Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-09-16 / nr. 74

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. Fretinal-u. a.Tooaaa.aM.eaat-u.l-u.i : pe unu anu 10 fl., pe siese Inni 5 fl., pe trei Inni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu san 28 franci. -A.EL-CLI-U. 2SX-XI. Se preani.-u.XM.era.: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. -A.aa-u.3ca.ci-u.rile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 74. Dumineca, 16 28 Septembre 1879. Cu 1 Octobre st. v. 1879 se incepe unu abonamentu pentru triluniulu ultimu la „GAZET­A TRANSILVAN­e: Rogamu pe On. Domni prenumeranti al fetei nóastre, alu caroru abonamentu a espiratu cu 30 Septembre st. v. 1879, se binevoiesca a si’lu re­­inoi de cu vreme, deca voiescu cu dinariulu se li se tramita regulate. De la 1 Octobre st. v. incolo diuariulu se va tramite numai aceloru domni, cari au binevoite a-si reinoi abonamen­­tulu. Domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele d-loru esactu, aratandu si post’a cea mai aprope de loculu, unde locuiescu. SCS* Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Tran­silvaniei“ este : pentru Brasiovu: pe trei luni 2 fl., pe siese luni 4 fl., pe anu 8 fl.; a­dusa in casa: pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siese luni 5 fl. , pentru Austro-Ungari’a cu post’a: pe trei luni 2 fl 50 cr., pe siese luni 5 fl., pe anu 10 fl., pentru Romani­a si alte tieri esterne: pe trei luni 7 franci, pe siese luni 14 franci, pe anu 28 franci. (Abo­­namentulu se primesce si in bilete hipotecaiie romane.) Banii de prenumeratiune sunt a se tramite (mai usioru prin assign­at­iuni postaie) la Re­dactiunea „GAZETEI TRANSILVANIEI“ in Brasiovu. Andrássy se duce acuma si Hohenwart incepe se jace earasi unu rolu insemnatu. Era naturalu ca ceea ce se petrece in interiorulu monarchiei se ne­­odihnesca pe cancelariulu germanu. Déca ar’ a­­junge Slavii la potere in Austri­a, ast’a de siguru nu ar’ contribui la intarirea­­ mieitiei intre Austri’a si Germani’a, mai cu seama deca acest­a din urma va fi incetatu de a mai fi amic’a probata a Russiei. Organulu lui Bismarck ne spune, ca cancelariulu a venitu la Vien’a se se asigure despre bunavointi’a succesorului lui Andrássy si a celorlalti colegi ai lui câtra Germani’a. Cine scie deca nu a voitu ca se impedece prin influinti’a s’a personala earasi impacarea definitiva intre popoarele Austriei ? Ger­manii austriaci nu gresiescu deca nutrescu speranti’a ca planurile lui Taaffe si Hohenwart voru fi para­­lisate de câtra cabinetulu germanu. Cordialitatea cu care se poarta Bismarck fapia de Andrássy este o demonstratiune a cancelariului germanu pentru sistemulu pe care’lu representa cornitele si care convine si Germaniei. Deca cance­lariulu a venitu se se „asigure“ de atitudinea cercuriloru influente din Vien’a, acest’a nu insemna alta, decâtu câ a voitu se puna stavila curentului care are de scopu a pune monarchi’a pe pecioarele sale, prin consolidarea interióara pe bas’a egalei îndreptățiri. Eata dér’ cumu se esplica entusias­­mulu poporatiunei suprematiste din capital’a aus­triaca. nou Brasiovu, 27/15 Septembre. Caletori’a principelui Bismarck si primi­rea ce i s’a facutu la Vien’a ocupa inca primele coloane ale dinaristicei europene. Toti convinu in parerea, ca scopulu visitei cancelariului germanu a fostu eminamente politicu. Entusiasmulu, cu care poporatiunea Vienei a aclamatu pe Bismarck, de câte ori s’a aratatu in publicu du inca unu lustru si mai mare politicu caletoriei sale. Sunt ore strigările entusiastice ale multim­ei vienese adeverat’a espressiune a sentimenteloru popóreloru austro-ungare ? Nimenea, care cunósce numai câtu de putina starea interióara a monarchiei nóstre, nu va sustiene