Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-10-09 / nr. 81
maria a acestui contingent puterni dice, ca este asigurata, si de adi inainte nu vomu mai ave in armat’a teritoriala óameni inscrisi in contrôle si chiamati chiaru la servitiu, fara se scia macaru a lua arma in mana. Mai elocuentu decâtu aceste rinduri voru vorbi cifrele positive, ce s’au castigatu in anulu acesta cu instructi’a contingenteloru . Trecuţi prin efectivulu de instrucţia a 18 óameni de regimentu dorobanți.......................... 9720 Oameni pe serii de 40 dile concentraţi in calarasi, câte 20 de escadroni .... 3520 Recruţii anului 1880 ai regimenteloru dorole, concentraţi pentru instrucţia . . . 11452 Recruţii anului 1880, concentraţi la instrucţia in calarasi..................................... 2377 Totalu . . 27069 Din luna Mai pana la inceputulu lui Noemvrie administratia de resbelu a supusu instructii militare 27069 soldaţi. Valoarea acestui resultatu se recomenda prin elu insusi. La acesta cifra de 27069 soldaţi se adauge si prisosulu contingentului permanentu din anulu curentu de 3651 recruţi, cari au fostu chiamati asta primavara pentru 3 luni la instrucţia pe la corpurile unde erau inscrisi si acestia in urma s’au trecutu in dorobanţi pentru a nu crea o categoria de oameni, ce ingreuia fara folosu administrati’a de resbelu, pe cându in dorobanţi ii ajuta efectivele si sunt intr’unu modu permanentu sub privighiarea autoritatii militare. Adaugandu la totalulu aratatu si cifra acestei categorii de recruţi ce s’au instruitu, vedemu ca in anulu acést’a 30720 oameni au primitu o instrucţia militară suficienta, din care 17480 sunt recruţii armatei teritoriale, car’ restulu din contingentele 1878 si 1879, remasi neinstruit, in dorobanţi si calarasi. Daca instructi’a primăria (a recrutiloru) a dobanditu in anulu curentu aceste resultate, nu mai puţiuu s’a ingrijitu si de instructi’a stefiloru superiori si a oficeriloru subalterni prin formarea a doue tabere de instrucţia, una in reionulu divisii a Il-a la Tiganesci sub comanda d-lui generalu Radovici,“ compusa din 12 batalione infanteria, 8 escadroane cavaleria si 10 baterii de artileria pe timpii de 3 luni de dile, car’ alta in reionulu divisii a IV-a la Romana sub comanda d-lui generalu Racovitia, compusa din 10 batalione infanteria, 4 escadroane cavalaria si 6 baterii, pe tempu de 15 dîle. Trupele din tabar’a Tîganesci au avutu timpulu suficientu a trece printr’o instructia complecta a tuturoru reglementeloru tactice, car’ siefii au avutu ocasiune a se deprinde cu aplicarea reguleloru de lupta si cu manevrele armeloru combinate , iar cele concentrate la Romanu, după ce au facutu mai antaiu instructi’a primăria pe la statu-maiorele regimenteloru, s’a concentratu in tabara pentru a ’si complecta instructi’a reglamenteloru tactice, dandu peasiunea oficeriloru armatei teritoriale a se obicinui in practica cu ele.“ Totalulu trupeloru permanente ce au luatu parte la instructia in tabara sunt: 4 regim, infanteria, 2 batalioane venatori, 1 regim, artileria, puternu constata dar’, ca mai multu de jumetate din trupele permanente s’au folositu in tabere de unu timpu prea suficientu de instructia data armatei in anulu curentu. Astfelu dar’ putemu spera, ca contingentele armatei permanente voru fi complectii instruite, car’ oficerii s’au folositu de instructi’a praitica a reglementeloru, care adeseori remane negligeata din caus’a