Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-10-18 / nr. 119
Intro scrisoare adresata alegetoriloru sei renumitulu istoricu Mommsen dice cu d. de Bismarck urmaresce unu scopu periculosu: absolutismulu ministerialu si omuipotenti’a statului. Prin monopolurile si impositele indirecte elu voiesce se nimicesca dreptulu budgetaru alu parlamentului, prin sadirea de certe intre diferitele classe, rasse si Interesse tinde la descompunerea partidelor; prin ingerintia administrativa si pecuniara a statului voiesce se puna sub tutela comunele si associatiunile; in fine prin organisarea unei cota mai numeroase armate de functionari dependenti crede a ajunge mai usioru la acelu scopu care este absolutismulu si omnipotentica. Scrisoarea lui Mommsen a produsu mare sensatiune ca si vorbirea professorului Virchow prin care a combatutu „proiectele fericitoare de fiera* ale lui Bismarck, cari nu sau coptu inca in capulu lui, asie cu unu proiectu resterna pe celalatu, si a protestatu in numele libertății contra functionarismului servilu, care cresce pe dî ce merge. Semtîndu venirea lui Gambetta la guvernu C om u n a r d i i din Paris nu sciu cum se’si verse mania asupra acestui omu de statu, singurulu de care se temu. Ei arangiara la 23 Oct. o noua adunare, declara pe Tony Revillon si pe arangiatorii meetingului din circulu Fernando trădători, predicandu omorulu si rescoala. Soldații se parasesca casarmele, se nu mai asculte de nimeni, ci uninduse cu poporulu se de focu asupra oameniloru dela guvernu. Unu oratoru dise cu armat’a totu e necesara, câci deca Germani’a ar’ veni se nimicesca Franți’a, atunci s’ar’ stinge si partid’a revoluționara. Unu tínéru ceru, câ Gambetta, Ferry si miniștrii se fia împușcați, cum au fost generalii Clement si Thomas. O dama comunarda cere in numele dreptului femeiloru, ca soldații se refuze asascultarea. Comunardulu Pieron spera, ca Gambetta nu va avea fericirea se moara in patu cu Thiers, se va găsi cineva care se faca ordine. Atunci poporulu se va cobori in strade, si aducandu’si aminte de trecutu, va lucra fara mila necruttandu pe nimeni. Unu domnu elegantu propune, ca Gambetta si guvernulu se fia acusati de inalta tradare, se se formeze o comissiune de ancheta, se se judece toti funcţionarii civili si militari bănuiţi, Gambetta si Roustan se fia arestati indata, publicandu-se actele si sentintia. Inse aceasta resolutiune nu se primesce, pentru ca colectivistii nu voru se aiba a face cu radicalii. Se adopta numai o resolutiune in contra intregei burgesii, care este declarata de criminala si culpabila. — Astfeliu tolerésa guvernulu republicei eruptiunea maniei neimpacatiloru comunardi prin meetinguri. Pena candu vise totu asie ? Lordulu-locoteninte alu Irlandei seu cum mai este numitu Vice-Regele Irlandiei, a datu o proclamatiune in contra Ligei irlandeze, pe care o lasa su se urmeze : „Considerandu ca o associatiune, intitulandu-se „Land- Lig’a nationala irlandesa“ si esistendu de câtuva timpu, si-a arogatu dreptulu de a se amestecă pe langa supusii regiuni in esercitiulu liberu alu drepturiloru loru egale, si in particularu de a controla relatiunile dintre proprietarii si cultivatorii irlandesi, considerandu ca s’a cautatu a se pune in esecutare proiectele disei associatiuni printr'o sistema organisata de intimidare, tindiendu a opri esecutarea olanuriloru justitiei regiuni si de a impedeca pe supusii M. S. a esecutâ contractele loru si d’a isbi ast-felu in interesele loru