Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-05-23 / nr. 58

IAZMTBAN Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese Mereurea. Vinerea si Duminec’a. aPretlvLlvL a'boxa.aim.exa.t'u.l'u.l . pe uuu anu 10 fl., pe siese Ioni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esfcorue pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. .­Ars­ulTul ZHZILU­. S® pxexvu.xxi«xa.: postele c. si r. si pe la dd. corespondenti­­•A.rx­u.n.c­­u.xlle : on'a serie garmondn 6 cr. si timbru de 80 cr. ▼ . a. pentru flacare publicare. — Scrisori nc­­fTanoate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 58. Dumineca 23 Maiu 4 luniu 1882 Brasiovu 22 Maiu/3 luniu. Nimicu nu poate caracterisa mai bine relele urmări, ce le-a avutu pentru monarchi­a h­abs­­burgica doctrin’a dualistica Beust - Deakiana despre cele doue naţiuni politice cu dreptu de supremaţia peste celelalte nationalitati, decktu usturinti’a, ca se nu ducemu dispretiulu, cu care partidele acestoru naţiuni, chemate la 1860 a domni esclusivu in Cis­ si Translaitani­a, intim­pina ideile si staruiniiele adeveratu liberale si civilisatore despre impacarea tuturora popore­­loru printr’o egala îndreptăţire intre marginile possibilelui. Deca staruimu in organulu nostru cu since­ritate ca se se faca possibila o apropiere intre Maghiarii si Romanii din aceste tieri, prin re­­cunoscerea franca si leala a drepturiloru nóstre neprescriptibile din partea elementului domni­­toriu, ni se respunde dela Clusiu si din Pest’a, cat pretindemu lucruri, cari s’ar’ poté severs­ numai candu Ungari’a s’ar’ afla in luna si nu pe pamentu. Fanaticii maghiarismului ne nu­­mescu fantasii, candu pretindemu ce e alu nostru, bucatic’a, cu care trebuie se ne hranimu ca se putemu trai si se ne putemu desvolta in pace si in libertate, după cum a renduiul Dum­­nedieu, — ear’ in partea cealalta a imperiului dualistu, deca vr’unu omu cu caracteru nobilu si cu spiritu inaltu se încerca a ’si redica cu­­ventulu pentru o sincera impacare a Germani­­iloru cu Slavii Austriei, organele centraliste ger­mane din Vienna ilu numescu — idealista. Din punctuln loru de vedere au dreptate suprematistii de a numi pe operatorii dreptății si ai egalitatii nationale fantasti si idealisti. Spre pilda, cetatianulu, de sub stapanirea ungu­­reasca, este citata înaintea tribunalului, unde se vede judecații fara a sei de ce si pentru ce, fara a intielege unu cuventu din gur’a jude­cătorului si mai in urma acelasiu cetatianu este avisatu a merge se ’si apere interessele sale la ficsarea contribuției faţia de omenii visteriei statului, cari au tendinti’a permanenta de alu incarca cu sarcini totu mai mari, si gasesce totu amploiati, cu cari nu se poate intielege si cari nu poti se faca a fi intielesi de elu — cum s’a intemplatu dilele trecute chiaru aici in Brasiovu. Ei bine, cine este in casurile aceste fantastulu si idealistulu deca nu lealulu si supusulu cetatianu, care platesce pe nevediute si pe nesciute si cine este omulu realu si politicu déca nu representantulu guvernului, care in­­casséza frumusielu banii, spre a satură mollo­­chulu nesatiabilu, caruia i se sacrifica diecile si sutele de milione ce le contribuimu cu lun’a si cu anii, ii incasséza fara cea mai mica mustrare de consciintia ? Dér ce se ne mai miramu de Maghiari, de unu poporu a caruia cultura se datéza abia de eri, candu chiaru Germanii Austriei, cari făcu parte d’intr’o ginte atatu de mare si înaintata pe calea progressului, sunt predomniti de ase­meni cugetări egoistice si sunt conduşi de ase­meni vederi esclusive nationale ? Nu este nici­decum incuragiatoriu de a vedé cum apostro­­feza primulu organu alu Nemţii pra­cislattani pe venerabilulu apostolii alu egalitatii si drep­tăţii intre popoarele monarchiei, Dr. Fischhof. „Candu audimu pe betranulu dela Emmersdorf“, scrie numit’a feie, „audîmu earasi vocea copi­lăriei nóstre politice, atunci suntemu transpor­taţi din nou in acelu paradisu, unde desama­­girea inca nu ’si-a aruncatii hidosulu seu pre­­cipitatu...