Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-10-18 / nr. 119

Intro scrisoare adresata alegetoriloru sei ren­u­­mitulu istoricu Mommsen dice cu d. de Bis­marck urmaresce unu scopu periculosu: absolutis­­mulu ministerialu si omuipotenti’a statului. Prin monopolurile si impositele indirecte elu voiesce se nimicesca dreptulu budgetaru alu parlamentului, prin sadirea de certe intre diferitele classe, rasse si Interesse tinde la descompunerea partidelor­; prin ingerinti­a administrativa si pecuniara a sta­tului voiesce se puna sub tutela comunele si asso­­ciatiunile; in fine prin organisarea unei cota mai numeroase armate de functionari dependenti crede a ajunge mai usioru la acelu scopu care este absolu­­tismulu si omnipotentica. Scrisoarea lui Mommsen a produsu mare sen­­satiune ca si vorbirea professorului Virchow prin care a combatutu „proiectele fericitoare de fiera* ale lui Bismarck, cari nu sau coptu inca in capulu lui, asie cu unu proiectu resterna pe celalatu, si a protestatu in numele libertății contra functio­­narismului servilu, care cresce pe dî ce merge. Semtîndu venirea lui Gambetta la guvernu C o­­m u n a r d i i din Paris nu sciu cum se’si verse mani­a asupra acestui omu de statu, singurulu de care se temu. Ei arangiara la 23 Oct. o noua adunare, declara pe Tony Revillon si pe arangia­­torii meetingului din circulu Fernando trădători, predicandu omorulu si rescoala. Soldații se parasesca casarmele, se nu mai asculte de nimeni, ci unindu­­se cu poporulu se de focu asupra oameniloru dela guvernu. Unu oratoru dise cu armat’a totu e nece­sara, câci deca Germani’a ar’ veni se nimicesca Franți’a, atunci s’ar’ stinge si partid’a revoluțio­nara. Unu tínéru ceru, câ G­ambetta, Ferry si mi­niștrii se fia împușcați, cum au fost generalii Cle­­ment si Thomas. O dama comunarda cere in nu­mele dreptului femeiloru, ca soldații se refuze as­­ascultarea. Comunardulu Pieron spera, ca Gambetta nu va avea fericirea se moara in patu cu Thiers, se va găsi cine­va care se faca ordine. Atunci popo­rulu se va cobori in strade, si aducandu’si aminte de trecutu, va lucra fara mila necruttandu pe ni­meni. Unu domnu elegantu propune, ca Gambetta si guvernulu se fia acusati de inalta tradare, se se formeze o comissiune de ancheta, se se judece toti funcţionarii civili si militari bănuiţi, Gambetta si Roustan se fia arestati indata, publicandu-se actele si sentinti­a. Inse aceasta resolutiune nu se pri­­mesce, pentru ca colectivistii nu voru se aiba a face cu radicalii. Se adopta numai o resolutiune in contra intregei burgesii, care este declarata de criminala si culpabila. — Astfeliu tolerésa guver­nulu republicei eruptiunea maniei neimpacatiloru comunardi prin meetinguri. Pena candu vise totu asie ? Lordulu-locoteninte alu I­r­l­a­n­d­e­i seu cum mai este numitu V­i­c­e-R­e­g­e­l­e Irlandiei, a datu o proclamatiune in contra Li­­gei irlandeze, pe care o lasa su se ur­meze : „Considerandu ca o associatiune, intitulandu-se „Land- Lig’a nationala irlandesa“ si esistendu de câtu­va timpu, si-a arogatu dreptulu de a se amestecă pe langa supusii re­­giuni in esercitiulu liberu alu drepturiloru loru egale, si in particularu de a controla relatiunile dintre proprietarii si cultivatorii irlandesi, considerandu ca s’a cautatu a se pune in esecutare proiectele disei associatiuni printr'o sistema or­­ganisata de intimidare, tindiendu a opri esecutarea olanuri­­loru justitiei regiuni si de a impedeca pe supusii M. S. a esecutâ contractele loru si d’a isbi ast-felu in