Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-03-26 / nr. 36
atitudine ostila, voindu se silesca pe guvernu se retraga conventi’a comerciala cu Franți’a si reform’a tarifului, îndată ce s’ar’ intempla violentie, administrația civila va transmite puterile autoritatiloru militare. O curiósa brosiura se dîce, că ar’ fi publicatu invetiatulu imperatu a l u B r a s i-1 i e i. Ea porta titlulu „1900 Luaţi sém’a dela Spree la Sield’a peste Marn’a“ si profetiesce, ca la 1896 Franţi’a fiindu încurcata in resboiu cu popoarele musulmane din Afric’a, va fi atacatu de cătra Germania, care se va folosi de acesta momenta spre a nimici oştirea francesa. După ruinarea Franției, Germani’a, care astadi nu e decâtu unu mare regimentu, va pune man’a pe Belgi’a si pe Oland’a. Tote aceste se voru intempla pena la 1900. — Ne tememu, că brostur’a acést’a cu profețiile ei cu totu este numai o gluma de Aprile. Rescól’a in Crivosci’a si Hertiegovin’a, Operaţiunile militari in provinciile resculate întreprinse in dilele de 28, 29 si 30 Martiu paru a fi avutu de scopu de a impiedeca concentrarea bandeloru de insurgenţi in partea sudostica dela Foca, in coltiulu d’intre Drin’a, Cehotin’a, fruntariile Muntenegrului si Novibazaru. Déca ar’ fi succesu acésta concentrare insurectiunea s’ar’ fi intaritu si ar’ fi pututu se amenintie legatur’a intre Seraievo si tînutulu dela Limu, transplantandu-se din nou pena in centrulu llertiegovinei. Comand’a din Seraievo inse n’a voitu se lase insurgentiloru timpu ca se ’si vina in fire si de aceea a tramisu colonele generalului Obadich contra loru. In 28 i. c. generalulu Obadich porni o coloana spre Ivzar-Karaula si spre Bastaci, pre candu ca o a duo’a coloana înainta pena la Tentista, lua la goana o ceata de 50 insurgenți ce-o întâlni pe drumu si ocupă, apoi Bastaci. A duo’a dî, 29 Marte generalulu Obadich a plecatu din Foca in direcţiune sudica, detasiandu coloane in drept’a si in stang’a. La Ruda-Glavica a fost atacatu de insurgenți, dor’ ii respinse după o lupta de-o jumătate de ora, avendu 1 mortu si 8 răniți, si in diu’a aceea ajunse pena la Palizi unde trupele inoptara. In diu’a urmatoria, 30 Marte, se continuă marsiulu spre Celebic, care fu ajunsu si ocupatu inca in acest ani. In 31 Marte gener. Obadich porni mai departe in dupe coloane, luă după o mica lupta localitatea Velenicu, numai unu chilometru si jumătate departe de riulu Tara, care formeaza aci graniti la muntenegreana. Insurgenții goniți din positiunile loru au voitu se treaca riulu Tara cu luntrele pe la Dzendova-Luka. O parte din ei trecu, cealalta parte inse fiindu atacata pe la spate de catra artileri’a si infanteri’a colonei Obadich a suferitu mari perderi. Artileriei ’i succese a cufundă un’a din luntri si multi insurgenti se inecara, pre candu ceilalti ce se aflau inca la tiermulu de dincoace o luara la fuga ducendu cu ei si vitele in susuin riului Tara pe pamentulu Hertiegovinénu. Trupele sosindu la faţi a locului, au gasitu 39 de insurgenţi morţi. Mai puţinu favorabila e situatiunea trupeloru nóstre in Crivosci’a, unde insurgenţii ocupa inca si acuma munţii situati la fruntaria muntenegrena si de acolo nelinistescu neconteniții trupele noastre. Că dovéda serveasca faptului că in 21 i. c. 8 tierani cu catâri, cari duceau provianta si munitiune, au fost atacati de insurgenți aproape de Cerkvice, in mijloculu positiuniloru trupeloru nóastre, si au fost despoiați de totu ce duceau cu sine. In 22 era se-o patiesca totu asie o caravana de 50 catări, deca o corabia dela tiermulu din apropiere nu ar’ fi intrevenita cu tunurile ei. Shrapnelurile ii cam geneza pe insurgenți si astfeliu scapă caravan’a. Insurgenții Crivosciani continua dera lupt’a cu-o nespusa tenacitate si perseverantia si sunt sprijiniti si aprovisionati din partea Muntenegriniloru. FOILETOITU. Icon’a României descrisa de unu Maghiaru, Domnule Redactorul Inca din copilăria am avutu fierbintea dorintia de a cercetă Romani’a, despre care audisem inca pe atunci multe lucruri frumoase. In primavéra anului trecutu a sositu si pr’a de multu dorita si intr’o buna diminétia de Maiu avuiu fericirea de a plecă spre Romani’a acumu regatu mândru si frumosu... Nu ’mi faceamu idei mari despre ceea ce speramu a vedé, din contra așteptările mele erau prea modeste. Indata ce ajunseiu inse la Sinai’a am inceputu se semitu, că me aflamu intr’o tiera libera si fructifera, care a adoptatu civilisatiunea apusana si ne întrece pe noi in multe. Ce pecatu, că pen’a mea nu este dedata la scrierea beletristica, că se potu zugravi ce am vediutu si am semtitu intrandu pentru prim’a-oara in capital’a acestei tieri binecuventate... Am avutu intentiunea a pune pe chardiia impressiunile mele de caletoria, am si luatu de repetite ori pen’a a mana, dér’ ion’a ce ’mi-o castigasem eu despre Romania in cele vreo 10 dîle, ce am petrecutu acolo, era atătu de strălucită incă nu me temeam, că chiaru se ’mi fi succesu cătu de puţinu a-o pune pe charthia, a’si fi desteptatu poate numai suspitiunea, că m’am departatu dela realitate, ba uneori si mie mi se parea, că că Romanu vedu unele lucruri in colori prea frumoase. Dér’ intemplarea a voitu că se vina unu străinii si inca unu Maghiaru se descria vieau’a din Romani’a intr’o foia maghiara „Va să mu a pi Újság“ Nr. 8 din anulu curentu, presentandu regatulu teneru cetitoriloru sei in aceea ’si icona, care s’a fost intiparitu in anim’a mea in Maiu anulu trecutu. Se ascultamu dér’ pe compatriotulu nostru maghiaru , Bucuresci, 14 Febr. 1882. „Epistola mea precedenta am incheiat’o cu cuvintele că pentru petreceri si binefaceri aici mai suntu inca bani destui. Biletele hipotecari au scosu si aici binisioru aurulu din circulatiune, dér’ pentru aceea Napoleonulu de 8 fl. nu e 9’/2 A-*i totu numai 8 fl seu 20 franci, fiindu-ca aici e introdusu franculu. In bugetulu statului nu suntu 40 — 50 milioane florini deficitu ca in patri’a noastra (Ungari’a) unde generatiunea de astadi e incarcata cu detorii, ce nu se potu plati, nici pena la a treia generatiune urmatoare, din contra aici (in Romania) veniturile suntu cu 10 — 14 milioane mai mari de cătu spesele, cari se potu pune de-o parte pentru dîle furtunoase ce potu urmă.“ „Cu toate aceste deca vomu calcula bine, aici nici darea pe pamentu, nici cea pe venitu si cea pe case, nu este asie de mare ca la noi (in Ungari’a); darea pe pamentu spre esemplu face 6% din sum’a arendei — după ce aici moșiile mari mai toate suntu date in arenda — la aceast’a apoi se mai adauga 11,—2% ca contributiune comunala, pentru poduri si sfosele, darea pe case, cu toate contributiunile suplementare comunali, pentru luminatu, apaductu, curățirea stradeloru, susținerea pardoselei etc. etc. face 9—10°/0.“ „Solvirea regulata si benevola a contributiunei chiaru aste nu e virtutea Romanului precum nu este nici a Ungurului, der’ pentru aceea esecutiunea adeveratu neumana si crudela, care scote pânea din gur’a copilului si perin’a de sub capu, aici este cu totulu neaudîta; deca cineva nu si platesce contributiunea, capeta unu biletu de admonitiune, galbinu cu litere negre — aici numai siedul’a esecutorului de dare si trasur’a de morti suntu galbine si negre — in care biletu este provocatu se plateasca in restimpu de 10 dîle, caci la dincontra va urma esecuti’a; trecu inse nu 10 di si 100 dile pena ce ajunge treb’a la esecutiunea faptica. Guvernulu este mai patientu, câ nu se lupta in fiacare dî cu foamea bugetara aducatóare de moarte (nem küzd a mindennapi budgethalállal), dér’ restantiele de dare pentru aceea nici cu o jumătate de percentu nu suntu mai multe câ la noi, fîindu-câ ori cine scie ca in urma totu trebue se-o platesca, o platesce inse atunci, candu poate.* „Esecutiunea potecâ in contra tieraniloru este mai severa, din causa ca acestia platescu mai reu... Fatia cu clas’a agricultoriloru legea este blânda si umana pena in infinitu, asie spre esemplu cele ce-i sunt de lipsa la cultivarea pamentului, precum : duci boi, o vaca seu 10 oi, plugulu, grap’a, carulu nu este iertatu a i se luă nici pentru detorii, nici pentru restanti’a de contributiune, asemenea nu este iertatu a i se lua cas’a si pamentulu Scrisorea Reginei României, catra presiedintele comitetului Pressei. Domnule Rosetti! Abia esiti din greutăţile iernei, si atunci cându ne era permisu s'asteptamu, că cu intorcerea primaverei, veseli’a si speranti’a voru inverdi