Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-02-26 / nr. 24
mm TRANSILVANIEI. -Ajm.Iu. Marti, 26 Februariul 10 Martiu Redactiunea si Administratiunea: BrasiOTU, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martia, Joul’a si Sambat’a. 3PratlvLl,u. a-TDoxa.stiaaexa.tva.lvLl . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Nr. 24. Se prexa.vLxxa.exst. la postele c. si r. si pe la dd. corespondenți. —A.xa.vLXD.dvLXlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. 1881. Solidaritate.*) 1860-1865. Brasiovu, 26. Ianuariu. XIX. Este interessantu pentru timpulu de fapta de a sei, câ resistenti’a passiva, vulgo, „passivitate“, s’a inceputu la Romanii ardeleni inca dela 1861 si câ ea nu este inventiunea unuia sau altui’a d’intre conducétori, ci este o urmare naturala a luptei intre dreptulu nescrisu alu Romaniloru si dreptulu scrisu alu privilegiatiloru. Resistenti’a ce se facea la 1861 prin comitatele, districtele si „scaunele“ ardelene nu era initiata de catra actorii principali ai acelei perioade, ea s’a desvoltatu independent de vointi’a si planurile politice ale comissiunei permanente. Romanulu era satulu până in gâtu de domni’a privilegiatiloru, elu abia resuflase pagina sub egalitatea ce-o introdusese administratiunea absolutistica si acuma se vedia deodata intr’o situatiune analoga cu cea d’inainte de 1848, cu diferenti’a numai ca nu mai era iobagiu. Poporulu romanu la 1861 se vedea eschisu dela participarea egala la afacerile publice prin poft’a de suprematia si uneltirile inimice ale privilegiatiloru. Prin urmare ce era mai naturalu decâtu câ, in fatia vointiei declarate a tronului, câ si nationalitatea până atunci neindreptatita se se bucure de drepturi egale nationale. Romanii se voiesca se intre de facto in folosirea dreptului ce li se cuvenea si care li se promitea, si earasi, ce era mai naturala decâtu câ, vediendu-se respinsi de pe tote terenele vietiei municipale, cu ocasiunea reorganisarei, Romanii de prin comitate s. a. se protesteze si se faca o resistentia câtu mai energica incercariloru de suprematisare ? Daca in urm’a acest’a Archierii devenirea obiectulu atacuriloru celoru mai inversiunate din partea privilegiatiloru, vin’a nu era a poporului, care facii resistenti’a pentru ca nu potu altfeliu, ci a conducerei insu’si care se puse pe unu terâmu, de unde trebuiea se vina in conflictu nu numai cu guvernulu, ci chiaru si cu dorintiele si postulatele poporului. Politic’a activitatii inaugurata de câtra conferenti’a nationala dela 1861 nu se pusesa pe terémulu de a eluptă dreptulu naturalu si istoricu alu poporului romanu cu toate medilecele legale, ci voiea se’lu câștige cu incetulu pe calea concessiuniloru, dela guvernu. In consecentia Archierii-conducetori nici nu poteau se provóace pe Romani de a dreptulu la resistentia si acestia nu numai pentru câ nu le-perta positiunea loru semi-oficioasa fatia de guvernu, ci mai vertosu pentru câ resistenti’a nici nu era in programa loru. Ei astepta toate numai dela indurarea Monarchului, dela bunavointi’a si intieleptiunea celoru dela cârma si speră ca la cele din urma insusi privilegiații voru recunosce indreptatirea poporului romanu si ’i voru face locu langa ei. Numai asia se poate esplică curagiulu,Episcopiloru de a luă in man’a sa, in modu esclusivu, conducerea si resolvarea causei nationale si confessionale.“ Comissiunea permanenta, asia cum era constituita nu potea se lucre de câtu numai in consonantia cu „intentiunile prea inalte,“ cari in pracsa erau intentiunile celoru dela guvernu. De aceea nici nu era in stare se duca câtra Romani; faceti resistintia câtu mai energica, câci noi vomu cere si vomu pretinde apoi cu staruintia atâtu mai mare dela tronu se faca fiintu acestei situatiuni triste si se declare egal’a îndreptăţire a nationalitatii romane. In petitiunea asternuta tronului la 10 Decembre 1860 se cerea inca emiterea unei diplome speciale, prin care „se se respire lamuritu cu cre*) A se vede Nrii 84, 100, 101, 102, 103 si 104 ai „Gaz. Trans.