Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-29 / nr. 12
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovú, piati’a mare Nr. 22. — „Gaz^’a“ ese: Martra, Joul’a sí Sambat’ft. ^retlvLlvL a’boaa.a.xxxerLt-u.l-va.l : pe unu anu 10 fl., pe sieso luni 5 fl., pe trei luni *2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu Ani.lIul ISJLiIT7\ Se prenumera: la postele c. si r. ai pe la doi. corespondenti. ^avlaciu.x11® z un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er. g. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se 28 franci. retramitu. Nr. 12. Joi, 29 Ianuariu 10 Februariu 1881. Solidaritate.*) 1860-1865. Brasiovu, 15, Ianuariu, VIII. Conferintia dela 1861 nu numai că a monopolisatu toate afacerile publice politice ale poporului romanu ardeleanu, „concrediendu ulteriorminte causa nationala si confessionala romana archipastoriloru si barbatiloru loru permanenti“ ci a mersu inca si mai departe, declarându-se solidara cu toti pasii ce sau facutu pâna la 1/13 Ianuariu 1861 de câtra archierei si de câtra unii fruntasi mireni in causa naţionala: „că si cum ar’ fi resultatu din siuulu unei representatiuni constituite după toate formele legei.“ Ratihabitiunea acést’a s’a datu fara considerare la aceea, ca faptele premerse conferentiei se contraduceau chiaru in modu esentialu si nu erau eflucsulu numai a unei singure cugetări si volutie. Unii adeca cerura in petitiunile asternute tronului mai multu, altii mai puţinu si conferenti’a fidela principiului, ca „oricâtu se dâ Romanului multu puținu elu se priméscu“, a declaratu toate petitiunile de ale sale. Spre ilustrarea celoru dise trebue se ne intóarcemu earasi la cronicariulu nostru, care vorbindu despre caracterulu conferintiei, scriea la 14 Ianuariu 1861 intre altele: „Dintru autaiu semenâ tare, câ o sama de óameni ar’ fi fórte aplecaţi ale adscrie Brasioveniloru celu mai aprigu radicalismu. Acesti’a inse nu duserera altu-ceva cu sinesi la conferenţia de câtu câteva parole de dî, precum le dieu diaristii, deca nu si ostasii, eara anume : „Solidaritate nationala pentru totu ce au facutu prina acuma archiereii si deputatiunea in folosulu natiunii, adeca unulu pentru toti si toti pentru unulu, ca si cum natiunea intrega adunata la unu locu aru fi facutu totu. — Comissiune langa archierei. . . . Brasiovenii nu sunt îndestulați cu nimicu din câte s’au câstigatu pâna acuma; totusi si ei sunt de acea opiniune, ca oricăm se da Romanului multu puținu, elu se primésca, ci niciodată se nu incete de a cere si a pretinde necurmatu câtu i se cuvine s. c. 1.“ Aceste „parole de dî“, ce veneau din partea unoru membri ai conferentiei, despre cari se credea ca voru fi „cei mai aprigi radicali“ ne deslusiescu in modu destulu de lamuritu ce se intielegea la 1/13 Ianuariu 1861 sub cuventulu solidaritate. Mai antaiu se vede, câ atunci se identifică vointi’a conferentiei, cu vointi’a natiunei si se lucră „că si cum naţiunea intrega adunata la unu locu ar fi lucratu totu.“ Acestu dreptu si lu insusiea in modu esclusivu o adunare de vreo suta de membri, dintre cari jumetate se infatisiara la porunca! Nu era acest’a o parodia asupra adunarei natiunale dela 1848 . Pusa odaia pe acest’a basa a monopolisarei vointiei natiunale conferenti’a dela 1/13 Ianuariu 1861 n’a mai potutu intielege sub cuventulu „solidaritate“ conlucrarea flăcărui romaim după putinti’a s’a spre ajungerea scopului comunu politicu natiunalu, ci a intielesu sub „solidaritate“ supunerea oarba a totalitatii Romaniloru la „totu ce au facutu si ce voru mai face archipastorii romani cu barbatii loru permanenti.