Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-05-28 / nr. 60

Redactiunea si Administratiunea: BraaiOTU, piati’a mare Nr. 22. — „Cazet’a* eae Mereurea. Vinerea si Dumlnee’a. IProtlvLlia. a‘borx.a,Txx«rxtvi.l,va.l . p« nnu anu 10 fl., pe siese Inni 5 fl., pe trei Inni 2 fl. 50 er. 'fieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. Anixl­u. 22ZIL-TZ“-0® pronumera: postele e. si r. si pe la dd. corespondenti. ■A.xvu.xxc­vLxlle : un­a serie garmondu 6 er. si timbru de 80 er. ▼ . a. pentru ilacare publicare. — Scrisori ne­­francate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramb­a. Nr. 60. Vineri 28 IVlaiu9 luniu 1882 Brasiovu 27 Maiu/8 luniu. Vestit’a brosiura a profesorului Heinze, „Hungarica“, a capetatu dîtele aceste o bro­siura sora intitulata „Austriaca“, scrisa totu spre aperarea elementului germanu. Nimicu nu poate ilustra mai bine starea neisprăvită inte­­riora a monarchiei dualiste austro-ungare, de­­chtu mersulu ideiloru esprimate in aceste duce brosiuri. Pre candu profesoralu­ Heinze vrendu se apere pe Sasi in contra maghiarisarei, iea in aperare caldurosa principiulu egalei indrep­­tatiri nationale, desvoltandu astfelu teorii fede­­ralistice, brosiur­a „Austriaca“ (tipărită la Dun­­ker & Humblot in Berlin) pledeaza cu focu in contra principiului federalisticu, pe care ilu de­clara periculosu statului. Totu acei Germani, cari gasescu de cu­­viintia, ca in Ungari’a poporului sasescu se i se vede deplin’a egala intreptatire nationala, sustienu, ci nu numai nu este bine, dér’ e chiaru stricaciosu de a se da acest’a îndreptățire si Slaviloru din Austri­a. Deosebirea de vederi esprimata in brosiurele „Hungarica“ si „Aus­triaca“ este o dovada mai multa, ca Germani­­loru din marele imperiu nu le zace la anima aperarea causei dreptății si a libertății, ci pro­­gressulu germanismului in Austro-Ungari’a. In voluminos’a brosiura „Austriaca“ se iden­tifica interessele germanismului cu acele ale Austriei si autorulu anonimu se incerca a do­vedi, ci numai prin strins’a aliantia cu Ger­­mani’a monarch’a austro-ungara ’si-ar’ poté asigura esistenti’a, ekei fara Germani’a ea ar’ remane isolata si fiindu atacata de câtra Russi’a ar’ intimpina in casulu unei agitațiuni străine inimici ai in intru si pretutindenea la fruntaria, ear’ la din contra standu in aliantia cu Ger­mani’a monarchi’a habsburgica ar’ avé a se lupta numai cu Russi’a si cu Muntenegrulu, Itali’a, Romani’a si probabilu si Serbi’a ar’ remané passive. Alianti’a Germaniei cu Austro-Ungari’a, dice cartea memorata, este îndreptată in contra unei aliantie eventuale francese-russesci, de aceea acea aliantia ar’ fi amenintiata indata ce ele­mentulu slavu ar’ deveni domnitoriu in Austri­a si Germanii n’ar’ mai posede influinti’a de pena acuma asupra politicei esteriore, care oferă Germaniei garanti’a, ca poate fi sigura de spri­­jinulu Austriei in caimla unui resbelu cu Russi’a. Autorulu „Austriacei“ gasesce, ca politic’a guvernului actualu austriacu este contraria ideei de aliantia austro-germana; s’a inauguratu o era a lupteloru nationale, chiaru si in mic’a Bucovina se semte o mişcare nationala si apoi totu pe Germani ii făcu responsabili deca im­­pacarea nu pote succede. Schimbările din in­­trulu Austriei ingrijescu multu pe numitulu autoru, care nici in ocupatiunea bosniaca nu vede alta decktu o slăbire a monarchiei dualiste. Austri­a slăbită prin neintielegerile din intru, slăbită prin ocupatiune si mai multu inca prin marile cheltuieli, ce nu le pote suporta pentru durata, n’are alta scapare, dece „Austriaca“, decatu a se alipi inca si mai tare de Germa­­ni­a, si