Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-03-26 / nr. 36

GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 36. Joi, 7 Aprile 26 Martiu 1881. Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martra, Joul’a si Sambat’a. ^xetl'u.l'u. a.'tooxa.arxn.eaat'o.l’u.i . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. ^.rL-uJ-U. IHZLIV. Se pxsnunaeia : la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti, ^.xx­u.xxcl'u.rll© r un'a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. r. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitn. Cu 1 Aprile st v. 1881 se începe unu nou abonamentu la „GAZET­A TRANSILVANIEI" Rogamu pe an. Domni prenumeranti ai feiei noastre, a cărora abonamentu espira la finea lui Martiu a. c. a grăbi cu reinoirea lui, ca espeditiunea feiei se li se poata face regulatu. Domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele d-loru esactu, aratandu si post­a cea mai aproape de loculu, unde locuiescu. „Gazet­a Transilvaniei“ apare dela 1 ianu­­ariu 1881 de trei ori pe septemana. 2£S" Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Tran­silvaniei“ este : pentru Brasiovu, pe trei luni 2 fl. pe siése luni 4 fl., pe anu 8 fl.; a dusa in casa: pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siése luni 5 fl. , pe anu 10 fl. pentru Austro-Ungari’a cu post­a: pe trei luni 2 fl 50 cr., pe siése luni 5 fl., pe anu 10 fl., pentru Romani’a si alte tieri esterne: pe trei luni 7 franci, pe siése luni 14 franci, pe anu 28 franci. ifaf Esemplare complete dela inceputulu anului 1881 se mai afla. Brasiovu 7 Aprile/26 Martiu. Credemu, ca este la timpu, ca se atragemu din nou atenţiunea cetitoriloru noştri asupra mariloru îndatoriri ce ni le impune grav’a situatiune politica in care ne aflamu. O luna numai ne desparte inca de diu’a, candu va avea se se intruneasca conferenti’a electorala a alegetoriloru romani din Ardealu. Dupa scirile, ce le avemu, se facura in multe parti pre­parativele pentru acest’a conferenția, in cele mai multe locuri inse nu s’a facutu până acuma ni­­micu. Ne mangaiemu cu speranti’a, ca pana la 12 Maiu viitoriu toti alegetorii romani din toate cer­curile isi voru face datori’a loru, spre a nu lipsi dela marele consiliu, ce se va tiene in acea dî in Sibiiu. Problera’a viitoarei conference este grava, acést’a o semte fia­care din noi, tocmai pentru aceea este necesariu, ca toti din toate partile se participe la ea, ca se fia representate de ajunsu toate nuanttele politice. Nepasarea in asemeni casuri este foarte condemnabila si poate aduce dupa sine multa stri­­catiune causei comune nationale. Amu disu de repetite ori, ca resultatulu con­­ferentiei va depinde mare parte dela pregătirile, ce le-a facutu comitetulu centralu ardelenu dela Sibiiu. Astadi trebue se constatamu o aparintia, care nu este de natura de a ne mari speranthde in pri­viri ti’a acestea. Se pare adeca, ca in comitetulu centralu domnescu doue opiniuni opuse asupra pro­­cederei la convocarea conferentiei. Amu observatu inca cu ocasiunea publicării apelului, ca unulu din organele politice ardelene a eliminatu din apelu pasagiulu, care se refera la alegerea de câte doi delegaţi din fiacare cercu electoralu. Totodată ni se scrie din unele parti, câ acolo s’ar’ face încer­cări de a organisa oare-care „passivitate“ fagia de conferenţia. Noi nu credemu ca Romanii ardeleni fia din ori­ ce parte s’ar’ conduce in momentele grave ac­tuale de vesce vederi atâtu de scurte politice, ca se le fia teama a participă in toata form­a la consul­tarea electorala din Sibiiu, ci suntemu aplecați a crede ca numai întrigi străine ar’ pota se-i abata dela participarea la adunarea generala electorala , numai aceia cari favoriseaza neintielegerile si des­­binarile intre romani, potu se recomande abstre­­nerea fagia de acést’a conferenția. Daca din contra unii seu alții s’ar’ teme de unu curentu