* Déca vointi’a conferentiei, a fost numai vointia natiunei, déca conferenti’a si-a insusitu o plenipotentia generala irevocabila, atunci nu se mai putea admite că cineva se vina si se dîca: n’ati facutu bine, ce a-ti facutu la Sibiiu. Cuventulu „solidaritate“ eschidea prin urmare si orice critica seriosa a fapteloru petrecute in primele dile ale lunei lui *) A se vede Nici 84, 100, 101, 102, 103 si 104 ai „Gaz. Trans.“ din auulu 1880 si Nr. 4, 5, 7, 8 si 10 din 1881. Red. Ianuariu 1861. Se instituise unu directoriu de doi archierei, carora li s’a datu că ajutori unu numeru de fruntasi mireni si dela toata nati’a se cerea că se fia solidara cu faptele acestui directoriu pena si cu cele din trecutu, se cerea prin urmare supunere oarba generala — si toate aceste se esprimau prin cuventulu „Solidaritate“. De aci a urmatu ca toata activitatea politica nationala s’a concentratu in manile directoriului, cari poporulu in totalitatea lui a remasu passivu. Alţii lucrau pentru popom., elu orbecă mai departe in intunerecu, nimicu nu se facu pentru organisarea si foarte puţinu pentru educarea lui politica. Directoriu poruncea si ceilalţi aveau se asculte; diferinti’a era numai in aceea, ca unii ascultau mai multu alţii mai puţinu. Astfeliu membrii directoriului, Archiereii, fiinduamenii de încredere ai guvernulu austriacu, „Solidariltatea“ ce se inaugurase la 1861 era — o solidaritate cu guvernulu. Partidele maghiare făcu pregătiri mari pentru viitoarele alegeri. In fruntea miscarei electorale sta partida estremei stange, care prin organulu stefiloru ei Mocsáry si Irányi si-a precisatu program’s, care declina dela sine tendintiele revolutionare, cari i se atribue si cere uniunea personala cu Austria, restitutiunea „in integrum“ a situatiunei dela 1848. Intr’aceea ministrulu de finance nefiindu multiamitu cu venitulu din dările pe consumu se gandesce la o noua e m i s -° iu ne de renta de harthia 5°/0. Deocamdată se duce isi va procură pe calea acesta numai vreo 20 milioane. In fine s’a terminatu si afacerea clusiana Bartha-Rustow. „Cor. polit.“ anuntia cu dat’a 7 Febr. cu tribunalulu de resbelu a condamnatu pe locotenentulu Diens 11 si pe sub-locotenentulu Rüstow pentru vatamare corporala la 7 luni inchisoare. Rüstow afara de acest’a a fost degradata. in 1 8 Febr. 1. c. o deputatiune de tierani austriaci din Wilhelmsburg a fost primita in audientia de câtra coritele T a a f f e. Deputatiunea s’a plânsu asupra lipseloru ce trebue se le sufere tieranii, asupra dâriloru apesatore si a acceatuatu positiunea privilegiata ce-o ocupa Galiti’a. — Ministrulu T a a f f e le-a promisu câ se va ingriji că dările se fia impartite la mesura egala asupra diferiteloru provincii. Galitianii nu ar’ fi privilegiati, ei si asia platescu mai multa dare că Înainte. Ei au mosii mari dar’ ce folosu deca nu au locu de semenatura? Tierauuiu din Austria se nu imiteze numai modulu de productiune alu mosiului seu, ci se caute a lucră pamentulu mai bine, căci atunci ’i va aduce mai multu venitu. Deputatiunea s’a rogatu de d-lu T a a f f e că se faca se fia primita in audientia si de imperatulu, ministrulu-presiedinte i-a raspunsu inse ca-i pare reu ca nu pote se satisfaca dorintiei acesti’a, fiinducă deca toate adunările de tierani ar’ tramite deputation la imperaturu, ar’ trebui se se da pe septemana o mulțime de audientie, ceea ce ar’ merge inse prea departe. „N. fr. Presse“ anuntia ca negotiarile cu S e r b i ’a pentru incheiarea unui tractatu de comerciu austro-serbescu mergu reu. Serbii sustienu nesce puncte in tarifa vamala cu deosebire in privinti’a tresaturiloru atătu de opuse cu pretensiunile austriace, in câtu o intielegere pare aprópe impossibila. In siedinti’a dela 26 Ian. (7 Febr.) a camerei romane d. Locusteanu ceru că comissiunea de indigenatu se de