Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-11-08 / nr. 127
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ eee: Martra, Joul’a si Sambat’a. IFxet5.-u.l-u. ambonament-ului : pe anu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci.Aja/ui/va. ZHZLuI"V. Se prexxu.xxi.exai: a postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ■ZLxi-u.xxc3.-u.xiie . un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 127. Dumineca 8 20 Novembre 1881. Brasiovu, 7 Novembre. Ungurii din Clusiu se plangu, câ Alteti’a S’a printiulu laostenitoriu Rudolf, care cum sciinu a venitu pentru scurtu timpu in Ardélu la venatarea de ursi, nu s’a opritu in Clusiu si câ n’a primitu omagiele Kossuthianiloru, cari, dela alegerile trecute predomina totu teremulu in capital’a de odiniora a acestei tieri. Diarulu „Ellenzék“, intr’uuu articulu intitulatu „Ursii“, combate din caus’a acést’a in modulu seu obicinuitu grosolanu si ofensatoriu dispositiunile ce s’au luatu pentru caletori’a printiului. Nici acestu articulu, cu multe altele de acelasi calibru, n'ar’ merita se fia memoratu din partea noastra, deca nu ar’ atinge unele coarde, pentru noi forte dureroase. Kossuthianii seu „Independentii“, cum se tituleaza ei cu mandria, sunt ce e dreptu in opositiune si prin urmare o enuntiatiune a unui organu alu loru nu ar’ trebui se fia considerata ca esindu din sinulu întregului poporu maghiaru. Sunt inse duce puncte, in cari se intalnescu gândirile, dorintiele si aspiratiunile tuturoru Maghiariloru fara deosebire. De câte ori e vorba de popóarele nemaghiare si de câte ori se tractaza de Curtea austriaca, care cu totu dualismulu nu s’a maghiarisatu si n’a parasitu inca vechile ei traditiuni, tote partidele ungare sunt de unu gandu, gata de a se opune cu pieptulu „curentului antimaghiaru“, cum ilu numescu ele. In asemeni cestiuni numai limbagiulu le deosebesce, adeca ceea ce unii espnmu „sub rosa“, ceilalti o spunu pe fagia, dandu de multeori si cu bâta ’n balta, at figura docet. Judecandu ‘lu din acestu punctu de vedere articlulu din „Ellenzék“ câstiga indata o mai mare importantia. Fai’a Clusiana constata insasi, ca caletori’a printiului n’are nici culoare politica, nici militară si câ de aceea s’a observatu strictu incognitulu. Astfeliu fiindu dispositiunea caletoriei, era lucru firescu, ca Alteti’a Sa se nu se opresca la nici o statiune. Inse acést’a n’a impedecatu pe falnicii representanti ai Clusiului, Ugran si Bartha, de a ’si versâ pagina mâni’a asupra consiliariloru printiului. Consiliarii Inaltimei Sale, dicu ei, nu s’ar’ interesă, ca in acésta tiera cu-o desvoltare istorica de sine statatóre si cu-o positiune geografica predominanta traiesce unu poporu, care este fidelu si alipitu de domnitoriulu seu in dile bune si rele, acei consiliari nu ar’ semti, ca este de lipsa, ca viitoriulu domnitoriu se cunósca poporulu maghiaru si se véda cum desvoltarea lui ’si-a pastratu caracterulu iu acést’a provincia seraca si peritóre de foame. „In Greorgeni, adauge „Ellenzék“, sunt mulți ursi. Der’ in Ardélu sunt multi oameni. Cu ursii se scie lupta fiace veDatoriu espertu romanu, dér’ acesti oameni s’ar’ fi semtitu onorați, deca ar fi aflatu, ca Alteti’a S’a voiesce se-i véda si se-i audia si pe ei.“ Asia este. In Ardélu sunt multi oameni, dar aceşti oameni nu sunt toti după chipulu si asemenarea celoru din Clusiu, nu au toti aceleaşi dureri si dorintie, nu si le potu esprimă in un’a si aceeasi limba si nu se bucura toti de aceea ’si îngrijire. Numai o parte mica din ei sunt tractaţi că oamenii, ceilalţi nu sunt multu mai bine priviţi, decâtu nesce ursi, cari retacescu prin munţii păduroşi ai tierii cu singur’a menire de a ’şi dă pielea persecutoriloru. Nu numai Unguri traiescu in acesta nefericita provincia, ci si alte popore, cari sunt că si ei, de nu mai multu că ei credincióse domnitoriului