periculosu interesse loru nationale, ce s’ar’ poné manifestă la acea conferenția, datori’a loru ar’ fi tocmai nu de a siedé acasa, ci de a merge la Cronic’a evenimenteloru politice. Cestiunea universitatiei boeme din P­r­a­g ’a pare a fi resolvata in sensulu pretensiuniloru celtice. In adeveru cetimu in „Po­litik“ urmatorele in aast’a privintia: „Publicarea actului guvernialu relativii la resolvarea cestiunii universitatiei din Prag’a va urma in curendu in o forma corespundietoria importantiei obiectului. „C­a­­rolu-Ferdinandea“ de pen’aci va fi re­­organisata in doue universitati-surori, cu totulu in­dependente un’a de alta, astfeliu, ca pentru viito­­rea „Carolo-Ferdinandea“ germana si celtica va fi conservata continuitatea istorica cu vechea si respec­­tabil’a „Alma mater“ comuna ambeloru natiuni pe bas’a unui egalu ti­tul­u de dreptu, si in afara i se va da espressiune prin identitatea numelui si prin comun’a folosintia a vechei sale de promotiune. Carolo-Ferdinandea celtica va fi completata câtu se va putè mai iute si facultatea de medicina celtica se va deschide deja in toamn­a anului 1882. Cole­giale profesoriloru dela facultatea juridica si filo­sofica se voru constitui in curendu de sine stata­­toare, pentru a presenta apoi indata ministrului in­­vetiamentului publicu propunerile sale in privinti’a intregirii personalului profesoralu; dupa acestea cestiunea universității trebue considerata in prin­cipiu ca resolvata.“ La acest’a diariulu germanu „Deutsche Zeitung” observa, ca dupa casulu de precedentia alu universităţii din Cernăuţi nu este de ajunsu pentru crearea unei universităţi unu adu guvernialu, ci trebue sa se faca o lege anume. Diariului „Bohemia“ i­ se telegrafeza din Cons­­tantinopole, cu emigranţii bosniaci, ce traiescu acolo, puşi la cale de cunoscutulu „Mufti­u“ din Tashlidja au adresatu Sultanului o petitiune, iu care ceru, ca Majestatea S­a se caute a obliené dela Austri­a evacuarea Bosniei seu ceru paginu o despăgubire pentru proprietățile emigran­­tiloru bosniaci, confiscate de guvernulu austriacu. Eata o „Bosnia irredenta“, care de sigur,î se va îngriji, ca guvernamentulu austriacu in provinciile ocupate se va prinda radecini prea tari. Câtu de irapartite sunt părerile in privinti’a incercariloru de a­ se margini dreptu lu de a s­i­­­u, ce a domnitu pen’acum cu deosebire în Angli’a si Elveti­a, ne dovedesce vi’a polemica, ce s’a escatu intre pres s’a angleza si cea german­a. Bismarckian’a „Nordd. alig. Ztg.“ adreseza diarului „Pall Mall“, care apartiene lor­dului Roseberry, unu amicu intim­u alu d-lui Glad­stone, amenintiatori’a observatiune, ca popoarele Europei sunt vecini prea apropiați, decâtu câ unuia din acestea se-i fia cu putintia a tractâ timpu in­­delungatu cu nepăsare securitatea si bun’a pace a veciniloru sei. „E g o i s m u­­ u, care in Anglî’a se soiea impacâ cu cristianismulu, poate usioru trece preste impregiurarea, câ uuu statu se lase se treca preste frontierele sale in alte state totu feliu de gunoiu, veninui, asasini sau talhari si scrieri incendiare fara nici o gena, pe cata vreme actiunea acestor’a nu-’lu atinge intru nimic­u. Daca inse sta­tele, care au uuu asemenea vecinu, sunt constrinse a-’si pune la adapostu propri’a­ loru esistentia contra unor asemenea pericule si vatemari, apoi ele nu potu face acesta altcum, decâtu, daca, ca in casuri de c­i­u m­a­seu de epizootia supuuu la o severa controla persoanele si l­u­c­r­u­r­i­l­e, ce vinu din respectiv’a tiera. Daca guvernulu si națiunea anglesa, a cărei tiera este punctulu de plecare alu importatiuniloru de feliulu acest’a, poate seu nu voesce a afla o stavila contr’a loru, atunci statele de pe continentu voru fi silite se­’si ajute in modulu aretatu mai susu, si daca puterile, cari n’au esperimentatu cu manfoienerea ordinei sociale cu atâta usturiutia, cum se intempla acest’a de unu auu