impovaratorului servitiu de garnisona. In numerulu l-iu alu „Ostasiului“ s’a vorbitu de infiintiarea batalionului de tiru, ce se concentrase pe platoulu dela Cotroceni, compusu din oficeri si grade chiamate dela tóte corpurile de infanteria si cavaleria pentru a forma instructori de tiru necesari corpurilor, cu ocasiunea preschimbarei armamentului armatei. — Acestu batalionu sub conducerea locot.colonelului Dimitrescu Maicanu, in ce privesce dirigerea instructii tirului si a lect.colonelului Ulescu, in ce privesce administrati’a si instructi’a reglementeloru tactice, au datu resultatele cele mai satisfacatoarie, formandu atâtu oficeri, câtu si grade inferiore, instructori de tiru, cari voru fi corpuriloru de mare folosu; noi amu dori a vedé acestu batalionu formatu si in anulu viitoriu, caci credemu, ca este celu mai bunu midiulocu a augur, prin elu instructi’a tirului in armata. Chiaru cu acestu numeru alu jurnalului incepemu publicarea conferintieloru tienute la acelu batailonu de căpitănii de artileria Gramaticescu si Perticari asupra instructii tirului, câ se inlesnimu oficeriloru studiulu acestei materii, dandule textulu predatu. Pentru a asigura acesta instructia in corpurile de trupa, ar’ fi bine, câ teoriile predate la tiru se se respandesca cu câtu s’ar’ pute mai multu prin dese conferintie tienute oficeriloru si trupei de instructorii batalionului de tiru, care adi se afla pe la corpurle loru. Daca instructiva armatei va fi condusa vre-o câtiva ani cu vigoarea cu care a fostu in anulu curentu, amu putu in adeveru spera, ca soldatulu romanu va fi in orice impregiurare la inaltîmea missiunei lui. („Ostasiulu“) Raportulu D-lui Nie. Densusianu catra Academi’a romana djespre missiunea s’a istorica in Ungari’a si Transivani’a. (Urmare.) V. Din cărţile vechi tipărite, inse necunoscute pena astadi amu descoperitu in bibliotec’a colegiului reformatu din Târgulu-Muresiului unu catechismu romanescu, tiparitu cu litere latine in Alba Iulia la a. 1648 de preotulu Stefanu Fogarasi. Catechismulu are trei titule: ungurescu, romanescu, si latinu, din care celu romanescu este in cuprinderea urmatoria : „Catechismus Atsaja et Atsaja Summa szau Meduha a uluitej si a Kredinciej Christinaszkae Kuprinsze en Entreberj si Reszpunsuzuri szkartae, si ku adeveratury den szriptura szventae emerite. 4,48 pagine.“ Asemenea am aflatu in bibliotec’a contelui Samuile Teleki din Târgulu-Muresiului o brosiura tipărită cu litere latine de nemuritoriulu George Lazar la a. 1808 avendu titululu: Versury de laude in limb’a Dako-Romaneaske. 40. 7 pagine. Cu acést’a ocasiune implinescu o plăcută detoria, domnule presiedinte, amintindu aci numele mai multoru onorabile persóne din Ungari’a si Transilvani’a, cari in semnu de stima, ce poarta pentru Academi’a romana, au oferitu pentru bibliotec’a societăţii mai multe documente si cârti vechi. Anume : Din Colomanu Thály, membrulu Academiei din Pesta, transpune 9 acte diplomatice, scrisori de ale principiloru romani din secolulu alu XVIII-lea, copiate de D-sa din archivele statului si din archiv’a familiei conte Karolyi. Prea Santi’a S’a D-lu Canouicu Paulii Vela din Orade doneza Academiei oper’a lui Laurentiu Topeltiuiu : Ongines et ocasus Transilvanorum , 1762. D-lu Nicolae Corchesiu, maioru in Câmpeni, oferesce unu „Acahist“ romanescu tiparitu de invetiatulu Samuile Clain cu litere latine in Sibiiu la a. 1801. Carte forte rara si multu cautata, care