interesele loru legitime, considerandu ca dis’a associatiune a marturitu asta-di intentiunea s’a de a impedeca plat’a ori­carui felu de arenda si de a se opune la esecutarea legii in regatulu Irlandei: „Prevenimu prin cea de facta pe toate persoanele, ca dis’a societate intitulandu-se „Land-Lig’a naționala irlandesa,“ sau cunoscuta sub ori­ce alt nume, este o associatiune nelegala si criminala si ca toate întrunirile sale sunt asemenea nele­gale si criminale, si prin urmare vor­ fi impedicate si îm­prăștiate cu puterea. Facemu cunoscutu, in acela­si timpu, tuturoru supusiloru M. Sale cari ar’ fi pututu se fia in re­­latiuni cu dis’a associatiune, ca trebuie se se despartă de dens’a si se se abtina d’ai mai veni in ajutoru. „Facemu se, se scia in acela­si timpu de toti cu tote midilecele cari sunt la dispositiunea nóastra, voru fi intrebu­­intiate spre a protege pe supusii reginii Irlandei in liberulu esercitiu alu ocupatiuniloru loru legitime, a’i ajuta ca se’si indeplinesca îndatoririle loru legale si a face se înceteze ori­ce impedicare adusa esecutarii olaniriloru justitiei. Pa­cemu prin cea de facta apelu la toti supusii leali si devo­tati ai coronei, pentru că se ne ajute a mantine legea si autoritatea reginii in regatulu seu irlandesu. Din parteai L­i­g­e­a a publicatu eri urmatoriulu avisu in „Freeman­s Journal* din Dublin: „Actele guvernului in cursulu septematieî trecute, si mai alesu proclamatiunea de asta ser’a, care anuntia faptic’a determinare de a recurge la fortia spre a impedeca popo­rulu irlandezu de a esercea dreptulu seu constitutionalu de a se reuni liberu in publicu, face de datoria Land-Ligei centrale de a preveni poporulu, care remâindu neclintitu in resistenti’a lui passiva, trebue se renuncie pentru momentu la tots meetingurile publice proiectate, cari stau in orecare raportu cu Lig’a ceea ce ar’ da ansa autoritatii de a ’si esecuta intentiunea.“ Land-Lig’a femeiloru a publicatu asemenea unu avisu in care apeleza la Irlande si ca se faca sup­­scriptiuni pentru de „a usiura miseri­a a suteloru dintre oamenii nostrii cei mai buni si cei mai bravi, cari gemu astadi in închisorile guvernului.* — Se dice câ d. Parnell va fi stramutatu din inchi­­sorea dela Kilmainham intr’o inchisore mai in inte­­riorulu tierei. Se mai asigura ca in timpu de optu dîle nu e ertatu nimenui a face visita d-loru Parnell, O’Kelly, Dillon Sexton, Brennan si Kettle. Guvernulu ungurescu si nationalitatile. După Polit a mai vorbitu la cestiunea natio­­nalitatiloru d’intre deputatii nemaghiari numai Adolf Z­a­y. Estragemu din vorbirea lui ur­­matoarele: D-lu Mihailu Polit — dice Zay — a adusu pe tapetu cestiunea nationalitatiloru; d-lu ministru­­presiedente s’a esprimatu asupr’a ei atâtu de urbanu si de lealu câtu l’a iertatu nobilulu seu sufletu ; d-lu deputatu L. Mocsáry inse s’a esprimatu cu o iubire de adeveru si cu o stăpânire de sine care nu face corbu albu nu numai in partid’a s’a, ci durere­ si in alte partide. Este întrebare daca a fost intrelepties ce se se aduca acum la desbatere nu numai cestiunea nationalitatilor, ci si o supa­­racioasa revisiune a legei de nationalitati — câci eu suntu de părere ca o cestiune atâtu de impor­tanta nu trebue discutata fara motive pressante, fara vre unu scopu oare-care concretu si practicu. Deca o astfeliu de cestiune se aduce asie, nici una — nici duce, intr o desbatere de alta natura, de buna seama nu va avea nici unu succesu, ci numai se va invechi si produce fagia de legislativa in­­diferentia si poate chiaru