in inimi că pe frumósele nóstre câmpii, eaca că noue nenorociri veniră se bantue in mai multe locuri pe fraţii noştri. Foculu, grosniculu elementu care primejduesce viéti’a, mistuesce intr’o clipa avuti’a bogatului si in sudoare muncituru avutu alu săracului, foculu ajutatu de uscăciunea si secet’a ultimeloru luni, a facutu multe si nefericite victime in orasiele si târgurile tierei. Nenorocirea este mare, dér’ trebue se credemu, că, déca Dumnedieu nu voiesce se contenésca nevoile si intemplarile grele care vinu asupra omului, Densulu nu voiesce asemenea se contenésca vr’odata in sufletulu nostru mil’a, compătimirea si devotamentulu cătra semenii noștri, si pune insasi nenorocirea că obărsi’a dulcelui si recoritorului isvoru alu caritatii. Dovada este graba ce s’a pusu si de asta-data spre a se dă ajutorii celoru încercați de focu, si atătu in capitala cătu si in provincii, comitete se formeaza, midile ce se cauta, apeluri se făcu spre a se aduce usturare. Press’a credintiosa missiunii iei de faclia a luminei si de indemnatare la fapte bune, s’a pusu, ca’n totdeauna si acum, in capulu mișcării. Nu me indoiescu dér’ de succesulu ce voiu obtíné atătea nobile silintie ; si că tu pentru mine voiu fi fericita a pune totu concursulu meu la dispositiunea initiatoriloru acestei opere de bine facere. Primesce, domnule Rosetti, incredintiarea stimei ce’ti pastrezu. Bucuresci, 19 Marte 1882. Elisaveta. La acésta scrisóre comitetulu generalu alu Pressei (sub patronagiulu Reginei) a respunsu cu urmatorulu Apelu : „Dulci sunt cuvintele bunei nóstre Regine!... Ce resunetu duiosu gasit-au in nobil’a s’a anima suferindele fratiloru!.... Dar nimicu nu ne surprinde. Oriunde a fost vr’o durere, unde au cursu lacrime, acolo deschisu-s’a comor’a de iubire a animei Mamei si Suveranei nóstre, acolo anditu-s’a dulce graiulu Ei de imbarbatare, acolo vediut’am tremurandu de mila, der’ iute si darnica mâna Ei de ajutorii Am vediut’o in timpulu resboiului, legăndu ranele soldatiloru, radiemandu-i pe bratiele Sale si veghiandu la capulu loru. Am vediut’o, in timpu de pace, mângâindu orfanii si ingrijindu-se de crescerea loru, compatimindu cu suferintii si cautandu a le alină durerile — si amu admirat’o si o iubimu. Iubirea si recunoscinti’a nostra cresce, candu si astadi debila după crudelele ’i suferintie, vedemu pe August'a nostra Regina, descindiendu inaltimea Tronului, pentru a-Si asocia inima cu silintiele presei, a-Si „pune totu concursulu la dispositiunea initiatoriloru acestei opere de bine-facere.“ Ce datatoriu de viétia e nobilulu Ei esemplu ! Si cum natiunea romana se n’o iubésca si se nu’i respunda: „Se traiesci duiosa Mama!“ Nu ne inducimu, ca frumosulu esemplu alu Reginei va fi roditoriu. Candu sute de familii sunt pe strade, fara adapostu si pote fara pane, candu copilasii tremura goli, candu femeile plangu in desperare si betranii suspina fara a puté se lupte cu nenorocirea, ce anima puté-va remâne rece ? Suferintiele sunt multe, ajutoarele de pena acum sunt putine. Capitala este centrulu de viétia alu tierei. La dens’a facemu mai antaiu apelu si inpartasindu-i scrisoarea Reginei, ’i dicemu: Anim’a fa e pusa la proba! Fi-vei in aceste impregiurari mai pe josu de că tu ai fost alta-data ?... Obolulu veduvei, ca si denarulu bogatului sunt totu atătu de bine-cuvântati!... Regele C a r o lu, după propunerea consiliului de miniștri, tramitiendu Principelui C ar olu-Anton de Hohenzollern, Augustului Seu părinte, ordinulu C o r o n’a României in amintirea proclamarei Rigatului, a primitii dela Altetia S’a Regala urmatorea scrisoare : Sire si prea scumpe Fiiu! Grabescu a aduce Maiestăţii Vóstre multiamirile mele pentru dovad’a de afecţiune ce 'mi a datu bine-voindu a 'mi tramite insemnele ordinului Seu Coron’a Romaniei. Ele ’mi au fost remise de catra d. I. Kalindero impreuna cu diplom’a contrasemnată de consiliulu de ministri alu Maiestatii Vóstre. Satisfactiunea ce am semtitu la primirea acestui actu oficialu a fostu mărită inca prin espressiunile magulitarie ce elu conţine. Asociandu-se cu atâta grăbire la unu suveniru scumpu animei mele, guvernulu Maiestatii Vostre ’mi a datu o noua si pretiosa dovada de afecţiune ce