Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-09 / nr. 118
maniloru, in cealalta donmirea maghiariloru. In Cislaitania inse după multe esperientie triste au venitu ómenii la convingerea, cu asemenea raporte nenaturale, ca si cele create prin numitulu sistemu de guvernare, n’au duratu lungu. Sa atiatu deci unu barbatu de statu, care, urmandu intentiuniloru mai inalte, a scrisu pe stegulu seu impacarea nationalitatiloru. Contele Taaffe la inceputu n’a pututu impaca nici pe germani, nici pe slavi; cu incetulu iu se străbate totuşi sistemulu lui, pentru că elu corespunde dreptatiei si adeveratei egale îndreptăţiri. Nu voiu vorbi despre Bohemia, nu despre Galiti’a ca sistemulu lui a strabatutu si in Stiri’a, Carinthi’a si Caruioli’a ; ministrulu de justiţia a indrumatu pe procurorii de acolo se invetie limba slavena, si se pledeze slovenesce, pe candu in Ungari’a acusatului nemaghiaru nici a se apara nu’i este permisu in limb’a sa materna. Preste totu in Ungari’a altu felu pur cedu ómenii, si nu ca in cealalta jumătate a Ungariei. In locu de a obli lucrulu, lu ducu tóté la estremu. Se urmaresce o procedura, ca si candu n ar’ esista aici nationalitati. Sau indestulitu óamenii cu succesulu esterioru de a scote nationalitatile din toate positiunile, suprimendu cu fortia cestiunea nationalitatiloru. N’a fostu lege, pre care se n o fi escamotatu fagia cu nationalitatile Aceasta practica au voitu óamenii se o urmaresca si fagia cu Croatia. Se poate dice, ca nu este guvernu, care se fi purcesu cu mai mare usturiutia, ca si celu ungurescu, candu a ordonatu afigerea insigureloru cu inscriptiune dupla. De 15 ani incace chiaru nici pe timpulu vestitului banu Rauch nu i-a venitu nimerui in minte se faca schimbări cu privire la limba in pactulu esistentu, căci, cumcâ la oficiele comune din Croati’a limb’a croata este limb’a oficiului, despre aceasta nu mai incape in lege nici o indoela. A fostu escesu de zelu afigerea insiguretoru r, cu inscriptie dupla ; prin aceasta au voitu se arate croatiloru, că ei suntu subordinati. Croaţii inse au sciutu, cum se se porte. Insigniile au fostu vnse numai o picătură de apa, care a facutu se verse paharulu amaraciunei. In Croatia se urmaresce unu sistemu de administraţie, care fagia cu ea este apasatoriu si totodată si vatamatoriu. Afacerile comune se administreaza numai in interessulu Ungariei. Aploiatii maghiari dela oficiele comune se porta ca si candu ei ar’ fi domni in tiera, cu greu ajungu indigenii la asemene oficii. Despre Slavoni’a s’a disu publice, că se va incorpora la Ungari’a. Tóate le-au facutu spre a provoca formalu pe croaţi. Se vede, ca sistemulu actualu si-a facutu de problema asta a provoca conflicte. In modulu, cum au provocatu pe croaţi, au provocatu si pe şerbi. La serbi au denumitu patriarchu pe unu episcopu de totu neplacutu, si aceasta o au facutu in fagia vechiului dreptu de alegere si a clarei dispositiuni a legei. Si candu deputaţii serbi guvernamentali au facutu pe ministrulu presidentu atentu, că astfelu de vatamare a dreptului din vechime poate ave urmări forte triste intre şerbi, elu a respunsu : „Avemu noi si putere si fortia de a suprima astfelu de instinntie“. Din nenorocire s au aflatu printre serbi omeni luminati, cari au predicatu linisce. De sine se intielege, că guvernulu si are si aici logica s’a propria. Deca nu ajunge la isbucniri turbulente, atunci se duce : au consimtitu cu mesurile luate, ergo sunt multiamiti, ajunge lucrulu la revoluție ca in Croati’a, atunci dîcu, că agitatorii porta vina. Ar’ trebui se fiu orbu omulu, spre a cualifica eruptiunea in Croati’a ca lucru de agitatori. In Croati’a cuventulu „maghiara“ cuprinde in sine notiunea a totu, ce e reu, a tuturora calamitatiloru, a tuturoru perchisitiuniloru, a tuturora asupri-* riloru. Se poate închipui, la ce gradu a ajunsu amaraciunea in Croati’a, deca si chipulu Sântului Stefanu l’au aruncatu din biserica, pentru ca sant’a icoana e “ungureasca“. Ticalos’a administrația din Croati’a, care e