Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-22 / nr. 9
Redactiunea si Administratiunea: lrasi ovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martl’a, Joui’a si Sambat’a. CPxetlvLlvL siTopan.a.naeaa.t-a.l-«.! : pe turn anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -VjaLVLl-va. 2n-iIT7“. Se prenuraera : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. ^âL.xa.'u.xxclvLXlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 9. Joui, 22 lanuariu 3 Februariu 1881. Cu lanuariu st. v. 1881 s’a inceputu uuu nou abonamentu la .GAZETA TRANSILVANIEI." Rogamu pe On. Domni prenumeranti ai fetei nóastre, a grăbi cu inoirea abonamentului. Domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele d-loru esactu, aratandu si post’a cea mai aproape de loculu, unde locuiescu. flF „Gazet’a Transilvaniei“ apare dela 1 ianuariu 1881 de trei ori pe septemana. 3SS“ Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Transilvaniei“ este : pentru Braslovu: pe trei luni 2 fl. pe siese luni 4 fl., pe anu 8 fl.; adusu in casa: pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siése luni 5 fl. , pe anu 10 fl. pentru Austro-Ungari’a cu post’a: pe trei luni 2 fl 50 cr., pe siése luni 5 fl., pe anu 10 fl., pentru Romani’a si alte tieri esterne: pe trei luni 7 franci, pe siése luni 14 franci, pe anu 28 franci. Brasiovu 15/27 ianuariu. Timpulu inainteaza cu pasi rapedi, trece si nu se mai reintorce niciodată, si acel’a, care la încheierea unei dîle trebue se ‘si dîca cu întristare : „Diem perdidi“ (Diu’a o am perdutu) marturisesce totodată, cit a perdutu ceva, ce nu se mai pote repara. Vieati’a unui poporu consta numai dintr'unu lantiu infinitu, a caruia verige le formeaza spatiuîu de timpu, din care se compune vieati’a individiloru. Daca prin urmare in sinulu unui poporu cei mai multi vom fi siliti se esclame: „liem perdidimus“ ! (Amu perdutu diu’a), atunci si totalitatea, poporulu, a perdutu ceva ce nu se mai poate repara. Se aude insiele părerile false, cari sustienu, câ de acolo, câ vieati’a unei naţiuni se numera după dieci si sute de ani, ar’ urmâ câ unu anu, sau o luna, sau chiaru o dî perduta n’ar’ insemna nimicii la unu poporu : ore seculele nu se compunu din ani si anii din dîle ? Cetitorii noştri voru fi intielesu deja, câ unde voimu se batemu. Suntemu ingrijati ca nu se intrebuintiéza tîmpulu destulu de bine pentru pregătirile, ce trebuie se le facemu iu ajunulu lupteloru, cari ne astepta iu anulu acesta. Si intr’adeveru, déca este câ se ne reculegemu fortiele, spre a le pune cu îndoita energia in serviciulu causei noastre drepte, apoi nu mai este ertatu se perdemu nici o ora, necum o dî. Ce s’a lucratu pena acuma pentru organisarea noastra electorala, ce pregătiri serioase s’au facutu pentru viitoarea conferenția, care va ave a decide asupra atitudinei politice a poporului romanu din Ardelu? Acest’a este inca unu secretu alu comitetului centralu electoralu din Sibiiu, care dealtmintrea, după cum s’a disu,tsi-a facutu de multu datori’a.“ Pena aci tóte ar’ fi frumóse. Se nasce iuse întrebarea, care este bine, este consultu, este folositoriu ca coraitetulu din Sibiiu sa se acopere c’unu velu atâtu de desu alu secretului, chiaru si intr’o afacere de simpla pregătire pentru tienerea unei adunari electorale? Si are aceia, cari voiescu se le faca tóte in tăcere, credu ca este mai bine câ Romanii se afle din diuarele Kossuthiane cam ce au de gandu d-loru? Cum vine de fatia de aceste diare nu se pastreza secretulu ? „Egyetértés“ ne spunea mai deunadi, ca comitetulu din Sibiiu voiesce se convóace o conferintia generala electorala in