contiene la inceputu si unu tractatu de ortografia romana. Totu d-lu Corchesiu avu bunatatea a’mi preda trei documente interesante pentru istori’a aniloru 1848 si 1849, intre cari este si Descrierea strălucitei victorii de la Fantanele, ce au raportatu-o Romanii in 5 Iuliu 1849 supt conducerea d-sale. In fine d-lu Stefanu Cacoveanu din Blasiu una esemplara din Supplex libellus Valachorum Transilvaniae 1791. Aceste suntu pe scurtu, d-le presiedinte, de o parte lucrările, de alta parte resultatele missiunei, cu care a’fi binevoitu a me onora in sessiunea anului 1878. VI. Nu potu incheia acestea dare de séma fara de a me areta férte simtitoru Pre Santiei Sale ilustrului episcopu Mihaiu Pavelu din Oradea, care cu deosebita amabilitate a intempinatu missiunea Academiei punendu-mi la dispositiune tote manuscrisele si documentele bibliotecei de acolo. Asemenea sum profundu recunoscetoriu d-lui directoru alu Archiveloru Statului dr. Iuliu Pauler, d-loru W. Frakuoi Alexandru Szilágyi si Carol Szabó, d-lui barou Döry si d-lui conte alu natiunei sasesci Fr. Wächter — pentru bunavointi’a, cu care ’rtii au inlesnitu scrutarea archiveloru si biblioteceloru de peste Carpati. Esprimendu onorabilei Academii in genere si domniei Vóstre in particulara sentimentele mele de gratitudine pentru midiulecele votate in interessulu acestei missiuni, amunére a înainta aici intrega colectiunea făcută in timpulu acest’a in numeru de 38 volumuri manuscrise, unulu fotografatii, doue tablouri vechi in oleiu, mai multe portrete, desemne si facsimile împreuna cu trei copie de pe medalia lui Horia. Bine-voiti ve rogu, domnule presiedinte, a primi asecurarile respectuosei mele stime si devotiuni. Bucuresci, 16 Martiu 1880. Nic. Densusianu.“ Conferintiele domnului Xenopolu. Domnulu Xenopolu profesoru la universitatea din Iasi a trenutu in zilele trecute la ateneulu romanu din Bucuresci trei conferintie forte interesante, in care a studiatu starea actuale a Romaniloru din punctulu de vedere atâtu economicusocialu câtu si politicu. Regretamu, ca spatiulu fcei nóstre nu ne permite a da cetitoriloru nostri aceste conferintie in toata estensiunea loru. Suntemu constrinsi a ne margini la unu simplu estrasu. Subiectulu primei conferintie a d-lui Xenopolu a fostu „Agricultur’a si comerciulu.“ D-lu conferentiaru’si incepe conferinti’a s’a prin o succincta descriere topografica, si fisica a frumosului pameniu romanescu. Conclusiunea acestei descrieri este, ca Romani’a este o tiera bogata. Este o tiera care prin minunatele ei bogaţii a pusu in mirare pre toti străinii, cati au visitat’o, si cari atrage si i lipesce de ugerile sale manase, astfeliu in câtu dragalasiulu cantecu alu Bucuresciloru: Dambovitia apa dulce Cine bea nu se mai duce se poate aplica cu dreptu cuventu la tiér’a intréga. Trecendu apoi dela tiéra la poporulu ce locuesce acest’a bogata tiera, constata o privelisce forte pucinu imbucuratore. Pretutindini nu se vede de câtu saracia si miseria. Se intielege de sine, ca miseri’a si saraci’a esista si in alte tieri si inca chiaru mai desbracata decâtu in Romani’a. Deosebirea este numai aceea, ca alaturi cu aceea miseria si precum ca pentru a-i tiene cumpensa stau acolo nisce averi uriasie, care compenseaza pentru tiera lipsele unei clase; si apoi ea se concentreaza in orasie pena candu la campu domnesce buna starea si imbelsiugarea. la romani din contra gradulu avuției este cu multu