legitime, considerandu ca dis’a associatiune a marturitu asta-di intentiunea s’a de a impedeca plat’a oricarui felu de arenda si de a se opune la esecutarea legii in regatulu Irlandei: „Prevenimu prin cea de facta pe toate persoanele, ca dis’a societate intitulandu-se „Land-Lig’a naționala irlandesa,“ sau cunoscuta sub orice alt nume, este o associatiune nelegala si criminala si ca toate întrunirile sale sunt asemenea nelegale si criminale, si prin urmare vor fi impedicate si împrăștiate cu puterea. Facemu cunoscutu, in acelasi timpu, tuturoru supusiloru M. Sale cari ar’ fi pututu se fia in relatiuni cu dis’a associatiune, ca trebuie se se despartă de dens’a si se se abtina d’ai mai veni in ajutoru. „Facemu se, se scia in acelasi timpu de toti cu tote midilecele cari sunt la dispositiunea nóastra, voru fi intrebuintiate spre a protege pe supusii reginii Irlandei in liberulu esercitiu alu ocupatiuniloru loru legitime, a’i ajuta ca se’si indeplinesca îndatoririle loru legale si a face se înceteze orice impedicare adusa esecutarii olaniriloru justitiei. Pacemu prin cea de facta apelu la toti supusii leali si devotati ai coronei, pentru că se ne ajute a mantine legea si autoritatea reginii in regatulu seu irlandesu. Din parteai Ligea a publicatu eri urmatoriulu avisu in „Freemans Journal* din Dublin: „Actele guvernului in cursulu septematieî trecute, si mai alesu proclamatiunea de asta ser’a, care anuntia faptic’a determinare de a recurge la fortia spre a impedeca poporulu irlandezu de a esercea dreptulu seu constitutionalu de a se reuni liberu in publicu, face de datoria Land-Ligei centrale de a preveni poporulu, care remâindu neclintitu in resistenti’a lui passiva, trebue se renuncie pentru momentu la tots meetingurile publice proiectate, cari stau in orecare raportu cu Lig’a ceea ce ar’ da ansa autoritatii de a ’si esecuta intentiunea.“ Land-Lig’a femeiloru a publicatu asemenea unu avisu in care apeleza la Irlande si ca se faca supscriptiuni pentru de „a usiura miseria a suteloru dintre oamenii nostrii cei mai buni si cei mai bravi, cari gemu astadi in închisorile guvernului.* — Se dice câ d. Parnell va fi stramutatu din inchisorea dela Kilmainham intr’o inchisore mai in interiorulu tierei. Se mai asigura ca in timpu de optu dîle nu e ertatu nimenui a face visita d-loru Parnell, O’Kelly, Dillon Sexton, Brennan si Kettle. Guvernulu ungurescu si nationalitatile. După Polit a mai vorbitu la cestiunea nationalitatiloru d’intre deputatii nemaghiari numai Adolf Zay. Estragemu din vorbirea lui urmatoarele: D-lu Mihailu Polit — dice Zay — a adusu pe tapetu cestiunea nationalitatiloru; d-lu ministrupresiedente s’a esprimatu asupr’a ei atâtu de urbanu si de lealu câtu l’a iertatu nobilulu seu sufletu ; d-lu deputatu L. Mocsáry inse s’a esprimatu cu o iubire de adeveru si cu o stăpânire de sine care nu face corbu albu nu numai in partid’a s’a, ci durere si in alte partide. Este întrebare daca a fost intrelepties ce se se aduca acum la desbatere nu numai cestiunea nationalitatilor, ci si o suparacioasa revisiune a legei de nationalitati — câci eu suntu de părere ca o cestiune atâtu de importanta nu trebue discutata fara motive pressante, fara vre unu scopu oare-care concretu si practicu. Deca o astfeliu de cestiune se aduce asie, nici una — nici duce, intr o desbatere de alta natura, de buna seama nu va avea nici unu succesu, ci numai se va invechi si produce fagia de legislativa indiferentia si poate chiaru si nepacere. Dera