“ din anulu 1880 si Nr. 4, 5, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21 si 23 din 1881. Red, dintioas’a, pentru prea inaltulu tronu alu Maiestatii Sale si pentru patria in celu mai mare gradu meritat’a natiune si nationalitate romaneasca trebue se se bucure de-o perfecta egalitate in privintia politica confessionala si religioasa.“ — Conferenti’a dela 1861 primi ce-i dreptu petitiunea acest’a „de a s’a propria“, dar’ a primitu „de a s’a“ si alta petitiune, care se multiamea cu tote câte s’au facutu si se voru mai face pentru poporulu romanu, fara a cere recunoscerea speciale a „perfectei egalitari“ nationale. Prim’a petitiune a fost pusa la dosariu, ear’ cea din urma a formatu bas’a pentru actiunea comissiunei permanente. Program’a nationala dela 1848, cerea: „stergerea privilegieloru“ — „se se „faca o coastitutiune noua pentru Transilvani’a prin „o adunare constitanta , se nu se iea la desbatere „caus’a Uniunei cu Ungari’a pana candu naţiunea „romana nu va fi naţiune constituita si organisata „cu votu deliberativu si decisivu in camer’a legislativa“ — a fostu asemenea pusa la dosariu. Activitatea conferentiei romane dela 1861 s’a mărginirii la aceea, că se compună unu proiectu de lege electorala, prin care guvernulu se pota deschide pe calea octroarii si Romaniloru o mica portitia prin care se intre si ei in staululu vechiei constitutiuni a natiuniloru privilegiate. Nu e mirare ca sub asemeni impregiurari candu comissiunea permanenta facea politica de oportunitate, car’ poporulu politica de resistentia si candu Archiereiiconducétori ajunseră intre doue focuri nesciindu cum se impace de o parte pe guvernu, de alta parte pe poporu, care isi pretindea dreptulu cu impatientia, limbile erau confuse că la turnulu babilonului, nu-i mirare ca actorii dela 1861 nu mai intielegeau pe Simeone Barnutiu, care le ducea totu in scrisorea memorata in articlulu trecutu: „Candu s’a supusu Ardelulu casei de Austria, Romanii n’aveau personalitate nationala politica si actiune se ’si garantasca drepturile nationali cum si le-au „garantitu Ungurii, Saşii, Croaţii; ceea ce n’au „facutu atunci se faca acumu, numai se nu faca „„aliud quam faciendum est*, deci cugetări seriosu, „se nu votămi asupra nici unui obiectu politicu până „ce nu ve’ti fi constituiri sî organisati ca naţiune „politica; cum a’ti pote tractă despre negatia „politice până candu nu sunteti naţiune politica ? „Probabil minte numai că instrumente politice. A„cest’a a decretat’o si adunarea naţionala din 15 „Maiu (1848) candu a protestatu în punctulu 16, „că naţiunea maghiara si sasasca se nu ia la des„batere caus’a uniunei (apoi obiectulu principale „si acuma e totu numai uniunea !) până ce nu va „fi constituita si organisata si naţiunea romana „cu deputaţii sei, se intielege ca in poterea dreptului seu, nu in poterea uneî concessiuni, care „astadi s’ar’ dă mane s’ar’ luă. . .* Cronic’a evenimenteloru politice. Se dîcea, câ diet’a unguresca va fi in curandu dissolvata si câ alegerile noue se voru face in primele dile ale lunei lui Iuliu. „Corr. pol.