si nep­acere. Dera aceste consideratiuni -- celu puținu de astadata — nu mai au locu; întrebarea s’a pusu si nu trebue trecuta cu vederea. Ori si cine trebue se recu­­nósca ca întrebarea acest’a esiste inca si nu este resolvata ; celu­ ce nu ar’ recunósce, s’ar’ ase­­mana cu strutiulu, care ’si vira capulu in tufa si nu mai vrea se mai vada nimicu. întrebarea din cestiune nu poate remane balta, ci trebue sé se resolveze, si cu câtu o veti amana mai multu, cu atâtu o veti complică si o veti ag­ava, cu atâtu va fi mai grea deslegarea ei. Lucrulu acest’a era bine cunoscutu in classicele dîle ale renascerei vietiei constitutionale, in neuitat’a dieta din 1861. „Intieleptulu natiunei“, Franciscu Deak, si cu densulu intreg’a camera dise cu una­nimitate in a dou’a redactiune a primei adrese din 1861: „Tristele evenimente din datele trecute au produsu neintielegeri pagubitoare intre noi si intre concetatianii nostri nemaghiari. Acesti concetatiani ai nostrii au nesce pretensiuni in interesulu natio­nalitatiloru, pe cari nu le putemu lasa nebăgate in séma. Suntem decisi a face tóte pentru a dela­­tura aceste neintielegeri, a face totu ce este pos­­sibilu fara jicuirea teritoriului patriei si fara jert­firea independentiei ei, ca in chipuiu acestea inte­resele si simţirile nationalitatiloru se se unifice.“ Si mai tardiu, cându se perdu ori­ce sperantia, câ intre monarchulu, care cerea categoricu multiamirea si impacarea nationalitatiloru, si intre dieta va fi possibila o intielegere, cându Franciscu Deak declară firulu discutiiloru de taiatu, densulu si camer’a se ţinură de declararea de mai susu si adauga : „Scimu cu consciinti’a nationala, ce se desvolta pe di ce merge, trebue luata in considerare si nu trebue considerata după timpulu si după legile cele vechi.“ Ministrulu presidentu de astadi si conducatorulu opositiunei de odiniora, Coloman Tisza, nuse consideră in acea memorabila siedintia de după prândiu, cându comisarulu regal­u, contele Haller, tînea in mâna rescriptulu, care disolve camer­a si cându Deak chiaru aduse amintitulu protestu, care se primi cu una­nimitate — Coloman Tisza consideră, dica, de „suprema datoria a dietei,“ ca in acelu momentu solemnu, înainte de închiderea adunarei, se se declare: „ca prim­a si cea mai însemnata missiune a dietei urmatore va fi împlinirea tuturoru preten­siuniloru nationalitatiloru din tiera pe bas’a prin­­cipiiloru ambeioru adrese, déca aceste pretensiuni nu voru ataca integritatea teritoriala si politica a patriei.* La acestu punctu pote a facutu alusiune d-lu primu ministru, cându a declaratu alaltăieri, ca intr’unu escesu de maranimia s’a datu odinioara na­tionalitatiloru mai multu decâtu ar’ fi trebuitu. Eu sunt de părere inse, ca atuncea nu­­­i s’a d­a­t­u nemaghiariloru nimicu si deca li s’a promisu ceva, nu li s’a promisu din prea multa bunătate, ci din motive foarte practice. Cine se poate retíne de a nu zimbi cu amaraciune, cându aude pe Me­­fista ungurescu, pe Coloman Tisza, vorbindu de escesse de mărinimia? Cine nu scia iu acestea estiusa tiera, ca „gigantului nostru are de principiu si de raptivu numai si numai oportunismului Din oportunismu a facutu Coloman Tisza odinioara acea serbatoresca promissiune, care după cum s’a aretatu mai tardiu n’a fost seriosa, câci de pe atunci se pricepea elu fórte si cum se cade la mijloculu de acum­a, la „privirea spre locurile mai inalte,“ câci fórte bine sciu elu câ monarchulu cerea cate­­goricu in rescriptulu, prin care se respundea la prim­’a adresa, multiamirea nationalitatiloru cu „con­ditio sine qua non* pentru restabilirea constitu­tionalismului, si totu astfeliu in rescriptulu din 25 Decembre 1865 conditiona unirea definitiva a Ar­­dealului cu Ungari’a dela „îndeplinirea pretensiuniloru nationalitatiloru, pe care pretensiuni si voi le-ati recunoscutu.