loru, in bine si in reu, si cari asemenea si-au pastratu in cursulu veacuriloru caracterulu loru deosebitu. De ce se mai plangu Ungurii din Clusiu ? Nu sunt ei astadi singuri tari si mari, nu ocupa numai ei esclusivu toate diregatoriile tierii, nu tragu óare numai ei tóate foloasele pe candu Romanului ’i revinu numai sarcinele ? Tóte aceste, credemu, trebue se le fia bine cunoscute consiliariloru printiului mostenitoriu si de aceea suntemu de părere, ca ei au doveditu unu deosebitu tactu, déca n’au staruitu că Alteti’a S’a se de ocasiune Clusianiloru ia o demonstratratiune politica in contra majoritatii poporatiunei tierii, care demonstratiune prin presenti’a fiiului augustului nostru monarchu ar fi devenitu indoitu de durerósa pentru noi. Nu putemu nicidecum se ne inchipuimu, ca numai o recela fagia de orasiulu, care asta vera a desfasiuratu stindartulu Kossuthistu, se fi causatu pastrarea incognitului din partea înaltului caletoriu, ci suntemu de credintia ca la acestea au contribuitu consideratiuni mai inalte politice, cari nu au concesu mostenitoriului tronului, că, venindu d’intr’o tiéra unde se pune in fiintia principiulu egalei indreptatiri a popóreloru, se da prilegiu minorității din Ardelu de a demonstră sub nimbulu coroanei contra acestui principiu adoptatu de ea. Cronic’a evenimenteloru politice. Diarulu „T i m p u u“ de Mercuri combatendu formul’a comitelui Andrăssy despre „identitatea intereseloru României cu acelea ale Austro-Ungariei“ dice: „Pre câtu se scie teori’a acést’a e vechia. Mai cu séma Ungurii binevoiescu a ne dovedi dîlnicu ce identice sunt aceste interese si câtu de multu ne iubescu neamulu si limb’a. Ne pătrunde o adeverata duioşia candu ne uitamu peste munţi si vedemu cu cata buna credintia se aplica legea nationalitatiloru buna era, cum pretutindenea limb’a romanesca e intrebuintiata in administraţia si in justiţia, cum toti funcţionarii vorbescu cu poporulu in limb’a lui, cum Romanii sunt preferiţi chiaru atâtu de multu, in câtu de dragoste .... le vine se la lumea in capu. Candu cineva are parte de-o privelişte atâtu de doiosa si vede de câtu respectu de câta iubire se bucura conaţionalii noştri de peste Carpati, mai poate fi indoiala, cu interessele nóstre si cele austro-ungare sunt identice? Nici câtu-i negru sub unghie. . . .“ In numerulu seu de Joi, tractandu totu despre cestiunea Dunării, „Timpulu“ dice: „. . . . Cestiunea Dunării nu este atâtu de simpla, după cum s’ar’ paré la prim’a vedere, câci Dunarea fiindu una din principalele cali de comunicație, pe cari se introduce la noi industria străină, monopolulu navigatiunii austriace insemna totu-odata pana la unu gradu oarecare monopolulu importului austriacu. De solutiunea ei aterna sortii de isbenda ai intregei nóastre politice de emancipare economica, o politica alu cărei adversaru interesatu este in lini’a antaia monarchi’a vecina. Interessele reciproce nu sunt identice, după cum are bunatatea a sustiene contele Andrăssy ci, in casulu celu mai bunu, ele sunt armonisabile. Nu concessii se potu cere, nu concesii se potu dă. Ceea ce se pote face este a se cunosce in marginele adeverului cari sunt industriile, ce se potu infiintiă cu succesu la noi si cari prin urmare ar’ trebui aperate si cari sunt acele ce nu se potu infiintia si ale csroru produse s’ar’ putu introduce din Austria. Ast felu numai interesele economice s’ar armonisa reciprocu. „Totu in cercuîu discutiei intra, se intielege, si tratarea ce se aplica connationaliloru nostri de peste munte cari formaza aprópe jumetate poporulu romanescu. Luandu-se din calea acestui elementu piedicele artificiale ce se opunu desvoltarii lui intelectuale si economice, dandui-se linistea necesara pentru a se ocupă, precum inclina, cu negotiulu si industri’a Austri’a ar’ incetă de-a fi pentru noi o putere atâtu de străină precum este astadi.