“ afla acuma câ terminulu, candu se fia dissolvata diet’a, inca nu s’a stabilirii. Deorace e probabilu, ca cununia principelui mostenitoru va ave locu in cursulu verei si deorace negotiarile cu Germani’a sunt favorabile pentruîncheierea câtu mai grabnica a unei conventiuni asupra tarifei, guvernulu doresce, că pentru ambele aceste casuri diet’a se fia întrunită. In siedinti’a de Sambata a Camerei romane d. deputatu Gr. Chitiu a depusu o propunere, sub forma de proiectu de lege, pentru că tóate materiile si obiectele necesare fabriciloru din tiara, precum si masineloru, se fia scutite de orice taxa vamala la intrarea loru in tiara. D. Isvoranu ’si-a desvoltatu interpelarea privitoriu la regi ’a monopolului tutunuriloru, sustiindu, ca cultivatorii au fost asupriti. D. prim-ministru arata, ca cultur’a tutunului prospera de candu regia se afla in man’a statului, d-s’a mai adauge c’a cerutu consiliului de administratiune se ieftinesca tntunulu ce se vinde consumatoriloru. Ceva ce in Ungari’a nu se pote intemplă ! In siediuti’a de Marti, d. C. A. R o s e 11 i a depusu urmatori’a propunere pe biuroulu Camerei : „Reorganisarea justitiei este la noi simtita, dorita, ceruta de toti. Oricare Romanu doresce, trebuie se dorasca si se voiesca, că justiti’a se se reorganiseze astfelu, in câtu se poata fi in adeveru a treia putere a Statului, liberu si independinte. „Justiti’a, fiindu temeli’a societarii, diferitele moduri ale organisarii ei sunt bine cunoscute prin practica si prin numeróasele studii făcute de timpi îndelungaţi si necurmatu, de câtra cei mai emininti legisti, magistraţi si barbati de statu. „Articolulu 31 alu Constitutiunei nóastre prescrie : „Tóte puterile Statului emana de la naţiune, care nu le poate esercită de câtu numai prin delegatiune si după principiele si regulele asiediate in Constitutiunea de fatia.“ „P’aceste considerante subsemnatulu propune: Adunarea deputatiloru se numesca din siuulu ei o comissiune, compusa de cinci deputati, legisti, cari se elaboreze unu proiectu de lege de reorganisarea justiției. In virtutea pactului nostru fundamentalu, Iu temeiulu vechiloru nóstre deprinderi, a practicei făcute de noi insine, de tote societățile si a scrieriloru temeinice ale unui mare numeru de cei mai emininti barbati ai lumii, organisarea justiţiei la noi va ave că temelia electivitatea. „Adunarea deputatiloru este rugata se voteze urgentia. Ea este rugata se invite comisiunea, ce va numi, a ’i presintă acestu proiectu de lege pena la 25 ale lunei lui Marte, că se poata astfelu se fia votatu de câtra Corpurile Legiuitore chiaru in acést’a sessiune stra-ordinara a anului 1881. Pentru timpulu ce voru cheltui pentru acésta lucrare membrii comissiunei, se va acorda flăcărui o indemnitate de una mie lei.“ S’a aprobatu si Conventiunea de comerciu si navigatiune, încheiata la 11 (23) Martiu 1878, intre Romani’a si 11 a- 11 ’a si este publicata in Monitorulu oficialu. Se scrie din Constantinopolu, ca comisarii turcesc i Server pasi’a si Aii Nizamiz pasi’a, numiri de Part’a otomana pentru a conduce pertractările cu ambasadorii puteriloru europene, si-au facutu deja visitele pe la toti ambasadorii. In curendu se va vedé, ce platescu aceste pertractări, care sunt traganate de atat’a timpu. Se scrie mai departe din Constantinopolu, ca Parte a otomana are de gandu se protesteze contr’a depouriloru militare, ce voiesce guvernulu grecescu se stabilesca pe insul’a Corfu. Că basa la acestu protestu i-ar servi tractatulu, prin care a cedatu Angli’a insulele ionice Greciei. O clausula a acestui tractatu opresce formalu pe Greci’a se stabilesca atari depouri pe insulele cedate. Ambasadorii acreditaţi pe lenga Porfc’a otomana sciu foarte bine, cu ce zelu febrilu se pregatescu Turcii pentru resbelu si cum se intrebuintiaza spre acestu scopu toate resursele tierei. D-nii ambasadori in aceste pregratiri febrile nu vedu tocmai o mare dispositiune a Portii, de a aduce acele sacrificii, despre cari ea trebue se scie, câ ar’ asigură pacea. D-lu Göschen, care a pranditu Sambat’a trecuta la Sultanulu, raporta colegiloru sei, ca Sultanulu vorbi de astadata numai câteva minute de politica, fara inse a esi din generalități. ... Cu toate acestea d-nii diplomați se