei liberale guvernamentale. „Gaz. Trans.“ face din pasulu d-lui Strevoiu o cestiune de statu, les-natiune si in ingrijirea ei cea mare de periculti, cari potu veni preste toti romanii, caci d-lu Strevoiu a intratu in clubulu partidei guvernamentale, provoca pe toata lumea se se declare si ne provóca si pe noi, acumu a doua óara, a „da deslusire despre aceea, deca aprobamu demersurile deputatului Strevoiu seu nu.“ D-lu Strevoiu la rendulu seu afla cu cale a da unele deslusiri despre procederea sa, care culmineaza in convingerea domniei sale, ca „interessele romaniloru si maghiari„loru după impregiurarile nóastre geografice si etnografice^ „sunt asia de strinsu legate intre sine, încatu chiaru esis„tenti’a acestoru doue elemente este condiţionată dela o buna „intielegere intre aceste doue popore, si ca prin urmare „acela, carui’a i-ar’ succede a aduce in consonantia integessek acestoru elemente, astadi desbinate, ar’ castiga mari „merite nu numai pentru naţiunea s’a, ci si pentru patria, „care prin impacarea romaniloru cu ungurii s’ar’ intari si „consolida in modu fóarte insemnatu.“ D-lu Strevoiu dice mai departe, „cu conlucrarea la acestu scopu patrioticu si „nationalu nu poate fi condiționată de participarea la un’a „seu la alta partida dietala. In orice partida se poate lucra „la ajungerea acelui scopu.“ După ce arata, ca steng’a estrema, conformu principieloru sale, eschide a priori orice resultatu alu tendentieloru sale, pr’ opositiunea reunita deocamdată este preocupata numai de cugetulu, cumu se resterne guvernulu actualu, — după o orientare de 14 dile si după o matura consultare cu alti barbati de ai nostri, s’a decisu a intra in clubulu partidei liberale, unde va avé o pasiune destula a conveni cu barbatii, cari adi conducu destinele tierei, de a’i informa despre convingerile sale si in acestu modu de a lucra in direcţiunea de mai susu. Unu motivu ponderosu pentru d-lu Strevoiu, care Ta indemnatu la acesta procedere a sa este perieululu iminentu, de care sunt amenintiati deopotrivă romanii si maghiarii, perieululu panslavismului. Convingendu-se inse, ca orice resultatu in directiunea aretata este eschisu si impossibilu, d-lu Strevoiu promite a „face ceea ce trebuie se faca unu omu onestu.“ Marturisimu, ca noi, cari n’amu avutu nici o cunoscintia despre intrarea d-lui deputatu Strevoiu in clubulu partidei guvernamentale si cu atatu mai pusinu despre îndemnurile ce le a avutu ca se faca pasulu acesta, n’amu potutu dice nici unu cuventu nici despre un’a, nici despre alta. Acumu, dupa ce scimu si noi ceea ce s’a publicatu in „Gazet’a Transilvaniei“ si dupa ce acést’a ne provoca cu atata insistiutia se ne deslusimu, deca aprobamu demersurile d-lui Strevoiu sau nu, respundemu pe scurtu , ca noi pena acumu nu vedemu din partea d-lui Strevoiu nici unu de „Kelet“ catra „Gazeta“. Diuariulu maghiaru din Clusiu „Kelet“ (Orientulu) ne face onoarea de a se ocupa orasi odata mai de aprope cu fói’a nóastra intr’unu articulu sub rubric’a „Tanügy és ámítás“ (Cause scolare si amagire). Corespondentulu lui „Kelet“ „Illetékes“ cere se traducemu scrisorea s’a pe romanesce si se-o publicamu, caci, dice elu, prin aceea mai mare serviţiu vomu face romaniloru din aceste tieri si din Romania, decatu le-amu facutu in anulu trecutu. Noi ’i facemu bucurosu acést’a plăcere si ne pare numai reu, ca spatiulu nu ne permite de astadata a reflectă la amabilitatile d-lui. Fiindu-ca inse sustiene cu atat’a taria, ca la noi in tiera nici nu poate fi vorba de desnationalisare ’i atragemu atentiunea la corespondinti’a de mai la vale dela Budapests. Daca in seminariele preotiesei, unde caritatea fratiasca trebuie se fia bas’a principala a crescerei, domnesce unu spiritu de netolerantia atatu de mare, ce spiritu va domni in celelalte institute de crescere maghiare. Cumu pote der’ cere „Kelet“ dela noi, ca se recomandamu parintiloru romani se-si tramitia copii la scólele maghiare ? Nu noi vomu fi de vina, daca confraţii nostri din Romani’a voru lua si din acea corespondintia