acést’a Dér’ nici macaru de espres­siune a doriniteloru cislatiane nu se potu privi de­­monstratiunile din Vien’a, căci cu tóata constitu­­tiunea centralista de astadi poporatiunea din capi­tala Austriei sta intr’unu contactu forte slabu cu celelalte parti ale imperiului, asia in cate de mul­­te ori sentimentele ei vinu in contradicere mare cu acele ale celorlalte centre mici ale diferiteloru pro­vincie. Multiamita agitatiuniloru necontenite ale agentiloru prussiani, a intreligintiei germane prusso­­mane, o mare parte, ca se nu dicemu cea mai mare parte a poporatiunei vienese, adoréza pe Bismarck. La 1866, după Königgrätz, vienesii dedeau cani­­loru loru numele de „Bismarck“, astadi parce ar’ pune in categori’a acestoru animale patrupede pe acel’a, care ar’ cuteza se ’si bata jocu de poter­­niculu cancelariu. Lumea se pleca succesului si Vienesii nu sunt cei din urma, cari adora succesulu. Cu toate astea Bismarck nu ar’ fi intempinatu o pri­mire atâtu de calduroasa la Vien’a, deca poporatiu­nea germana a capitalei nu ar’ fi voitu se demon­streze cu ocasiunea acest’a in contra „panslavis­mului“, de care se teme atâtu de multu, mai cu seama de candu cu nouele încercări de impacare cu Cehii. Pe tempulu candu era cornitele Hohenwart mi­nistru si candu germanii se aflau in mare strim­­tare tote influinti’a lui Bismarck le-a venitu intru ajutoriu — Hohenwart a cadiatu fara de veste si cornitele Andrássy a devenite ministru de esterne, a caruia persoana era considerata la Berlinu ca o garantia pentru relatiunile amicabile ale Germaniei cu Austro-Ungari’a. Cronic’a eveni renteloru politice. Alea facta est! In 23 ale lunei curente de­putații cehi intr’o întrunire generala au decisu, ca se intre in Reichsrath si se ie parte la lucrările parlamentare. Cu privire la acest’a se telegrafeaza din Prag’a . In adunarea deputatiloru cehi a for­mulate Dr. R­i­e­g­e­r in numele colegiului barba­­tiloru de încredere urmatorea resolutiune : „Acuma, candu guvernulu Maiestatii Sale cu aprobarea Dom­­nitoriului si-a pusu de problema a respectă drepturile tuturoru natiuniloru si a lucra spre a aduce o impacare generala intre ele, avemu, se intramu in Reichs­rath“. Decisiunea s’a luatu cu 67 in contra la 5 voturi ale deputatiloru Brauner, Vasary, Wani­­czek, Koran si Ginţi. Dr. Rieger a declaratu apiiatu, ca intrarea in Reichsrath trebuie se se faca fara garanţii si câ corniţele Taaffe a de­claratu numai, câ scutirea tuturoru drepturiloru si aplanarea tuturoru diferentieloru pate se se faca numai prin Reichsrath. Proiectulu de protestu alu lui Rieger s’a incredintiatu spre redactare de­putatiloru cehi, cari se voru aduna in Vien’a in a­­junulu intrării in Reichsrath. Principele Bismarck a petrecutu in Vien’a îm­preuna cu sogi’a s’a, cu princes’a Odescalchi si co­rniţele Wilhelm Bismarck, fiiulu seu, trei zile în­tregi in capital’a austriaca. In tote timpulu a fostu in contactu fórte intimu si cordialu cu co­rniţele Andrássy, cu care impreuna a petrecutu serile. Pe langa Andrássy, cancelariulu Bismarck a conferitu si cu br. Haymerle, care este deja nu­mite ministru de esterne in loculu lui Andrássy. Luni cancelariulu a avute la imperatulu audientia, care a duratu aprópe 1 ora si indata după aceea i-a facutu si imperatulu o visita la „Otelulu impe­­rialu“, unde locuiea. Despre cele ce s’au discu­tate si stabilite in convorbirile aceste ale cancela­riului cu monarchulu austriacu si cu ministrii sei esista numai combinatiuni unii vorbescu de-o alian­­tia ofensiva si defensiva, altii numai de-o aliantia defensiva a Germaniei cu Austro-Ungaria. Oficiosii sustienu câ nu s’a pusu nimicu pe charthia, dar’ câ intimitatea intre ambele state a devenite câtu se pote de mare, inse are unu caracteru cu totulu „neofensivu“, avendu de scopu numai sustienerea pacii.