lun’a lui Martiu a. c. Acést’a scrie nu s’a desmintitu de câtra foile romane din Sibiiu, cari amendoue a representanti comitetu si trebue se scie prin urmare ce se petrece in sinulu lui. Asiader’ scirea aceea trebue se fia adeverata. Déca este asia apoi cum vine ca pena acuma n’amu aflata nimicu, nici despre diu’a intrunirei conferentiei, nici despre modulu convocarei ei. Ori câ comitetulu din Sibiiu este indiferentu faţia de cestiunea, cu cine va represent pe alegetorii romani in viitórea conferenţia ? Acestea nu o potemu crede, de aceea trebue se ne miramu si mai multu de tacerea comitetului, care nu trebue se ignoreze, ca cea mai mare dificultate este si remane compunerea conferintiei pe o basa, care in adeveru se represente voluti’a si dorintieie totalitatii alegatoriloru romani. Nu amu esperiatu are destulu câtu de reu este de a lasa tóte pena in monuntulu din urma si de a improvisa apoi adunari pe apucate, in cari nu pote domni decâtu confusiunea cea mai mare de idei ? Cluburi sau comitete electorale s’au formatu pena acuma câteva prin tiara. Fi-va destulu cu aceste? Nu este din contra necessariu ca asemeni comitete se nu lipsesca de nicairi? Sau daca comitetulu din Sibiiu crede, ca formarea de cluburi electorale nu e iaca oportuna in impregiurile actuale, de ce nu o spune acést’a de timpuriu, aratandu motivele pe cari se baseza ? Nu scimu daca si candu ni se voru da deslusirile necesare, datori’a iuse ne impune se priveghiamu cu uu soimu diu’a si or’a. Se fimu prevedietori cu cele cinci feciore intrelepte din Evangelia, cari luandu candelele loru spre intimpinarea mirelui au luatu si oleiu in vase, ci sei asupra asupritoriloru anglo-sazoni in procesulu pertractatu in Dublin. Acestu evenimentu a fostu serbatu in orasiele irlandeze cu iluminatiuni, conducturi de tortie, focuri artificiose si cu alte raanifestatiuni entusiastice. In camera din London se desbate proiectulu de lege asupra mesujeloru coercitive de luatu in Irlanda. Despre primirea acestui proiectu de lege nu mai poate fi indoiala, deorace insusi John Bright (cet. Brait) mnului din corifeii partidului radicalu in Anglia a vorbitu in favoarea lui După una din dispositiunile acestei legi trebue sa se da in fiacare luna parlamentului uuu raportu despre toti arestaţii loru. Dispositiunea despre cassarea juriului in Irland’a a fostu delaturata numai in urm’a energicei interventiuni a d-lui Bright, care a amenintiatu cu esirea s’a din ministeriu in casulu, candu camer’a ar’ primi acea dispositiune. La 27 ianuariu c. Prelaţii rom.-catolici ai Irlandei au trenutu in Dublin o adunare, in care au luatu câteva resolutiuni relative la cestiunea agrarra. Intr’un’a din aceste resolutiuni se dice, câ actual’a lege agrara din Irland’a este periculoasa pacei si fericirei poporului si câ nu se va pute ajunge la o încredere reciproca intre diversele classe de câtu numai, după ce se va supune la o reforma radicale intreg’a legislatiune agrara de astadi. O alta resolutiune desaproba orice legi neresolute privitorie la acést’a cestiune vitale si esprime convicțiunea, câ nesce asemene legi, ori câtu de bune ar fi tendintiele loru, departe de a pune capetu nemultiamirei generale, voru mai mari încă reulu ce esiste si voru conduce la o agitaţiune si mai inversiunata decâtu cea de pena aci. Presentarea in parlamentu a unei legi agrarie, basate pe principiele de dreptate faţia de totî, va fi semnalulu, care va readuce in spirite pacea si in toate clasele societatei siguranti’a. Cronic’a evenimentelor!] politice. La République frantaise, organulu d-lui Gambetta, scrie urmatoarele in privintia cestiunei