“ Dera siefulu opositiunei de odiniora arunca si impregiurulu seu o privire si vediu câtu de numerosi suntu nemaghiarii, câtu de puternici suntu ei si câtu de potrivitu ar’ fi a-i trage pe sfora prin vorbe dulci si ar face se lucre pentru planurile sale. Anulu 1868 implini forte putine din promis­­siunile din 1861. Nu se face „totu ceea­ ce nu ar’ fi atacatu integritatea teritoriului patriei si nu ar’ fi periclitatu independenti’a ei.“ Legea de na­tionalitati din 1868 lasa cu totului totu din vedere relatiunile numerice dintre Maghiari si nemaghiari; si după cum se vede si luâ de esemplu totu „tim­­pulu si obiceurile de demultu.“ Câci la între­barea de alaltaeri a d-lui ministru: Unde mai au nationalitatile atâtea drepturi ca in Ungari­a, asia puté respunde cu întrebarea: In care statu, afara doara de Spart­a cu Heletii sei lipsiți de toate drep­turile si de Rom’a cu cetatianii sei de a duo’a si a trei’a clasa — in care statu, dica, mai poți vedea astadi in sut’a a 19-ea, ca a trei’a parte din cetatiani se dicteze legi celorlalte duce treimi, se le impună institutiunile si limb’a s’a si se caute chiaru a le răpi graiulu stramosiescu si numele parintiloru loru ? Si déca d-lu ministru mi-ar’ respunde, ca unu astfeliu de statu nu pote esiste in dilele nóstre, i­asiu dice: privesce impregiuruti si Tu vei vedé! (Va urma.) Congressulu nationalu bisericescu gr. or. In siedinti’a dela 9/21 Octobre dep. Iuliu Pe­­tricu cetesce reportulu generalu alu consistoriului metropolitauu despre activitatea s’a. După o mica discussiune se pnmnesce trecerea la desbaterea spe­ciala primindu-se propunerea dlui cav. de Puscariu ca desbaterea generala se se reserve pana voru fi trecutu prin congresu toate raporturile consistoriale. Raportulu gen alu. consistoriului metropolitauu se cetesce si desbate apoi punctu de punctu. Despre decursulu acestei desbateri scrie „Telegr. Romaim* urmatoarele: Punctulu 1. care privesce deputatiunea bisericeasca la nunt’a de argintu a Majestatiloru Loru, la logodna si cu­­nuni’a Altetiei Sale principelui de coroana R u­d o­­­f cu A. S. Stefania comissiunea propune a se luă spre plăcută sciintia — D. Dr. G. Popa in legătură cu obiectulu ace­sta arata ca ministrulu intr’ataia a desconsideratu biserica, cu respunsulu la paşii făcuţi de inaltulu cleru la festivita­tea amintita l’a tramisu episcopului Aradului prin vice-comi­­tiatulu aradanu. Alu doilea punctu alu raportului generalu metropolitanu privitoriu la paşii făcuţi din partea autoritatiloru nóastre ecle­­siastice contra proiectului pentru introducerea limbei ma­ghiare in scólele poporale comissiunea propune a se luă spre plăcută sciintia. Cuventulu „plăcută“ s’a adausu pen­tru energia, ce au desvoltatu cu ocasiunea aceea capii si ceilalti dignitari ai metropoliei noastre. P. Popasu ca­se de mai mare însemnătate cestiunei, doresce si propune, a se adauge la proiectulu de conclusii, ca si pe viitori­u capii si dignitarii bisericesci in casuri de aceste se’si faca datori’a. D. Deseanu sprijinesce propunerea comissiunei. Presidiulu deslusiesce ca nu e de lipsa dar’ nici con­­sultu nu este, a se hotari ce se faca in viitoriu capii si dignitarii bisericesci pentru­ ca acesta se intrege de sine.

Next