prioritate petitiuniloru de naturalisatiune ce i s’au adresatu din partea Romaniloru din diferite parti. D. Urechia observa, ca in secţiuni s’a facutu unu proiectu de lege prin care se stabilesce că asemeni petitiuni venite dela Romani se fia votate en bloc. Adunarea incuviintiaza propunerea lui Locusteanu. Se respinge apoi cu 25 voturi in contra la 44 indigenatulu d-lui Dr. Leon Rosenthal si se recunosce calitatea de romanu d-lui Fometescu Const, cu 59 in contra la 2 voturi. D. V. A. Urechia isi desvolta apoi interpelarea asupra missiunii ce au avuta cei doui călugări tramisi de patriarchia câtra guvernulu romanu. D-s’a esprima parerea de reu, ca nu s’au publicaţii in „Cartea Verde“ documentele privitore la ’ncercarea de a redeschide cestiunea monastiriloru închinate. Citeza câteva acte si deduce dintr’unulu câ guvernulu a deschisu o portitia acestei cestiuni, totusi declara câ nu se ’ndoiesce câ d-nu Boerescu si intregulu guvernu mai bine s’ar’ retrage de câtu se permită introducerea prin acea porta a unei cestiuni definitivu resolvata si închisa. D. Ministru de esterne respunde cu intradeveru M. S. R. Domnulu a primitu o scrisore adresata de patru prelaţi in privinti’a cestiunii monastiriloru închinate. M. S. a respunsu, cum politeţi a cerea se respunda, adaugându totdeodată ca cestiunea monastiriloru a fostu resolvata, conformu dreptului tierii si scopului ce l’au avutu donatorii candu au inzestratu monastirile. Câtu pentru petitiune, M. S. a recomandatu guvernului, că orice alta petitiune, si deci nu este nici o pertitia deschisa, cum pretinde d. interpelatoru. Documentele nu s’au publicatu in „Cartea Verde“ pentru ca nu sunt acte diplomatice, de ore ce patriarchulu nu e uuu severanu, ci-s’au primitu pe delegații patriarchului acasa si le-a declaratu, ca nici nu poate intră in vorba despre acest’a afacere, care e definitivu terminata (aplause). Terminandu, d. ministru dice ca orice partita ar’ fi la guvernu, nici una nu se va găsi care s’atinga o cestiune resolvata si ’nchisa pentru totu-deauna (aplause). După replic’a d-lui Urechia care accentua ca Turcia era p’aci se agite din nou cestiunea monastiriloru închinate s’adopta urmatoarea moțiune propusa de d. Urechia: In urma interpelării d-lui V. A. Urechia, Camera, multiamita cu declaratiunile guvernului si considerandu cestiunea închisa, trece la ordinea dilei. Organulu interesseloru germano-evreesei „Bukarester Tagblatt“ scuipa focu din causa, ca camera romana a respinsu cererea de naturalisare a unui Evreu din Iaşi, a bancherului Iacob Neuschotz. D. Neuschop — dice numit’a foie — are acuma 65 de ani, camera la condamnaţii a mai aşteptă inca diece ani si apoi a mai cere inca odata, deca va mai trai, naturalisarea. Cu ocasiunea acest’a organul» Germano-Evreiloru se servesce fatia de cariera romana de unu limbagiu foarte indrasnetiu si grosolanii care si atunci candu ar" sustiene o causa in sine dreapta ar’ trebui se faca cea mai rea si dis~ gustatoare impressiune intre Romani. Scirite relative la conflictulu turcogrecescu sunt asia de confuse si de contradictorii, incâtu nu se pote spune nicidecum, deca o impaciuire prealabile a acestui conflictu are mai multi sorti, decâtu resbelulu ce amenintia totu mai tare a pune cestiunea orientului de nou la ordinea dilei. Din cercurile diplomatice ale Vienei se scrie : „câ desbaterile din urma din camer ’a francesa au produsu acolo o impressiune favorabila intr’atatea, intru câtu ele dovedesc», câ representatiunea nationale impartasiesce pe deplinu ideile, ce domnescu in siuulu poporului, despre marea necesitate a pacei, si care in timpii din urma s’au manifestatu cu atât’a putere incâtu guvernulu Cronic’a evenimenteloru politice.