aceste consideratiuni -- celu puținu de astadata — nu mai au locu; întrebarea s’a pusu si nu trebue trecuta cu vederea. Ori si cine trebue se recunósca ca întrebarea acest’a esiste inca si nu este resolvata ; celu ce nu ar’ recunósce, s’ar’ asemana cu strutiulu, care ’si vira capulu in tufa si nu mai vrea se mai vada nimicu. întrebarea din cestiune nu poate remane balta, ci trebue sé se resolveze, si cu câtu o veti amana mai multu, cu atâtu o veti complică si o veti agava, cu atâtu va fi mai grea deslegarea ei. Lucrulu acest’a era bine cunoscutu in classicele dîle ale renascerei vietiei constitutionale, in neuitat’a dieta din 1861. „Intieleptulu natiunei“, Franciscu Deak, si cu densulu intreg’a camera dise cu unanimitate in a dou’a redactiune a primei adrese din 1861: „Tristele evenimente din datele trecute au produsu neintielegeri pagubitoare intre noi si intre concetatianii nostri nemaghiari. Acesti concetatiani ai nostrii au nesce pretensiuni in interesulu nationalitatiloru, pe cari nu le putemu lasa nebăgate in séma. Suntem decisi a face tóte pentru a delatura aceste neintielegeri, a face totu ce este possibilu fara jicuirea teritoriului patriei si fara jertfirea independentiei ei, ca in chipuiu acestea interesele si simţirile nationalitatiloru se se unifice.“ Si mai tardiu, cându se perdu orice sperantia, câ intre monarchulu, care cerea categoricu multiamirea si impacarea nationalitatiloru, si intre dieta va fi possibila o intielegere, cându Franciscu Deak declară firulu discutiiloru de taiatu, densulu si camer’a se ţinură de declararea de mai susu si adauga : „Scimu cu consciinti’a nationala, ce se desvolta pe di ce merge, trebue luata in considerare si nu trebue considerata după timpulu si după legile cele vechi.“ Ministrulu presidentu de astadi si conducatorulu opositiunei de odiniora, Coloman Tisza, nuse consideră in acea memorabila siedintia de după prândiu, cându comisarulu regalu, contele Haller, tînea in mâna rescriptulu, care disolve camera si cându Deak chiaru aduse amintitulu protestu, care se primi cu unanimitate — Coloman Tisza consideră, dica, de „suprema datoria a dietei,“ ca in acelu momentu solemnu, înainte de închiderea adunarei, se se declare: „ca prima si cea mai însemnata missiune a dietei urmatore va fi împlinirea tuturoru pretensiuniloru nationalitatiloru din tiera pe bas’a principiiloru ambeioru adrese, déca aceste pretensiuni nu voru ataca integritatea teritoriala si politica a patriei.* La acestu punctu pote a facutu alusiune d-lu primu ministru, cându a declaratu alaltăieri, ca intr’unu escesu de maranimia s’a datu odinioara nationalitatiloru mai multu decâtu ar’ fi trebuitu. Eu sunt de părere inse, ca atuncea nui s’a datu nemaghiariloru nimicu si deca li s’a promisu ceva, nu li s’a promisu din prea multa bunătate, ci din motive foarte practice. Cine se poate retíne de a nu zimbi cu amaraciune, cându aude pe Mefista ungurescu, pe Coloman Tisza, vorbindu de escesse de mărinimia? Cine nu scia iu acestea estiusa tiera, ca „gigantului nostru are de principiu si de raptivu numai si numai oportunismului Din oportunismu a facutu Coloman Tisza odinioara acea serbatoresca promissiune, care după cum s’a aretatu mai tardiu n’a fost seriosa, câci de pe atunci se pricepea elu fórte si cum se cade la mijloculu de acuma, la „privirea spre locurile mai inalte,“ câci fórte bine sciu elu câ monarchulu cerea categoricu in rescriptulu, prin care se respundea la prim’a adresa, multiamirea nationalitatiloru cu „conditio sine qua non* pentru restabilirea constitutionalismului, si totu astfeliu in rescriptulu din 25 Decembre 1865 conditiona unirea definitiva a Ardealului cu Ungari’a dela „îndeplinirea pretensiuniloru nationalitatiloru, pe care pretensiuni si voi le-ati recunoscutu.