incoace in Irlandi’a, daca R­u­s­i ’a, G e r m a n­i’a si A­u s t­r­i ’a voru cere dela fiacare persoana, ce vine din Angli’a, o legitimare sigura si stabilita in toata regul’a si voru supune unei controle suficiente pentru ajun­gerea scopului ori­ce mărfuri venite de acolo, intru câtu se atinge de scrieri incendiari, de materii es­­plosibile si de veninuri; apoi organulu lordului Roseberry se va convinge in curendu, câ principiile fundamentali ale dreptului gintiloru, in privinti’a cârora statele s’au intielesu pe terenulu cristia­­nismului si printr’unu esercitiu de mai multe sute de ani, nu potu fi calcate multa vreme in piciore, fara ca interesele materiale a­­tâtu de scumpe poporului anglezu se vu sufere prin acest’a.“ Diakiulu germanu pare a uita in adeveru, ca o asemenea sequestrare politiana a continentului ar’ fi mai superaciósa pentru poporele acestuia de câtu pentru poporulu anglesu, contr’a caruia ar’ fi în­dreptată. De altmintrea o asemenea secuestrare este astadi uuu lucru absolutu imposibilu. Cam­­pani’a contr’a dreptului de asilu diu pressa a tre­cuta acum si in Reichstag, in care in curendu va deveni la desbatere proiectulu de lege, facutu in acesta privintia de matadorulu centrului, d-lu Windt­­horst, pe care poporulu berlinesu l’a si numitu in batjocura „Legea socialista europana.“ Este apróape securu, ca Franci’a, Angli’a si Itali’a nu voru lua parte la o asemenea campania, deoarace toate aceste state sunt in posițiune de a-’si îndeplini cu ajutoriulu legiloru, ce le poseda, toate indatoririle fagia de națiunile celelalte in ceea ce privesce pe străinii, ce petrecu pe teritoriulu loru. Astfeliu remane E­­ v e t i ’ a cu singurulu obiectu alu campaniei contr’a dreptului de asilu. Diariulu din Berna „Der Bund“ ia mic’a republic’a in ape­­rare, dicandu: Venatarea politiana asupra emi­­grantiloru, cu daru alu nouei aliantie a imperati­­loru, e fórte paginu populare si acest’a cu atâtu mai muitu, cu câtu esistu dovedi faptice, câ intru câtu acést’a cestiune privesce pe Elveti’a, apoi dreptulu de asilu n’a luatu sub scutulu seu pe nimenea, despre care s a pututu dovedi cu o oare­­care probabilitate numai, câ a luatu parte la între­prinderi amenintiatore pentru statele vecine.“ Dia­k­ulu „Züricher Zeitung“ se pronuncia chiaru contr’a interdicerei congressului sociali­st­u, ce s’a proiectatu a­ se tienu auulu acest’a in Elveti’a si dice, ca Elveti’a nu trebue se sacrifice de dra­­gulu străinilor« nici macaru o iota din drepturile garantate cetatianiloru sei de constitutiune.“ Cele­lalte organe de publicitate elvetiane inca combătu ideea estradarii criminaliloru politici. Cetimu in „Romanulu“ : „In urma proclamării Regatului si a recunoscerii lui, este neaparata, este cuviintiosu, câ miniștrii se de­pună demissiunileloru in manele Re­gelui. Acést’a datoria de siguru, câ doi. ministrii voru implitit-o celu mai tardiu dupa votarea Bugeteloru. Maies­tatea S’a va avisâ apoi. Avendu vnse in vedere, câ ministe­­rulu actualu, si mai cu séma Presiedintele seu, este bine vediutu de catra maioritatea parlamentului si de catra Ma­iestatea S’a Regele, suntemu in dreptu a crede, ca Maiestatea S’a va insarcina totu pe d. Ion Bratianu cu recompunerea noului Cabinetu. Eri sera a fost o întrunire a d-loru senatori si depu­taţi, cari si-au schimbatu opiniunile in acést’a privintia. Negresitu ca, la noi ca pretutindine, varii suntu opiniunile in asemene cestiuni. Barbatii, cari se impunu, printr’o cari- adunare si a combate cu­ toata poterea convictiunei loru directiunea ce li s’ar’ parea stricacioasa causei nationale. Amu dori câ faptele si ne dovedésca câtu mai curendu câ sch­ita ce le-amu primitu nu sunt lasate in adeveru si câ alegetorii romani intrelegendu gravitatea momentului, voru sei se ’si implineasca pe deplinii si fara siovaire datori’a ce o au fagia de natiune si­ de sant’a ei causa.

Next