Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-01-13 / nr. 5
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a raare Nr. 22. — „Gazet’a Mercurca. Vinerea si Dumineca. SPretl-u-l-u. a.'tooaa.a.rrxexxt-va.l-va.a. : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei fini^, 2 fl. 50 cr. Tieri esterne pe siese luni l4.fr. ^ auu 28 franci. Nr. 5. / -r . I H LV ^.aa-ULaa.clMrlle : un’a serie garmnondu 6 cr. si timbru de 80 cr ▼. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu pe prirtescu. — Manuscripte nu se retramitu. Mercuri 13 25 lanuariu 1882 Cu 1 lanuariu st. v. 1882 s’a inceputu unu nou abonamentu la „Gazet’a Transilvaniei“ care apare dle trei ori pe septemana, cu pretiurile ce se veilu in fruntea fetei. Roganiu pe onor, domni abonaţi, cari voiescu se aiba numerii compleţi, a grăbi cu vioirca abonamentului. Administratiunea. Unu memento în ora a unu-spre-diecea. Brasiovu. 13 ianuariu 1882. Este mai multu decktu „frapanta“ absoluta tăcere ce-o observa organele nóastre superioare bisericesci si scolare fația de proiectulu de lege pentru scólele medie. In timpu ce celelalte confessiuni din tiera au pusu tóate petrile in miscare, spre a’si apera drepturile lor autonome de incalcarile acelui proiectu, confessiunile nóstre nu dau nici celu mai micu semnu de vieatia. Atitudinea passiva a capetenieloru nóstre bisericesci in cestiunea maghiarisarei scóleloru medie este cu atatu mai surprindietóre, cu catu se contraduce directu cu portarea ce au observat’o acesti archierei in lrn’a anului 1879, candu au mersu de s’au plânsu si înaintea tronului asupra mesuriloru, ce aveau de scopu maghiarisarea successiva a scóleloru poporale. Ceea ce s’a inceputu la 1879 se continua la 1882. Autonomia bisericeloru nóstre este amenintiata de noue loviri si cu tote astea autoritățile nóstre superióre bisericesci si scolare se nu mai aiba are causa de a lasa se se auda si din partea loru unu puternicii veto ? Asie de afundu se se ti inradacinatu terrorismulu celor dela putere in animele archiereiloru nostri, incatu ei de spaima se nu mai gasesca nici unu cuventu de aperare in contra repetatei încălcări a autonomiei bisericesci si a dreptului ce trebue se ’iu aiba fiacare popom de a se cultiva in limb’a s’a, care drepţii este recunoscuţii in parte chiaru si prin legea de naţionalitate esistenta? Ori ck noulu proiectu se tia atritu de inocenții pentru institutele nóastre ? Judecandu după obstinat’a lor tăcere s’ar’ pare, ck ordinariatele si consistoriele nóastre ar fi de acést’a părere. Noi inse din parte ne regretamu de a nu ne poté associa de astadata la o asemenea părere; din contra avemu causa destula de a ne teme de relele urmări ale proiectatei legi, pote inca mai multu decâtu celelalte confessiuni, cari au protestatu in contra ei. Spre a ilustra afirmatiunea din urma cu unele esemple, fia ne permisu de a cita in trecatu unele dispositiuni din cele mai batatore la ochi ale memoratului proiectil de lege pentru scólele medie. Intre altele acestu proiectu pretinde ca toti professorii dela gimnasti e.t.c. se depună esamenulu de cualificatiune in limb’a maghiara, afara de acéstea fiacare profesorii trebue se se supuna la unii esameni specialii din limba si literatura maghiara; esaminatorii vom fi professorii dela universităţile unguresci. Mai departe dispune ca planurile pentru împărţirea orelor trebue se fia presentate ministrului de instrucţiune spre a le aprobă, sau mai bine spre a controla deca sunt destulu de incarcate cu orele pentru limb’a si literatur’a