măi inferioru si miseri’a nu locuesce numai in orasie alaturea cu palatele, ci se coboara pena in colib’a si bordeiulu satenului. Dér’ se îasa cu aci mai bine pe d-lu conferentiaru se vorbeasca: „Este greu, onoratu auditoriu, se ne facemu o idea lămurită de miseri’a, in care traiesce stilpulu naţiunii, acel ce ne intretiene pe toti: tieranulu romanu. Apesatu de dări, esploatatu de proprietariu si de arendasiu, asupritu de administraţii, elu isi vinde munca pe mai multi ani înainte pentru bani, pe care ii rapesce camatarulu evreu (scusati d-loru, déca in acestu momentu amu in vedere mai multu partea nenorocita de dincolo de Milcovu, de câtu aceea mai fericita de dincóce de elu); elu se hranesce totu anulu numai cu mamaliga, pe care e fericitu candu póte s’o introducă in stomachulu seu calda si insocita de ceva udatura ; peste dens’a torna ele de rachiu pentru a o pute mistui, ceea ce’lu ruineaza fision si moralu. Vedeti unde va vre-o ingrijire estetica pentru multiamirea simtiementului frumosului ? Hain’a lui este numai unu invelisiu pentru corpulu seu, care se’lu fereasca de arsiti’a soarelui in timpulu verii, de musicarea gerului in vremea iernei si, lucru mai tristu, domnitoru, este câ pena si femeia săteanului pare a fi uitatu, câ este femeia si câ trebuie se domneasca asupra bărbatului prin farmecu si cochetării. Unde se mai vedu frumóasele găteli, ce impodobiau odraiera pe femeea romana si care au inspiratu cântecele poetiloru nostri ? In locu de a’si trese hainele loru serbatoresci, femeile esu la campu împreuna cu soții loru, muncescu deavalma cu densii pentru a castiga bani, pe cari se’i cheltuiesca la cârciuma seu se’si platesca birulu câtre ocarmuire. Sciu onoratu auditoriu, ca descrierea mea nu se lovesce pretutindeni si ca pe la Campulu-Lungu séu la Hangu mai intalnimu inca tierani si tierance din tipulu celu vechiu. Dér’ acolo este muntele si sciti domni’a vóastra, cu munţii betrani adapostescu in palele loru mai lungu timpu obiceiurile si apucaturile betranesci. Cum se face, onoratu auditoriu, ca intr’o tiera atâtu de bogata se traiesca unu poporu atâtu de saracu ? Agricultur’a este singur’a productiune reala si de valoare a tierii noastre. Toate avuțiile, ce se vedu la noi au esttu directu séu indirectu din pamentu, de aceea, domnitoru, candu se făcu grane si se vendu bine, tiér’a e in imbelsiugare, candu nu se făcu, pretiurile suntu joasé si tiér’a sufere de lipsa. Ce felu de producte tramite tiéra noastra pe pietrele straine? producte brute: cereale, lana, vite, piei si altele de acelasiu feliu, pentru producerea carora, asia cum ea se face la noi mai cu seama, nu intrebuintiéza de câtu munca bruta, adica d’aceea careia nu’i trebuie mai nici o silintia intelectuala si se multiamesce cu osteneal’a fisica unita cu pucina rutina. Munc’a acést’a, fiindu celu mai josu soiu de munca omenésca, trebuie se fia cea mai reu plătită. Intr’adeveru se ne gandimu, câtu trebuie se muncească agricultorulu nostru pentru a vedé in hambarele lui câteva chile de grau séu de porumbu ? aratura in doue rânduri, semanatu, grapatu, strinsulu, caratulu, batutulu si venturatulu ii ocupa cea mai mare parte a anului de dimineati’a pena sér’a si adese ori timpulu nepriintiosu, grindin’a séu nesatiesa lăcustă inghite munc’a s’a, lasandu desperarea in loculu iei. Se ne gandimu cum muncesce unu poporu industrialu , cu multu mai puțina osteneala, pentru ca este mai multu in-