“ „Norddeutsche alig. Ztg.*, organulu berli­nescu alu cancelariului, constata din parte-i, ca prin­cipele Bismarck a mersu la Vien’a câ se se „asi­gure“ — de amiciti’a cu Austro-Ungari’a si se cunósca căusele si consecintiele retragerei comitelui Andrássy. Se dice, cu schimbulu de idei, ce a a­­vutu locu intre Bismarck si barbatii de statu aus­triaci, a satisfăcute pe deplina amendoue părţile. In siedînti’a de Marti a Camerei Romane s’a respinsu propunerea de nerevisuire cu 102 contra 28 voturi, si proiectulu majori­­tatii comitetului de delegaţi cu 75 voturi contra 53. Cadiendu astfeliu si proiectulu impamentenirei individuale guvernulu a venitu in siedinti’a urma­­tore c’unu proiecte de revisuire alu seu pe care Tu publicamu mai josu. Guvernulu a presentatu toto­dată si listele nominale ale aceloru Evrei cari „s’au assimilatu cu natiunea“ si cari se se declare indata en bloc de cetatieni romani; ele cuprindu 1074 nume. Aceasta lista este impartita in siase tabele. Tabel­a antaia coprinde: 1.) Oficerii israeliti, cari au servitu in armata de la aplicarea legei de recrutatiune din 1864 pana adi, acesti’a sunt in numeru de 10; 2.) Ostenii israeliti, cari au luatu parte in cam­pani’a anului 1877—78 ; acestia sunt in numeru de 202; 3.) Ostenii israeliti, aflati presenti sau in reserva, dar cari n’au luatu parte la campanie; acesti’a sunt in numeru de 622 ; 4 ) Ostenii israeliti, cari au fost reformați din armata cu incepere de la 1870 pana asta­di; acestia sunt in numeru de 29 . 5.) Familiele osteniloru israeliti, cari au murite sub drapelu de la 1870 pena asta­­di ; acestia sunt in numeru de 20. Tabel’a a dou’a coprinde pe israelitii, cari au obtienutu diplome in tiera de universitate, seu de bacalaureatu; acestia sunt in numeru de 44. — Tabel’a a treia coprinde pe israelitii cari au obtienutu diplome in străinătate de universitate, si cari eser­­cita profesiunea loru in tiera; acestia sunt in nu­meru de 47. — Tabel’a a patr’a coprinde pe is­raelitii, cari au oferitu donatiuni Statului, sau cari au infiintiatu stabilimente de bine-facere seu de educatiune; acesti’a sunt in numeru de doui. — Tabel’a a cincea cuprinde pe Israelitii, cari au stabilitu si posedu stabilimente de comerciu seu de industria; acesti’a sunt in numeru de 85. — Ta­bela a sia se coprinde pe israelitii cari au scrisu si au tipartttu opere in limb­a romana; acestia sunt in numeru de 13. După cumu i se scrie „Corr. Pol.“ din Bucu­­resci, 23 Sept., o comissiune compusa din ingineri se fi fostu insarcinata, a esamina ultimulu proiecte alu Russiei in cestiunea Arab-Tabiei, care propune construirea unui podu la Girliti’a. Chiaru pentru casulu inse, candu comissiunea me­morata ar’ decide, ca este possibila construirea unui podu la Girlitia, guvernulu romanu este de părere, ca marile poteri se sustiena prim’a decisiune a comissiunei internationale, care s’a esprimatu pentru aceea, ca Arab-Tabi’a se se da României. Tendinti’a Russei de a uni Arab-Tabi’a cu Bulgari’a este justificata prin insemnatatea mare strategica a punctului, care face possibilu a domina de acolo Dunarea. Unu podu eventuate la Girliti’a ar’ fi dominatu militaresce de câtra punctulu Arab-Tabi’a astfeliu, câ guvernulu romanu abia s’ar’ potu decide vreodată a’lu construi. Proiectulu de revisuire alu guvernului romanu. Espunere de motive. Domniloru Deputaţi! A­rare­ ori, in viéti’a unei naţiuni, se afla momente atâtu de grele si de serioase ca acelea, prin care trecemu noi adi. In urma de sacrificiuri numerose, meritandu indepen­­dinti’a esistintiei nóstre politice prin bravur’a si sângele fiiloru nostri, trebuie acum se trecemu prin alte incercari, dificile si periculose, pentru ca se

Next