maghiara. Pe langa acest’a ministrulu isi reserveaza inspectiunea directa asupra fonduriloru scóaleloru si facultatea de a detrage dreptulu de publicitate acélor institute despre cari va crede, ck nu corespundu legii s. a. s. a. Se potu numi are inocente nesce dispositiuni cari urmarescu astfeliu pe fagia scopulu maghiarisarii scóleloru nóstre secundare ? Nu putemu prin urmare nicidecumu admite, ck caus’a tăcere! autoritatilor nóstret bisericesci si scolare ar’ fi puțin’a importariba ce ar’ da’o acelui proiectu si urmarilor. Atii la easu candu ar’ deveni lege Déca dér’ nici in acest’a neluare in séma nu putemu afili caus’a tacerei loru, atunci unde se-o cautamu ? Aci ne aducemu aminte fara voia de cele ce le serica pe la finele anului trecutu organulu oficiosi alu guvernului ungurescu. „Tacerea frapanta a confessiunilorru“ — dicea „Pester Lloyd“ — „ne face se precepemu cu ce pretiu s’a pututu cistiga consensulu acelor cercuri, unde au intempinatu proiectele precedente pe contrarii cei mai mari si mai neconciliabili.“ Numit’a foia promise, ci cu acést’a afacere a „consensului“ confessiuniloru se va ocupa de altadata. Pena acuma iitse nu ne-a datu nici-o deslusîre asupra misteriosului faptu. Nu fara unu semitul de adenca îngrijire pentru viitoriu reciti ramu asertiunea citata a feiei pestane. Ce-o fi voitu se duca ea cu acele cuvinte ? Care póte fi „pretiulu“ prin care se se fi infrantu opositiuneaiceloru mai mari contrari ai „proiecteloru precedente ?“ Despre aceea, ce cerulu romano-catolicu s’a impacatu cu noulu proiectil de maghiarisare nu ne miramu nicidecum, pentru ca scimu prea bine, ck acestu elem este celu mai puternicii sprijinitorul alu maghiarismului si alu tendintieloru lui de assimilate. pe langa acést’a rormano-catolicii sunt atatu de puternici in Ungaria, incktun an de a se teme, ck ministrulu isi va pote aroga o ingerintia in afacerile interiore ale bisericei loru apoi chtu pentru „pretiu“, ei totdeuna au sciutu se si’luie cu prisosu. De ce inse nu putemu se ne miramu îndestuli este, ck si confessiunile nóstre romanesci păru a se fi impacatu cu proiectulu d-lui Trefort. Celu puţinu „Pester Lloyd“ o spune si faptele păru a-o confirmă In fruntea Cronicei de adi reproducemu in traducere romana unu comunicaţii alu diarului „Pester Lloyd“ de Sambata, care ne desvélesce tristulu faptu alu unei noue desconsiderări, ce trebue se-o sufere biseric’a nostra romaneasca in aceste dile de grea cumpănă. Comissiunea pentru instrucţiunea dietei ungare a fost insarcinata pe unu sub-comitetu cu pregătirea proiectului de lege asupra gimnasieloru si a scóleloru reale. Acestu subcomitetu a avutu Vineri o siedintia, in care a decisu a se întregi cu vreo patru esperii, car’ totodată a invită pe inspectorii generali ai celor duoe biserici protestante din Ungaria si pe consistoriulu bisericei evangelice din Ardealu, ba chiaru si pe provintialulu ordinului piaristiloru, de a trimite representantii loru la consultările asupra legei, ce este a se creă. De-o invitare a representantiloru celoru dupe confessiuni romanesci la acele consultări nici pomenire nu se face. Cele trei milione de credintiosi romani par’ ce nici n’ar’ fi pe lunie. Cum se ne esplicamu acestu fenomenu, deca nu prin aceea, ck ordinariatelele si concistoriele nóastre n’au facutu nici unu pasu in contra memoratului proiectu, si ck tacerea loru este interpretata la Pestea, conformu vechei acsiome juridice, dreptu consemtare ? In consecintia, avendu in vedere asertiunea diarului guvernamentalii, amu