ai servi de bulevardu in contra pansla­vismului. Frumosu si forte practica consiliu­l pentru Germani. Ei se fia siguri de Austri­a, dér’ cu ce o asigura densii in contra nemultiamirei cé­lor 17 milioane de Slavi cari traiescu in toata monarchi’a ? Cu supremati’a elementului ger­manu si maghiarii s’a vediutu deja ce nu mai merge nicidecum. Scrierea „Austriaca“ ne dovedesce unu faptu de mare importantia, care ne da si noua Roma­­niloru multa materia de ganditu. Lupt’a intre centralisnul si federalismu in interiorulu monar­­ch­iei nóstre e in realitate o lupta intre germa­­nismu si slavismu. Lupt’a pentru libertate si egalitate a degenerarii intr’o lupta de rassa si acést’a in adeverii amenintia esistenti’a mo­­narchiei. Cronica evenimenteloru politice. Brasiovu, 8 Iuniu st. n. Organulu Cel­iloru din Moravi­a „Morawska Orlice“, indemna pe Slovacii d­i­n U­n­­g­a­r­i’a se primeasca lim­b’a ceha ca limba de scrisu , caci deca voru face acést’a ei se voru puté presenta in fagi’a Magh­iariloru cu totulu altfelu si le voru puté striga: „Noi nu suntemu ca la ultim’a numerare a poporului, unu milionu si jumetate, ci apartinemu unui popor de optu milione, a caruia literatura si istoria este multu mai vechia si multu mai im­portanta de catu acea maghiara.* De curendu a mai aparutu unu articulu in acestu sensu in diarulu numitii, care cuprinde urmatoriele: „Trebuie se atragemu pe studintii slovaci in scóalele cehe si se’i tramitemu înapoi in patri’a loru cu aliati a­i C e h i- 1 o r u. Trebuie se sprijinimu in modu energicu literatur’a slovaca. Dér’ nu trebuie se ne marginimu numai la o miscare literara, ci pro­­fessorii si studintii cehi se caletoreasca in timpulu vacantiei in nordulu Ungariei, la Thurocz-Szent- Marton si se se ’ntielega acolo cu conducătorii partitei slovace. Acést’a va aduce mai multu bine de catu de a striga intr’una, ck Slovacii sunt venduti guvernului. Slovacii nu trebuie se conteze pe aprijinulu Russiei, cu tóte ck Slavii se voru apropia mai de graba de Russi de catu de Germani. Vointi’a nestrămutata din amendape partile si ’ntielegerea intre Cehi si Slovaci potu da rudele cele mai bune.* „La Gazette de Roumanie“ publica in nu­­merulu seu de Mercuri unu contra-pro­­i­e­c­t­u privitoriu la regularea navigatiunei pe Dunăre, celu crede oportunu pentru Ro­mani­a. „Noi respingemu“, duce numitulu organu, „acuma ca si mai înainte prin­cipiulu pe care se baseza ante-proiectulu austriacu precum si propunerea Barrére care se radîma pe acestu ante-proiectu. Voimu­se re­manentul intre marginele tractatului de Berlinu si a dreptului gintiloru. N’amu contestatu ni­ciodată Europei unu dreptu de supraveghiare, opositiunea nóastra o facemu numai rolului de neriverani, dreptului ce i se recunoscea de a esecuta reglementele nu numai cu acelaşi titlu ca noi, ci cu prerogative superioare, cu medilece de acţiune mai mari. Sosindu timpulu amu presenta la partea C privitoria la reglemente ZFOXLETOnSTUT­Tabloulu „Mih­aiu­ si Secuii“. D’intre deosebitele ramuri ale artei mai multu s’a desvoltatu la noi Romanii p­o e s­­ ’a. Lucru firescu si lesne de intielesu. Pe candu la alcătuirea unei strofe fericite este de ajunsu o clipita de entusiasmu sau de adânca durere, toate celelalte îndeletniciri artistice pretindu timpu mai indelungata, reflecsiune mai multa si o mai multa si o mai mare liniste sufletesca. Picto­­rulu, sculptorulu, architectulu, componistulu musi­­calu au de lipsa cu multu mai multu de aceste lucruri decatu poetulu (cu deosebire celu liricii), de ora­ ce materialulu poetului este mai mladiosu si modulu de conceptiune cu totului totu