“ Dera siefulu opositiunei de odiniora arunca si impregiurulu seu o privire si vediu câtu de numerosi suntu nemaghiarii, câtu de puternici suntu ei si câtu de potrivitu ar’ fi a-i trage pe sfora prin vorbe dulci si ar face se lucre pentru planurile sale. Anulu 1868 implini forte putine din promissiunile din 1861. Nu se face „totu ceea ce nu ar’ fi atacatu integritatea teritoriului patriei si nu ar’ fi periclitatu independenti’a ei.“ Legea de nationalitati din 1868 lasa cu totului totu din vedere relatiunile numerice dintre Maghiari si nemaghiari; si după cum se vede si luâ de esemplu totu „timpulu si obiceurile de demultu.“ Câci la întrebarea de alaltaeri a d-lui ministru: Unde mai au nationalitatile atâtea drepturi ca in Ungaria, asia puté respunde cu întrebarea: In care statu, afara doara de Sparta cu Heletii sei lipsiți de toate drepturile si de Rom’a cu cetatianii sei de a duo’a si a trei’a clasa — in care statu, dica, mai poți vedea astadi in sut’a a 19-ea, ca a trei’a parte din cetatiani se dicteze legi celorlalte duce treimi, se le impună institutiunile si limb’a s’a si se caute chiaru a le răpi graiulu stramosiescu si numele parintiloru loru ? Si déca d-lu ministru mi-ar’ respunde, ca unu astfeliu de statu nu pote esiste in dilele nóstre, iasiu dice: privesce impregiuruti si Tu vei vedé! (Va urma.) Congressulu nationalu bisericescu gr. or. In siedinti’a dela 9/21 Octobre dep. Iuliu Petricu cetesce reportulu generalu alu consistoriului metropolitauu despre activitatea s’a. După o mica discussiune se pnmnesce trecerea la desbaterea speciala primindu-se propunerea dlui cav. de Puscariu ca desbaterea generala se se reserve pana voru fi trecutu prin congresu toate raporturile consistoriale. Raportulu gen alu. consistoriului metropolitauu se cetesce si desbate apoi punctu de punctu. Despre decursulu acestei desbateri scrie „Telegr. Romaim* urmatoarele: Punctulu 1. care privesce deputatiunea bisericeasca la nunt’a de argintu a Majestatiloru Loru, la logodna si cununi’a Altetiei Sale principelui de coroana R ud of cu A. S. Stefania comissiunea propune a se luă spre plăcută sciintia — D. Dr. G. Popa in legătură cu obiectulu acesta arata ca ministrulu intr’ataia a desconsideratu biserica, cu respunsulu la paşii făcuţi de inaltulu cleru la festivitatea amintita l’a tramisu episcopului Aradului prin vice-comitiatulu aradanu. Alu doilea punctu alu raportului generalu metropolitanu privitoriu la paşii făcuţi din partea autoritatiloru nóastre eclesiastice contra proiectului pentru introducerea limbei maghiare in scólele poporale comissiunea propune a se luă spre plăcută sciintia. Cuventulu „plăcută“ s’a adausu pentru energia, ce au desvoltatu cu ocasiunea aceea capii si ceilalti dignitari ai metropoliei noastre. P. Popasu case de mai mare însemnătate cestiunei, doresce si propune, a se adauge la proiectulu de conclusii, ca si pe viitoriu capii si dignitarii bisericesci in casuri de aceste se’si faca datori’a. D. Deseanu sprijinesce propunerea comissiunei. Presidiulu deslusiesce ca nu e de lipsa dar’ nici consultu nu este, a se hotari ce se faca in viitoriu capii si dignitarii bisericesci pentru ca acesta se intrege de sine.