sub toata critic’a, inca se atribue rassei maghiare. Si după cum stau lucrurile in Croati’a, totu asie stau si prin celelalte parti ale Ungariei, pe unde locuescu nationalitati, si vinu in contactu cuadministrati’a ungureasca. Dintr’altele aruncurile cele mari de dare pe comune, la cari se provoca ministrulu de imange, obvine numai, in graniti’a militară, si provine de acolo, cu darea pentru statu fiindu aici forte mica, pentru acoperirea trebuintieloru comunale se recere aruncu mai mare. Astfeliu stându lucrurile, nu e mirare, câ evenimentele din Croati’a au pusu pe gânduri cercurile normative din Vien’a, si prim’a urmare a fost, cu comisariu sa denumitu unu generalu cesaro-regescu. Nu mai incape indoiala, ca factorii decisivi, cari representa unitatea monarchiei, nu potu suferi, câ in un’a sau alta jumătate a monarchiei se se producă raporturi, cari sunt in stare a compromite intregulu. Si deca semnele nu ne insteala, moderatiunea cea fara esemplu a ministrului-presidentu cu propunerea in cestiunea Croației corespunde vointiei cercuriloru decisive, căci altcum nu s’ar’ putea esplica, cu ministrulu-presidentu, care înainte cu câțiva ani amenintia nationalitatile cu sdrobire, acum fagia cu croații de odata se se chimbe ca din seniu. Nu trebue se ne instelamu in judecat’a acestui raportu. In Vienna, unde mai privescu monarchia, ca unu ce intregu, nu potu suferi, se se producă lucruri, cari revolta populatiuni intregi. Nu se pote lasa Croati’a si populatiunile Ungariei la gratia si disgrati’a domnirei unei rasse. Si fiindu ca lucrurile au ajunsu deja la acestu punctu, nu ne vomu mirâ, câ privirile croatiloru sunt îndreptate spre Vien’a de unde credu óamenii, câ voru dobendi ajutoriu. Nu mai sufere îndoiala, câ prin siovinismulu, ce cresce din anu in anu in Ungari’a, monarchic se paraliséza. Monarchic ar’ trebui se’si câstige o positie in ostulu Europei, ar trebui se’si câstige simpathii la poporele de acolo; si cum se poate si inchipui asia ceva, deca rudeniile loru de rassa traiescu aici sub unu regimu, care-i impinge pena la desperare ? Sangeroasele intemplari din Croati’a ar’ trebui se fia doctrina, ca e timpulu spre a schimbă politic’a fagia cu Croații si fagia cu nationalitatile. In aceasta privintia, opositionalistii unguri joaca o rola curioasa. In locu de a se alatura lenga croați contra guvernului, după ei guvernulu nici n’a facutu destule fagia cu croații. Se incerca a întrece pe guvernu in siovinismu maghiara si prin aceeasi perdu din vedere scopulu, resturnarea guvernului Tisza. Ei prin aceea intarescu numai positia lui Tisza, pentru ca cercurile din Vien’a trebue se priveasca in Tisza pe barbatulu celu mai acomodatu, care incâtva poate pune stavila siovinismului maghiara. Acésta procedere a opositiunei maghiare poate produce cea mai mare nemultiamire in Croati’a. Si nu trebue se nesocotimu agitati’a din Croati’a: intregu poporulu stă acolo unulu cu unulu. Tocmai in urma sangeroaseloru întâmplări din Croati’a vechia cert’a intre croati si serbi a incetatu. O singura poesie a poetului nostru carea ne a indemnatu la contrelegere, a fost destula, ca fraţii învrăjbiţi se-si dé mân’a. In ore de periclu, candu e vorb’a de binele seu pericululu poporului nostru am fost si vomu fi totdeauna uniti. Propunerea ministrului presidentu fagia cu siovinistele enunciatiuni ale opositiunei le putemu numi moderate Nu i se pote inse ierta ministrului provocarea cu voi’a a conflictului din Croati’a. Unu regimu, care face o asemenea propunere, se condamna pre sene insusi. In alte tieri elu a trebuitu se repasiesca. Respingu propunerea ministrului, unde nu a fostu constatatu pe deplinu, ca are de bunavoia au daruitu óamenii respectivi acele lucruri pe sém’a scólei (resp. bisericei) si óre numai despre a loru parte au dispU8U, séu si altii de alte confessiuni mai au parte in obligatiune séu in dreptulu de crâsmaritu. Eu insumi amu referații celu puținii 150 atari acte si abia vr’o diece dintre ele nu s’au intaritu. Celelalte s’au intaritu