“ „Alte tratari se potu face c’unu statu, candu amu ave a schimbă grâulu nostru pe obiecte industriale, produse de Romanii invecinati; alta e situati’a candu avemu a trată cu unu statu strainu, in care elementulu romanescu e persecutatu si pusu in neputinti’a de-a lucra împreuna cu noi la oper’a comuna de întregire economica. Nu la cuceriri gandimu,fu si nici putemu gandi la ele. Dar’ gandimu la emanciparea materiala si morala a poporului romanescu de pretutindenea si candu connationalii nostri de peste Carpati n’ar’ fi împiedecati prin sîcane politice unguresci, proprii a irită o consciintia câtu de banda, de-a munci in liniste pentru ei, potecu cestiunea dunarana nici ar’ esiste.“ In siediuti’a dela 15 Novembre a cetitu ministrulu-presiedinte Gr a m b et’a in camera o declaratiune de urmatoriulu cuprinsu : „A treia óra dela anulu 1875 votulu universalu isi manifesta in deplin’a lui suveranitate vointi’a s’a de a intari republic’a si a o incungiură cu institutiuni democratice. Chiamati prin increderea presiedintelui Republicei a formă o noua administratiune n’avemu alta programu decâtu acel’a alu Frangiei. Frangi’a a cerutu constituirea unui guvernu strinsu unitu, care se servesca de instrumentu de căpetenia alu unei politice necontenitu reformatorice graduale si se fia liberu de tóte conditiunile secundarie de aeintielegere si slabiciune si se fia intotdeun’a gata de a aperă interessele natiunei înaintea alesiloru ei si de a le dă seama de faptele sale, in fine se intielega a insufla tuturoru gradeloru hierarchiei respectu, ascultare si activitate. (Aplause) Guvernulu conteza, ca va afla in ambele camere o majoritate plina de incredere si libera, care se’lu sprijinesca la formarea unei administrări disciplinate si necoruptibile, care departe de influintiele personale si de rivalitățile locale se fia însufleţirii numai si numai de iubirea si de datori’a câtra statu. (Aplause) Elu intentioneaza, a asigura reforme, si voiesce, că printr’o revisiune intrerepta si mărginită a legiloru constitutionale se puna un’a dintre puterile tierei intr’unu acordu mai perfectu cu natur’a democratica a societății nóstre. (Strigări: forte bine! Aplause), a urmări cu tenacitate oper’a, asia de bine inceputa de antecessorii nostri, a crescerei nationale (Semne de aprobare), a reluăra si neamenata legislatiunea nostra militara si de a o termină (Foarte bine!), fara a micsioră puterea defensiva a Frangiei se gasesca celu mai buni meditocu de-a face reductiuni in armata teritoriala, marina si in sarcinele tierei si fara a aduce scădere financeloru tierii, se ustureze acele sarcini, cari apasa agricultura (Forte bine !) „Gruvernulu are de gandit mai departe de a stabili regimu lu economicu alu industrieloru nóstre diferite prin tractate, apoi a dă unu impulsu si o desvoltare mai mare productiunei, transportului si comerciului si prin o stricta aplicare a legiloru bisericesci a asigură respectulu puteriloru esistente in relatiunile bisericei cu statulu. (Aplause) In fine guvernulu, luandu sub scutulu seu libertăţile publice, voiesce se mantiena cu taria ordinea din intru si cu demnitate pacea in afara. Aceste reforme vorti ocupa camerele in totu timpulu legislature!. Spre a le duce la unu bunu sfarsitu si a nu remana inderetrulu problemei, ce ni-o impune de datoria patriotismulu nostru, avemu lipsa de deplina incredere a republicanism acestei adunari. Ceremu acest’a incredere cu tota tari’a si contamu pe sprijinulu loru. Nu*presentamu mandatariloru poporului, fiindu decisi a pune iu serviciulu acestuia tota poterea, curagiulu si activitatea ce-o posedemu. Conformu vointiei tierei vomu face unu nou pasu pe cararea infinita a progressului, ce s’a deschisu democraţiei francese(Aplause prelungite.) Tăcere profunda a domnitu la cetirea acestei declaratiuni a guvernului. Cuprinsulu ei a multia-