informatiuni putinu imbucuratorie despre „leal’a“ atitudine ce-o observa maghiarii facia de poporulii romanu din aceste tieri. Lasainu acuma se urmeze articululu susu memoratu alu lui „Kelet“ : „Fai’a romana din Brasiovu „Qazet’a Transilvaniei“ publica in Nr. 1 din 16 Ian. a. c. datele statistice de invetiamentu ale orasiului si ale comitatului Brasiovu pe anulu 1877 —8, cari sunt de multu cunoscute publicului acestei foi. „Kronstädter Zeitung“ inca a avutu bunatatea a comunica in Nr. 2 si 3 aceste date, inse fara de nici o observatiune. „Gazet’a“ n’a facutu asia, pentru ca au impuns’o in ochi cei 18.408 fi., cari i-au datu ministeriulu reg. maghiaru de instructiune pentru scólele de statu si comunale din Brasiovu si din comitatulu cu acestu nume. Acesta suma — asia striga „Gazet’a“ — o dau numai scóleloru maghiare, dér’ pe sum’a scóleloru confessionali poporali statulu nu da nici macaru o parta, cu tóte ca si celelalte nationalitati din acestu comitatu contribuiescu destui bani pentru visteri’a statului si proportionalminte a buna sama cu multu mai multu decatu cangaii (maghiari), pentru cari (?) statulu sacrifica pe totu anulu atate mii de florini.“ „Se vede la fiecare pasu, câ si astadi mai „domnesce inca principiulu din timpii feudalistici, „câ poporele nemaghiare sunt misera plebs con„tribuens si sunt condemnate de a portâ numai „sarcine, or’ de folose se se bucure numai maghiarii. Se pote oare vorbi de progresse acolo, „unde este cu potintia o asemenea anomalia? „Cata ademenire si seducere intentionata zace aruncata in vreo cateva randurele!“ „Candu ar’ ceti „Gazet’a“ numai fratii romani din patria, inca si atunci ar’ trebui condamnata o notitia atatu de viclena, dar’ cu atatu mai multu este de condamnatu, candu soimu, câ „Gazet’a“ o folosescu foile din Romani’a fara deosebire de partida cu isvoru, spre a cunosce relatiunile nóstre patriotice. Mai observamu, câ „Gazet’a“ trece cu tacerea dinadinsu peste aceea, câ scólele din Brasiovu si comitatu ajutate din partea statului sunt parte scóle de statu, parte comunale si asia dela aceste scóle ale comitatului Brasiovu nici o nationalitate nu e eschisa. Deschise sunt aceste scóle atatu copiiloru de romanu si de sasu, obligati la scóla, catu si celoru maghiari, numai se su tramita părinţii in ele, daca le zace la anima însuşirea limbei statului. E dreptu, ca in scólele confessionale romane gr. orientale si in cele augustane de limb’a germana inca se primescu copii de maghiari; dér’ ce se intempla acolo cu densii ? Respunsulu e acesta, câ din copilulu maghiaru, nascutu in patri’a maghiara va deveni acolo romanu sau sasu, pentru ca in acele scóle inca nu se invatia nici acuma limb’a statului, pe candu in scólele de statu petotindenea se invatia limba germana, si acolo, unde e de lipsa, si cea romana.“ „Daca „Gazet’a“ ar’ descrie asia starea lucrului, precumu e in realitate, atunci cu foi’a s’a, cu un’a, care ar’ impartasi adeverulu, ar’ face serviciu folositoriu atatu aici acasa, catu si in Romani’a, dér’ acesta ei „nu vine la socotéla“. „Si aceea bine o scie „Gazet’a“, cu ministeriulu instructiunei publice tocmai asia nu póte da ajutoriu de statu scóleloru elementari maghiari de conf. helvetica, precumu nu póte da scóleloru gr. or. romane din Brasiovu sau scóleloru elementari augustane cu limb’a institutiunei germana. „Cu unu cuventu, ministeriulu nu póte ajuta nici o scóala confessionala, tiena-se de ce confessiune s’ar’ tiena. Intr’aceea, daca nu póte ajuta scólele confessionali, ajuta pe fiecare anu cu mii de florini pe confessiuni si dela ajutoriuin acesta nu se afla eschise bisericele si scólele augustane si gr.-orientale din Brasiovu si comitatul „Qui bene distinguit, bene docet“. Eata asta dispare trist’a memoria a tempuluî feudalismului si, daca „Gazet’a“ ne va face plăcerea ca in numerulu seu celu mai deaproape se publice scrisoarea acest’a a noastra tradusa in limb’a romana, va face mai multu serviţiu cu ea conationalitoru sei din patria si din Romani’a, decatu le-a facutu in totu anulu trecutu 1878. Atunci nu va primi in foi’a s’a din foile Romaniei asemeni vaiaraturi cu acest’a: „La média-nóapte fraţii nostri sunt amenintiati cu desnationalisare prin introducerea limbei maghiare in scólele poporului!