Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-10-09 / nr. 115
admita intr’unu chipu tacitu. Se poate pre bine intempla ca, in oare cari impregiurari, Austria se ’si continue cuceririle, fara ca protestele Russiei se atraga după sine unu resbelu, si atunci popoareloru dela Balcani le voru parea reu ca suntu lipsite de solidaritate sub principii loru. La fine, foaia rus’a face apelu la fratii slavi se se pregateasca ei insisi pentru resbelulu de independintia. Slavii nu potu se astepte pentru vecinicie sacrificii dela Russi’a, pe candu ei ’si punu manile in sânu si românu neactivi pentru desvoltarea fortieloru nationale. Amicii Austriei afirmau ca printre popoarele de la Balcani nu esista nici o unire. Toti, astfelu încheiat Nowoje Wremja,“ sunt amenintiati de acelasi periculu din partea Austriei ; a ’lu combate in unire, acesta este cea d’antaiu si mai principala datoria a loru. ‘' Afacerea cu sc ’ l’a romana din orasiulu T u r tu c a i a (in Bulgari’a) a fost esplicata de catra organulu oficiosu bulgaru »Vocea Bulgariei“ in modulu urmatoriu: »Câteva diare din Bucuresci — dice fai’a bulgara — au facutu mare svonu cu pretinsulu faptu, după care autoritățile bulgare ar’ fi refusatu coloniei romane din Turtucaia de a deschide o scóla. Eata cum sta lucrulu: In cursulu lunei lui Iuliu unu anumitu d. Popescu sosi la noi in tiera cu institutoru a unei scóle ce avea se-o fundeze Romanii din Turtucaia. Era necessariu negresitu a capeta înainte de tóté autorisatiunea guvernului din Sofia, care s’a si datu. Cu ocasiunea acest’a s’au schimbatu mai multe note diplomatice intre Sofi’a si Bucuresci. In fine ministru nostru de estenne a facutu celui dela Bucuresci urmatorea propositiune: »La cererea oricărei comunități bulgare aflatore in regatulu României, guvernulu princiaru ’i va potó tramite invetiatori si invetiatóre cu simpl’a obligaţiune de a face aratare la guvernulu regalu, si in titlulu reciprocităţii, guvernulu regelui Carolu va potó face asemenea faţia de comunele romane ce se afla in Bulgaria.“ »Nu este justa acést’a cerere ? adauge fai’a bulgara. Ministerulu din Bucuresci inca n a respunsu la ea, de unde vine intardiarea adusa numirei definitive a d-lui Popescu. Trebue totusi se ne intielegemu, Romani cu Bulgari, si press’a ar’ trebui se scrie pentru acestu scopu, au inse spre asemena zizanie si ura intre cele doue tieri. Noi Bulgarii, nu putemu uita ca multi din fratii nostri au aflatu unu asilu in Romani’a pe timpulu dominatiunei Turciloru. . .* „L’Indep. Roum.“ reproducéndu aceste esplicari ale diarului bulgaru, spera ca noulu representantu alu României la Sofi’a va face se se aplanese dificultățile escate in privinti’a acest’a. Sub titlulu „Mostenitoritorulu tronului“ „LTndependance Roumaine“ facenduse interpretulu opinunei publice din tiara scrie intre altele: „Fiacine isi aduce aminte cu ce unanima bucuria a primitu tiar’a actulu regularei successiunei la tronu. Regele a avutu ocasiune de a constată, câtu de multu a inveselitu animele presenti’a nepotiloru sei, a fiiloru printiului Leopold de Hohenzollern, la serbatorile incoronarei, cari au fost adoptati de tiara in lips’a unui mostenitoriu directu la tronu. Cestiunea successiunei s’a fost regulatu pena intratata definitive Ceea ce nu este inca regulatu, este punctul u de a sei care d’intre cei doi printi va fi mostenitoriulu presumtivu si candu acestu printiu june, regele nostru viitoriu, va veni in tiara. Acest’a e punctulu, care