turco-grecesci: Cestiunea grecesca va trebui sa se intoarca câtu de curandu orasi in ogasiulu din care a fostu scoasa si se devină orasi ceea ce a fostu dela conferinti’a din Berlinu incoce : „O cestiune europeana“. Grecii voru astepta cu pacientia si încredere resultatulu silintieloru, ce ’si va pune diplomaţia puteriloru europene pe langa Partea otomana, care judecandu in cele din urma situatiunea cu o mai mare justetia, nu va intardia multu timpu de a satisface dorinttele Europei. Vederemo ! Din Atena, se scrie, câ entusiasmulu grecescu sar’ fi domolitu forte tare in timpulu din urma. Se dice, câ in cele din urma tutu voru renuncia Grecii de buna voia la Ianina, precum a renunciatu vulpea din fabula la struguri. Acesta scrie se baseza poate pe impregiurarea, ca deputatii din provincia nu s’au grabitu se asiste la redeschiderea camerei, conchiamata pentru idea trecuta, care a trebuitu se fia amanata pe Luni. Intr’aceea din P a r is u se anuncia, ca aci politic’a guvernantiloru amenintia de câteva dile incoce de a lua orasi o turnura filolonica. In adeveru „La Republiqus frantaise* si „Les Debats“ făcu imputări d-lui Barthelemy St. Hilaire in privinti’a politicei, ce urmaresce in cestiunea orientala. — La acesta sciie au datu ansa de siguru tendintiele, ce se manifesta de câtu va timpu incoce prin sferele oficiali din Paris de a se apropia totu mai tare de guvernuluangresu. De sine se intielege, ca asemenea scrri voru face pe Greci se persevereze cu atâtu mai tare pre langa revindicatiunile, ce urmarescu. Marele fiasco, ce la avutu guvernulu anglesu in procesulu intentatu d-lui Parnell etc consortes, a facutu pe Irlandezi si mai cutezători, de câtu erau pana aici. In „Kork“ s’a facutu Mercuri sor’a unu conductu de tortie, la care au luatu parte apróape 7000 de persoane, in onoarea victoriei raportate de Parnell si conso Comparatiune intre Maghiarii din Romani’a, si intre Romanii din Ardealu si Ungari’a. Diarele maghiare, si mai vertosu cele din Clusiu, compareza cu predilectiune positiunea politica a Maghiariloru, cari traiescu in Romani’a, cu aceea a Romaniloru din Austro-Ungari’a afirmandu, ca noi aici in statulu ungaru nu avemu cuventu a pretinde drepturi nationale mai estinse, de câtu recunosce Romani’a Maghiariloru de acolo. Dinaristic’a romana de multu tempu a incetatu a se demite in polemii nationale si politice cu dinarele maghiare din Transilvania, pentru ca le tiene de incapabile de a recunósce sincerii adeverulu istoricu si de a judeca fara passiune asupra importantei principieloru de egal’a indrepatire naţionala. Urmatoarele stre prin urmare nu suntu îndreptate la adress’a pressei maghiare, ci la persóne de acele din mediloculu populatiuniloru austroungare, cari nu suntu orbite cu totulu de siovinismulu nationalu si de Interesse suprematistice: 1. Noi Romanii austro-ungari, „dela vlădică pena la opinca,“ pastramu o traditiune eredita din generatiune in generatiune, ca suntemu descendentii aceloru colonie antice romane, pe cari imperatorele Traianu la 105 d. Chr. le-a adusun numeru estraordinariu de mare aici, spre a trage intre Scithii si Sarmatii din nordulu Panoniei si Daciei si intre provinciile romane balcanice si illyrice unu cordonu etnograficu puterniicu. Cultura superiors romana si-au asimilato cu usturiutia resturile populatiunei dacice, cari au preferitu a remané cu noulu elementu latina, aici, de câtu a emigra spre cealalta lume slava din giurulu Daciei. Acesta traditiune nationala a Romaniloru din tóate partile Daciei vechi (cari traiescu astadi sub sceptrulu a I patru monarchi) este confirmata prin istoria uni