altulu. Numai in vremuri asiediate, numai in societăţi bine organisate s’au pututu ridică artele plas­tice, pictura si music’a mai inalta la oare-care însemnătate. Sentinti’a latina: „Inter arma silent Musae“ trebue aplicata in prima linia la aceste specii. Nemulu nostru romanescu rare ori s’a bucu­­ratu de binefacatorele radie ale unei paci ceva mai durabile. Istori’a tieriloru din jurulu be­­traniloru Carpati este plina de fapte san­­gerose, de sguduiri necontenite, de dîre negre. Chiaru paginile de mai din urma nu suntu lipsite de renduri scrise de o mâna ce tremură sub impressiunea unoru momente neliniștite, Unora fapte crâncene. In chipulu acest’a suroriloru gingășiei poesii n’a pututu se le mérga bine pe pamentulu stapanitu odinioara de vitezulu Dece­­balu. Ofilite la fa­ia si scadiute la trupu, ele fura lasate se tanjeasca la o parte nebăgate in seama de nimenea. Ce e dreptu, in timpulu din urma s’a lucratu si la noi cate unu tablou, s’a inceputu si la noi eilte o săpătură in petra, dér’ cu toate acestea lucruriloru din urma nu li s’au datu nici pe departe îngri­jirea si insemnatatea, ce sau datu poesiei. Amu avutu pe reposatulu Popescu­, avem­u pe Amanu si pe Grigorescu, inse nici unulu din acesti eroi ai penelului nu s’a pututu ridica la védi’a unui Alecsandri. Déca e vorb’a de pictura romanéasca nu se i­n­t­i­e­l­e­g­e altcev’a decatu o pic­tura v­i­i­t­óa­r­e. Deocamdată trebue se ne multiamimu si numai cu nesce încercări. Si ch­iaru déca e vorb’a de o pictura romanéasca viitóare, nu trebue se ne-o inchipuimu la noi cesti din Ardealu si Tior’a-Ungureasca, cari de abia mai traimu de pe o di pe alta, ci numai si mimai la cei din regatulu României, pentru cari a inceputu o era mai sigura, mai linistita. Statulu romanu petrunsu fiindu de menirea s­a, n’a trecutu cu vederea arfa naţionala, ci a ingrijitu si de ramurile mai pusinu cultivate pena acumu, tramitîndu mai multi tineri la principalele scoli de pictura din apusulu Eu­ropei. Cei mai multi din aceşti tineri n’au in­­stelatu pe cei de acasa in aşteptările loru, si asta di la Paris si la Rom’a se pronunţia mai multe nume romanesci cu oare-care respectu si cu multa sperantia pentru viitoru. Unulu dintre Romanii tramisi in capital’a Fransiei ca se ’si inmultiésca si se ’si perfec­tioneze cunoscintiele sale de pictura este si d-lu G. Dimitrescu Mire­a. D-lu Dimitrescu s’a indeletnicitu mai multu cu tablouri istorice si acumu după munca neobosita de aprópe unu anu de dare a terminatu si a espusu in „Salo­­nulu“ de estimpu unu tablou ce represinta pe Mihaiu Vitezulu si pe S­e­c­u i­i ce-i a­­ducu capulu cardinalului A. Báthori. In „Sa­­lonu“ isi tramitu pictorii si sculptorii francesi mai de ceva, precum si multi din cei străini cari traiescu in Fransi’a, lucrările loru din a­­nulu din urma. Cele mai reușite din aceste lucrări se resplatescu cu premii considerabile. Fiindu tabloulu d-lui Dimitrescu o incer­­care ce promite forte multu si fiindu scen’a re­­presentata in acestu tablou de mare interesu pentru ori si ce Romanu, ne permitemu a re­produce din „Binele Publicu“ urmatoarea dare de seama a talentatului seu corespondentu pari­­siana G­­­o­n . D. Q. Dormetrescu-Mirea espune dupe tablouri: unu portretu si o scena istorica din victima lui Mihaiu Viteazulu: aducerea capului cardinalului Andrem Báthory de catra Secuiulu Blasiu Ördög si tovărășii sei, cari au om­oritu pe „seraculu popa* in pădurile dintre Transilvani’a si Moldov’a. Amu vediutu acést’a irapo­­santa pagina din istori’a României in atelierulu tenorului si talentatului, pentru pictoru ei amu vediutu si espusa.

Next