nu numimu aplicatiunea practica si constitutionala a reglementului successiunei. Ori si ce s’ar’ dice, acest’a este o cestiune de cea mai mare importantia pentru viitoriulu tierii. Constitutiunea stipulaza ca mostenitorulu se fia crescutu in religiunea dominanta a tierii. Ce scopu a avutu legislatorulu daca nu ca se se identifice dinasti’a si mai multu cu natiunea, crescendu lu in sinulu bisericei nationale? In casulu presentu acesta stipulatiune e fara efectu, deoarece Regele nu are copii, astfelin liter’a constitutiunei nu se poate aplica asupra mostenitotoriulu indirectu. Inse pe langa litera este spiritulu pactului fundamentalu, care indica daru ca trebue se se faca totu possibilulu pentru ca successorulu la tronu se se identifice cu nou’a s’a patria, invetiandu limb’a ei, traindu sub ceriulu ei, invetiandu se-o iubasca si se faca ca se fia iubitu. Este dar’ necessariu ca mostenitorulu se fia desemnatu si se via se traiasca in mijloculu nostru. Datori’a guvernului este de a consilia pe Rege se Arestarea stefiloru ligei irlandeze. Lordii din Angli’a si Land-lordii din Irland’a iubiteza. Mr. Gladstone conducatoriulu liberaliloru si radicaliloru este astadi laudatu si de catra contrarii sei conservatori si reactionariu, pentru ca a datu ordinu se se aresteze Mr. Parnell si ceilalți siefi de căpetenia ai Land-ligei irlandeze. Parnell a fost arestatu in 13 Octobre de catra intendentulu superioru alu politiei din Dublin. Arestarea s’a facutu in urma unei decisiuni a consiliului de ministri. După Parnell au fost arestaţi unulu după altulu membrii parlamentului, siefii irlandezi, Dillon, Sexton si O’Kelly, redactorulu OBrien si secretarulu Landligei Quinn. Acest’a mesura severa a ministeriului a produsu in toata Angli’a cea mai buna impressiune. Poporatiunea din Londra a aflatu mai antaiu scirea despre arestarea lui Parnell din gur’a primuluiministru Gladstone. Acesta se afla fatia la o ceremonia in Guidhall-City, unde venise spre a lua in primire o adresa de felicitare pentru îndelungata sa activitate, candu i sosi o depesia. Desfacandu-o Gladstone, care tocmai vorbea de cestiunea irlandeza, continua asta: »Primulu pasa spre a martiena legile, ordinea, dreptulu de proprietate si libertatea tierii, s’a facutu prin arestarea acelui barbatu, . . . care intrece pe toti in încercarea de a nimici autoritatea legei si a provocă o stare de lucruri, ce va duce la o anarchica apasare a poporului irlandezu.“ La cuvintele »arestarea acelui barbatu“. . . Gladstone a fost intreruptu de sgomotoasele si nesfârsitele aplause ale adunarei. Indata au intielesu toti ca era vorba de Parnell, adunarea era ca si electrisata. După o ora scirea s’a latitu in taata Londra si s’a primitu cu aceea ’si bucuria. Ur’a cea grozava ce o nutresce poporatiunea din Anglia contra agitatoriloru din Irlanda i-a facutu pe toti se treca cu vederea gravitatea faptului arestării membriioru parlamentului, care va fi unu periculosu casu precedentu. Ordinulu prin care a fost arestatu Parnell, este basatu pe doue delicte. Antaiu i se imputa capului Land-ligei, ca a atîtiatu pe supusii Reginei, ca se nu platesca atentia ce-o datoreau; apoi este acusatu ca prin intimidări a facutu pe multi se renuntie la binefacerile Land-bilului agraru. Insusi Mr. Gladstone a aratatu in discursulu seu dela Guildhall, ca Parnell a fost arestatu pentru ca cuteza a se pune intre poporu si lege si alu terorism, ca se nu se bucure de binefacerile legei. Scopulu