“ Mai departe dice „N. fr. Presse“, că ceea ce recomanda federalistulu Dr. Fischhof, care, după propri’a ei mărturisire posede stim’a si simpathi’a • tuturora partideloru din Austri’a, este numai: „idealisumlu, care cauta albastralu ceriului pe acestu pămentu pecatosu, este credinti’a in po­litica, a cărei promissiuni sunt totu atâtu de seducetóre ca si acele ale religiunei*... Si ce a disu Dr. Fischhof? Nimicu alta n’a disu decktu ca in Austri’a se se creeze o stare de lucruri, incktu cetatianulu de origine celiu se ’si afle in statu scutulu interesseloru sale de vieatia, ca si cetatianulu de origine germanu ; a disu cu influinti’a Germaniloru in Austri­a nu se pote restabili decatu prin prudentia si buna­­vointia fasia de celelalte nationalitati sick ger­­manisarea in timpulu de fasia este neesecuta­­bila; a disu in fine ca a face nationalitatiloru numai concessiuni pe jumătate este unu lucru mai prim­ejdiosu póte decatu a le refusa to­­tulu si a cerutu ca se se faca o lege de limba care se impace pe toti. Ei bine, unde e aici idealismu ? — Der’ Germanii si Maghiarii suprematisti nu se mai incaldiescu pentru ideea pacinicei convietiuri a popoareloru, pentru o monarchia tare si multiu­­mita, ei veneza după fantom’a germanisarei si a maghiarisarei, — de aceea ei sunt politicii reali. Cui ’i place poate se-o créda ! Cronic­a evenimentetoru politice. B r a i i o v u, 3 iuniu st. n. După o informatiune Ce-o piimesce din G a- 1 a­­­i oficios’a „Coresp. politica“ din Vien’a propunerea Barrere ar’ fi fost primita in sie­­dinti’a comissiunei europene Du­nărene dela 27 Maiu st. n. de chira toti delegatii afara de acel’a alu României. „Dele­­gatulu bulgara — dice mai departe raportulu Cor. pol. — a facutu cateva amendamente, cari n’au fost inse sprijinite de nimenea. Delegatulu romanu a declaratii, ck e gat’a a primi o co­­missiune a stateloru riverane, la care se iea parte si doni delegati ai comissiunei europene, inse fara ca Austri­a se aiba vreo positiune privilegiata. Sessiunea este aproape de a se sfersi. Resultatulu discussiunei, după cum se spune in cercurile delegatiloru, se va presenta unei conferentie a puteriloru ce au semnatu tractatulu dela Berlin, cari, conformu cu atitu­dinea ce au observații delegații­loru in comis­­siunea europeana, vom sanctiona reglementele după propunerile francese*. — Este foarte con­­fusu acestu raportu si dovedesce tocmai con­­trariulu asertiunei de mai susu, ca propunerea Barrere ar’ fi fost primita de catra toate pute­rile afara de Romani’a. Vai de primirea a­­cest’a, deca trebue se vina o conferentia se des­curce confusiunea in care se afla părerile dele­gatiloru din comissiune in privinti’a regularei navigatiunei pe Dunăre! „Rom. Lib.“ scrie cu privire la d­e­s­b­a­­terea asupra pro­pun­erei Barrére urmatoarele: „Astadi scimu cu totii, afara nu­mai poate de oficiulu nostru exteriorii, ca des­­baterea propunerii francese, pentru regularea cestiunei Dunării de josu, s’a amanatu, pena ce se va face unu nou schimbu de vederi intre cabinete. Acésta amanare si trebuinti’a de noue tractative diplomatice este determinata de multele obiectiuni ridicate de unele Puteri, la colabinatiunea propusa de delegatulu Franciei. Se mai scie de asemenea ck­atktu Angli’a, cktu si Russi’a, cktu si Turci’a au presentatu amendamente esențiale la propunerea Barrére, cari modificau radicalii acea alcătuire favorabila Austro-Ungariei. Nu