“ Dar’ asta ’i mai amenintta desnationalisare! Apoi ore de candu se propune limb’a maghiara in scólele medie si in cele comerciali romane si germane, dar’ in scólele medie cu limb’a maghiara de cati ani se invatia limb’a germana? Unde vede cu toate aceste „Gazet’a“ desnationalisate ? Dar’ in Romani’a nu se invatia limb’a germana si francosa in scólele medie comerciali, in institutele de crescere ? S’au desnatiolisatu de aceea acolo romanii ? Imr’aceea, fiindu acest’a cu totulu altu obiectu, decatu acel’a, pe care Tu schimosesce „Gazet’a“ in citatulu numera, poate câ de alta data va vorbi si la elu. Illetékes.“ mersu , elu numai promite pena acumu, câ este gata a face ceva. Nu scimu pena acumu nici, care este bas’a de operațiune, pe care vré se întreprindă ceva, ci numai operațiunea. Prin urmare, pronuntiarea iu meritu, dupa noi, este prematura, pentru ca meritulu inca nu esista. Intrarea intr’unu clubu inca nu este o actiune meritoria. Inse deca amu vedé, ca d-lu Strevoiu s’ar’ pune la dispositiunea guvernului spre a merge orbisiu cu elu, atunci verdictulu nostru ar’ fi gata, pentru ca noi n ’amu inti ee su, nici candu asia activitatea, pre lenga care amu starnitu dela inceputu. Ne oprimu de astadata aci si nu reflectamu nici la deslusirile d-lui Strevoiu si nici la reflecsiunile „Gazetei Transilvaniei“. Ne permitemu inse totusi a inchieia, atragendu atentiunea si a colegei noastre si a publicului nostru romanu, ca nu pasulu unui deputatu intr’unu clubu, ci cestiunea, care „Gazet’a Trans.“ o a legatu de acelu pasu, este o cestiune serioasa, cu care trebuie umblatu mai cu seriositate, de cumu s’a urmatu si se urmeaza in partea, din care este combătută.“ O proba eclatanta de desnationalisare. Budapest’a, 20 Ianuariu st. n. 1879. (Din vieţi’a teologului studinte in seminarium strainu.) Am avut o norocire sau mai bine disu nenorocire de a studia cursurile teologice in doue locuri, adeca in Timisiara si Budapesta. Ca sé scie on. publicu cetitoriu, prin cate fase trebuie se tréca unu teologu romanu la seminariele străine, me voiu încerca aici pe scurtu a da o schitia, despre viéti’a de compatimitu a aceluia. Fiindu-ca la noi si astadi preoții sunt cu deosebire acelu organu, prin care se strecura sciinti’a la poporulu inferioru, e de interessu a vedé, cumu se cultiveza teologulu destinatu pentru luminarea poporului. Din doua diecese, adeca a Lugosiului si Oradiei, se tramitu teologii pentru frecventarea teologiei la seminariile străine, sau mai bine disu maghiare. Sermanulu teologu „primianitu“ (de cursulu primu) e deodata silitu, vrendu nevrendu, se se insoţiasca cu ceilalţi colegi ai lui, carii fiindu toti maghiari, ’si dau tota silinti’a de alu maghiarisu, ce au in putine caşurile si succede. Asia de esemplu sciu eu aici mai multi teologi, cari s’au esprimatu apriatu, ca nu le place se vorbeasca cu romanii. Pe acesti’a apoi ii urcâ lingusitorii de maghiari pena la ceriu, or’ pe ceilalti romani ii despretinescu. — Anulu trecutu in Temisier’a am avutu nenorocire de a cunosce intrigele, ce le făcu teologii maghiari, numai se potu ingunsa pe romani. La inceputu se lingusiescu cu vorbe frumose si dulci, si te invita se fii membru la societatea loru maghiara, unde mai multu se ocupa cu politic’a, decatu cu întrebările religionarie. E batutu de Iehov’a studiatele teologu romanu, déca nu se supune dorintiei loru. Atare e espusu batjocurei neintrerupte, pentru ca cu ei intr’o chilia, intr’unu locu trebuie se studieze, se mance, se se culce, si se petréca. Numai Ddieu ’i poate crede, cate are de suferitu teologulu romanu in seminariele străine. „Büdös oláh, vaddisznókergető" („Romanu putorosu, gonaci de porci selbatici“) s. a sunt lucruri, pe cari le pote audi omulu cu propriile urechi. In fine am fostu silitu împreuna cu alti duci romani osenditi