ministeriului anglesu este negresitu de a impedeca agitatiunea ligei irlandeze contra Landbilului agraru si de a face ca arendașii irlandezi se se impace cu ea. Ore prin pasulu din urma se va ajunge mai usioru acestu scopu ? Irlandezii se voru spariea oare de nesce simple arestări ? Eata grav’a cestiune. Deja se anuntia ca mișcarea irlandeze in locu se se mai domolesca cresce dela arestarea lui Parnell incoace. In Limerik avura locu mari disordini. Multimea s’a impotrivitu politiei si armatei, multi au fost răniţi de ambele parti si s’au facutu numeróase arestari. Gladstone si ministrulu de interne Harcourt au primitu scrisori amenintiatóare, in urm’a acest’a locuintiele tuturoru ministriloru s’au pusu sub paz’a politiei. Se astepta unu manifestu alu Landligei, in care se va numi noulu conducetoriu, care va înlocui pe Parnell. In Cierkenwellgreen se tienu unu meeting de 4000 persoane, care a protestatu contra arestarei lui Parnell, numindu procederea guvernului arbitrara si tirannica. Guvernulu iea mesuri seriose spre a se apera in contra unei eventuale resculari generale in Irland’a. Garnison’a din Dublin s’a duplificatu si asemenea sa indoitu paz’a la inchisorea lui Parnell in Kilmainham. Mesur’a guvernului anglesu a venitu tardiv. Land-liga este asia de bine organisata incatu Parnell insusi a declaratu, ca arestarea lui nu va impedeca miscarea revolutionara din Irlanda. Astfeliu i se deschide regimului din Londra perspectiva unei infricosiate revelliuni irlandeze care va trebui se fia suprimata cu forti’a. Multu sânge va trebui se curgă pena ce se va delaUra isvorulu reului prin regularea proprietății in Irlanda si ’n marea Britania. sulu se constituie alegându-se biroulu definitivu si Comissiunile. Notari au fost alesi: S. Popescu, Gurbanu, Adamu, G. Candrea, P. Trutia, Dr. G. Popa, I. Belesiu, Bartolomeiu si I. Novacu. Congressulu alege de notariu generalu pe I. Bartolomeiu. — Se alega apoi in comissiunea verificatoare d-nii: M. Popovici, Sig. Popovici si Dem. Comsia. După acesta dep. Cosm’a face propunerea ca se se însărcineze consistoriulu metropolitanu se elaboreze unu proiectu de regulamentu pentru afacerile epistropesci in intreg’a metropolia de josu pena susu, care se’lu comunice consisterieloru eparchiale spre alu inainta la sinodele eparchiale ca se’si faca reflecsiunile asupra lui si apoi se’lu retramita la consistoriulu metropolitanu. Acest’a se pregatesca apoi unu proiectu pentru congressulu viitoriu si tiparindu’lu se ’lu comunice deputatiloru congr. deodata cu convocarea la congresu. — Apoi totu d. Cosm’a considerandu ca nu sunt nicâiri normate căuşele neapelabile, propune ca consistoriulu metropolitanu se se însărcineze a elabora unu proiectu de normativu, care se contiena toate căuşele neapelabile dela consistoriulu eparchialu, avendu a’lu presenta procsimului congresu. Pena atunci inse tote căusele apelate in termenu legalu sunt de a se inainta la consistoriulu matropolitanu spre decidere finala. Siedinti’a a III. (15. Oct.) s’a ocupatu cu verificarea deputatiloru congressului, cu care ocasiune s’au incinsu discussiuni mai lungi, după cari presidiulu anuntia ca in diu’a urmatore (Dumineca) după liturghie se va celebră parastasu pentru repausatulu Metropolitu Andreiu Siagun’a si pentru Eman. Gojdu. (Acestu parastasu fii celebratu in 16 i. c. de Metropolitulu Romanul si de cei doi episcopi sufragani Ioanu P o p a su si Ioanu M e t i a nu asistandu multi preoti si toti membrii