trebui se credemu, ca acestu „tacitu consensu“ alu confessiuniloru romane nu s’a pututu dobendi dechtu numai pentr’unu pretiu ore care. Temerea si nelistea, nostra devine indoitu de mare candu ne gandimu la asia ceva. Ce promissiuni, pentru Dumnedieu, ar’ fi pututu se îndemne autorităţile nóstre bisericesci la o tăcere atktu pe fatala pentru caus’a poporului nostru ? Ure se fia possibilu că Archiereii noştri se sacrifice interessele de cultura ale poporului romanii pentru nesce concessiuni eventuale făcute in favorea unom interessé particulare ? Acéstea nu o putemu crede si de aceea atitudinea loru se pare si mai neesplicabila, fiindu ca nu-i putemu află nicidecum rațiunea, pe care se baseza. Deca ar’ fi facutu episcopii noștri si la 1879 amu puté dice celu puținu, ce au remasu consecuenti, acuma vise nici macaru atâtu nu se poate invocă in favoarea portărei loru fația de proiectulu pentru scólele medie. Mare si grava e respunderea ce zace pe umerii organeloru nóastre superioare bisericesci fația de poporulu, care astepta dela ele in prima linea mântuirea culturei sale de influintiele stricacioase ale sistemului de desnationalisare. Suntemu datori de a le aduce aminte de acesta respundere in or’a a unu-spre-diecea. Nu intielega ordinariatele si consistoriele noastre, ca nu se potrivesce nici cu interessele, nici cu demnitatea si nici cu vedi’a confessiuniloru romane, că se taca intr’unu momentu, candu contrarii seculari se pregatescu a dă o noua lovitura culturei nóstre nationale? Nu este de multu, de candu congressulu bisericescu gr. or. a luatu spre „plăcută servitia“ paşii făcuţi din partea autoritatilor eclesiastice gr. or. contra proiectului pentru introducerea lîmbei maghiare în scólele poporale, dîcendu-se că cuventulu „placuta“ s’a adausu pentru energi’a ce au desvoltat’o cu acea ocasiune capii si ceilalti demnitari ai metropoliei. Atunci episcopulu Caransebesiului s’a redicatu si ă cerutu că congressulu se ’si esprime dorinti’a, că „in asemeni casuri si pe viitoriu capii si demniitarii bisericesci se 'si faca datori’a.“ Propunerea acest’a nu a fost primita de congressu, pentru ca s’a disu, nu fara oarecare respiiu, ci s’ar’ intielege de sine, ci capii si demnitarii bisericei trebue se’si faca datori’a. Der aci era vorb’a de anumite casuri si astadi trebue oricine se recunósca, ca acelu venerabilui archiereu a fost petrunsu de unu presemtiu limpede si de-o adenca prevedere, candu a facutu amendamentulu amintitu. Da! Capii si demnitarii bisericesci romani se isi faca datori’a in aceste momente critice! Acést’a nu este numai dorinti’a unor siguratici, ci o pretinde cu voce tare intregu poporulu romanii si nu putemu decatu se le di cernu capiloru si demnitariloru nostri eclesiastici, că se asculte de acésta voce a poporului, pena ce nu va fi prea tardiu nici pentru elu, dér’ nici pentru ei! Cronic’a evenimenteleTM politice. Cetimu in „Pester Lloyd“ dela 21 Ianuariu : „In 17 Iănuariu trenu secţiunea dietala pentru instrucţiune o siedintia, in care s’a delegaţii unu subcomitetu de patru membri, (intre cari unului si deputatulu sasu Zay) cu scopu ck acestu subcomitetu se se preconsulte si se pregatesca unu feliu de „părere“ pentru planulu sectiunei.“ „In 20 ianuariu se si întruni acestu subcomitetu (iute si de graba, pentru ck Maghiarii voiescu in ruptulu capului se treca odata si peste legea acest’a) si decise că se se intregeasca cu barbati competenți in ramuru invetiamentului si anume : cu Anton Berecz presidentulu reuniunei profesoriloru dela scólele