e pentru nimeni unu se­­cretu, ck Angl­i’a a facutu r­e­s­­­fic­ţiunea, ck Austri’a si Romania se nu poata intră in comissiunea mixta, si in calitatea de delegate ale comissiunii europene, cu alte cu­vinte ca aceste state se nu poata avea niciodată cate dupe voturi. Mai scimu cu totii, ck T­u­r­c­i’a n’a primitu se ie in considerare propunerea francesa de crtu cu r­e­s­e­r­v’a prelungirii pu­­teriloru comissiunii europene dela Dunarea maritima si numirii delegatului bulgara, prin intermediulu seu. O alta r­e­s­e­r­v­a privitoria la comissiunea europeana a afirmatu si Russi’a. Insasi B u l g a r i’a s’a pronuntiatu in contra combinatiunii­ Barrére. Condu lucrurile stau astfelu, cum mai remane cu grav’a afirmare dela 2 Maiu a Cabinetului nostru, ca „toate Puterile au aderatu deja fara reserve si fara restrictia ui la propunerea­ Barrére ?“ „Romanulu“, vorbindu despre pretinsulu m­ani­­festu alu „României i­r r­e d­e n t­e“, des­pre care a scrisu „N. fr. Presse“, dice urma­toarele : „Atitu inceputulu­ cktu si sfirsitulu acestoru rinduri dovedescu, ck pretinsulu Manifestu este seu o curata inventiune seu, ck este scrisu de reuvoitorii acestei tieri. Nu este romanu, care se nu scie in modu positivu, ci la noi nu póte fi nevoie de tipografii clandestine, liber­tatea pressei fiindu asolutu de mare. Afara d’acestea, amici’a, ce ne-arata diarulu „N. fr. Presse“ in casulu de fatia, ne­voindu a publică manifestulu, de locu voitoriloru noștri de reu a se preface, ek credu, ek déca esista unu a­­semene manifestu, elu emana dela unu grupu politicu din tier’a nóstra. Acést’a vise este peste putintia. Toti soimu, ck cei mai cutezători din opositiune n’au mersu asié departe. Nici chiar« manifestulu d-lui Grigore Sturza nu póate dă locu la presupunerea, car’ fi la noi o partida, care se aiba o programa atktu de smintita si atktu de periculosa pentru esistenti’a Statului romanu Déca­der­ va fi esistându unu asemene manifestu, toti Romanii sunt convinsi, ca elu nu póte fi facutu de cktu afara din tiera si de străini inimici ai României. Multiumindu der’­disului diaru de denuntiarea ce face, ilu rugainu a spune de este suptscrisu sau nu, si a afirmă eu sigurantia, ck elu nu emana si nu poate emană dela unu Romanu. încurcăturile in E­gi­ptu devinu din ce in ce mai amenintiatoare. Acolo domnesce acuma anarchi­a. Coloniele europene din Alexandri­a si Cairo, intre cari se afla cum scimu si o co­lonia mare romana, sunt ingrijate si au cerutu — că escadr’a anglo francesa se fia întărită. A r a b i - p a s i ’a domnesce astadi in realitate asupra Egiptului. Chedivulu Tevficu-pa­­s­i ’a, nu mai are nici-o autoritate, nimenea nu mai asculta de elu. Este caracteristica, ck pre candu Chedivulu se radîmă in influinti’a consu­lului francesu si anglesu, Arabi-pasi’a isi caută sprijinulu la Suveranulu dela Constantinopolu. Turci’a negresit« secundata si consiliata in as­­cunsu de catra principele Bismarck, a sciutu se manevreze astfelin incktu astadi pe langa Arabi-pasi’a ea este cea mai puternica in E­­­giptu. Guvernul« turcescu că si ministrulu e­­gipténu se unescu in dorinti’a si straduinti’a de a paralisă acţiunea puterilor« apusane si a feri Egiptulu de-o interventiune armata a loru. Vice­regele Tevficu-pasi’a in desperati’a lui se adre­­seza acuma la Porta cu rogarea se-i tramita in ajutoriu unu comissariu turcescu. Angli’a si Franţi’a asemenea s’au vediutu constrinse de a se adresă la Constantinopolu, la Sultanulu, ca se intervie cu autoritatea lui spre a face ordine in Egiptu. De alta parte cabinetele din Paris si Londra, faluse de influinti’a turceasca, discuta intre sine pena unde au a se întinde atribuţia­, nile comisarului ce nu va tramite Turci­a in

Next