congressului. In diu’a a IV. (16. Oct.) s’a escatu mai antaiu o discussiune mai lunga cu ocasiunea autenticarei protocolului. — Dep. Partenie Cos m’a facu apoi urmatorea propunere: »Este sciutu, ca santulu sinodu din Romani’a a decisu reviderea si editarea cartiloru bisericesci, cari se voru tipări atâtu cu litere latine, câtu si cu litere cirilice. După regulamentulu sanctionatu deja, referitoru la acést’a editare se va constitui unu comitetu, compusu din persóne competente, posedendu cunoscintiele teologice ei limbistice, necesare la traducerea cârtiloru bisericesci din limbile, in cari au fost ele scrise, si din cari s’au tradusu in limb’a romana, spre a pute verifica acele traduceri, si a le perfecţiona unde va cere trebuinti’a. Nu este vorba deci de o simpla retipărire a cartiloru bisericesci cu litere latine, ci de o emendare a editiuniloru esistente in tecstu si in limba. Considerandu ca cestiunea tiparirei cartiloru bisericesci cu litere latine s’a resolvatu la noi inca mai ’nainte decatu in Romania, — caci in urm’a esibilului sinodului eparchialu din Aradu Nr. 101 ex 1871 congresulu nostru din 1878 prin condusulu seu Nr. 180 „constatandu necesitatea, de a se tipări cărțile bisericesci cu litere latine, cestiunea acestea o deriva la sinodulu episcopescu spre apreciare.“ Considerandu ca biserica ortodocsa romana in tóate provincile locuite de Romani are una si aceeasi limba, că pena astadi se folosesce de aceleasi editiuni a cartiloru sale procurate in trecutu, cele mai multe, chiaru si prin Romani’a, din patri’a nóastra. Considerandu, ca emendarea ce o va alia de necesara comitetulu, care va edita in Romania cărțile bisericesci vrendu-nevrendu se va accepta si la noi, — si presupunendu ca editiunea emendata, făcută cu precautiune si cu pricepere de lucru, astadi trebue se fia mai perfecta decâtu editiunile vechi — este si de doritu, ca se se accepteze. Prin urmare este o necesitate inevitabila, ca acelu organu, care in provincia nostra metropolitana este chiematu, a se ingriji de editarea cartiloru bisericesci, nu numai se fia informatu pe deplinu despre schimbările, ce au se intre in tecstulu cartiloru, der’ se conlucre chiaru la stavenirea acelora, ca se nu se strecore in biserica înnoiri, de cari elu n’ar’ ave scrie si cari nefiindu corecte ar’ pute deveni stricaciose. Din aceste considerante imi iau voie, a face urmatorea Propunere: Sinodulu episcopescu se recearca, ca tragendu-’si informatiuni autentice despre modulu, in care se intentioneza in Romani’a revidarea si editarea cartiloru bisericesci cu litere latine, se’si valoreze influenti’a s’a canonica la revidarea tecstului, ear’ retipărirea cartiloru bisericesci cu litere latine pentru bisericile din provinci’a nóastra metropolitana se o efeptuesca in tecstulu staveritu si cu ortografi’a adoptata acolo“. După acést’a urmeza era si raportulu privitoriu la verificarea mai multorii deputați, iea acesta mesura. Romanii au dreptul u se cunósca pe viitoriulu loru suveranu, ei ceru ca mostenitorulu tronului se fia crescutu in tiara.“ Congressulu nationalu bisericescu gr. or. In siedinti’a a II. (15 Oct.) se incepe verificarea deputatiloru. După ce au fost verificaţi 48 deputaţi, congres Ulbach despre Romani’a. Sub titlulu ,la curtea romana* cunoscutulu publicistii francesu Louis Ulbach publica in »Neue freie Presse“ din Vien’a unu feuilletonu de totu magulitoru pentru Romani in generalu si pentru curtea romana in deosebi. Speramu ca nu ne voru