toate. Der’ cum sta lucrulu acuma? Deca au facutu seu făcu Romanii atari donatiuni pe sém’a scóleloru loru confessionale séu pe sém’a bisericei, d-nii judi processuali indata contradicu si declara atâtu dreptulu de crâsmaritu, câtu si obligațiunile împrumutului de statu de avere fundamentala comunala, (községi torzs-vagyon) si cu mare nedreptate impedeca donarea acelora pe seam’a scoalei. — Poporulu seu nu cuteaza a se opune, seu nu e cine se mai umble in treb’a acesta, seu, deca totusi recureaza la oficiile mai inalte, se tregana lucrulu adeseori in infinitu si caus’a scolara sufere multu prin acest’a. *) Înainte de vr’o duce decenii, poporulu mai din toate comunele ale fostului comitatu Dobec’a a daruitu de buna voia spre scopuri salutari obligațiunile de imprumutu de statu, seu dreptulu loru de crâsmaritu trei lunarii, seu amendoue si anume Ungurii pe séam’a bisericei si a scóleloru loru proprii confessionali. Romanii făcură așișderea, inse rea mai mare parte dintre densii au donatu nu pentru scóala sau biseric’a din sătulii lor, ci pe seam’a unei scule centrale romane, cu avea se se infiintieze la Gherl’a, unde pe lângă studiile ce se invetia in sculele normale, se invetia practicii si ceva industria dela nisce industriasi de acolo pe lânga anumita recompensa. Fostulu guvernu regiu transilvaneanu, vediandu aceasta salutara intentiune, a sprijinit'o cu bunavointa, intarindu toate instrumentele donationate afara de câteva, care nu erau in ordinea recemta. (Va urma.) Cugetări asupra situatiunei României si a Romaniloru preste totu. (Continuarea a 16-a din epistolele dlui Lad. Vajda.) Eata câteva esemple d’intre cele multe : Adeseori s'a intémplatu si se intémpla, ca in cutare comuna scoala confessionala, nefiindu in starea receruta de lege, si oamenii — Romani sau neromâni — apasati de multe alte sarcini, neavendu bani, că se speséze pentru punerea in stare buna a scólei, se fi declarații si se declare, ca voiescu a dona pe seam’a scólei dreptun loru de carciumaritu, adeca celu trilunaru, seu obligațiunile de imprumutu de satu, seu amenduce, despre care donatiune se făcu apoi instrumente fundationale formale. In vremea provisoriului guvernulu transilvanénu si organele administrative, necum se fi facutu ceva impedecare in contra unui faptu atâtu de salutara, una de câte ori s’au inaintatu la guvernu atari instrumente, totdeun’a le-a intaritu si numai esceptionalminte a receptatu unele, De sub Negoiu in 14/2 Octobre 1883. Conformui conchiamarei, publicate deja in nr. 111 alu „Gazetei Transilvaniei*, siedinti’a generale ordinaria de tomna a comissiunei municipale a comitatului Bagarasiului s’a tînutu in 11 si 12 ale lunei curente, fiindu de fagia mai toti membrii. Considerandu la viulu interesu, ce ’lu are si trebue se lu aiba on. pu*) Dreptulu de crâsmaritu treilunaru, nici odata nu a fostu unu dreptu alu sateloru cu atari, ci, déca privimu genes’a acestui dreptu, elu s’a datu prin legislatiune anume pe sém’a fostilor coloni, spre a'si poté vinde in acelu restimpu de 3 luni ei productele loru respective spre ameliorarea sortiei fostilor iobagi. In sate sunt multi de acei’a, cari nu se potu bucura de drept cu acest’a, pentru câ n’au fostu coloni ori pentru câ suntu proprietari nobili, cari au dreptu de crâsmaritu separatu de alu iubagiloru, si precum pe proprietarii nobili ara fi nedreptate de a-i sili si a-i indetora, ca se verse in lada comunitatiei venitulu loru din crâsmaritu, tocmai asia e o mare nedreptate a pune mân’a pe dreptulu de crâsmaritu alu fostiloru coloni si a-lu insusi pe seama satului, declarandu-lu de avere comunala. — Asia e si cu obligatiunile de imprumutu de statu. Ele nu suntu proprietatea sateloru respective ca atari, ci sunt proprietate privata a acelora singuratici, cari au contribuit la iraprumutulu de statu. — Ce e dreptu, aceste obligațiuni suna pe numele comunei, der’ numai din motivu, ca se nu trebuiesca a se eda mulțime asia mare de obligațiuni separate si pentru nesce sume atâtu de micutie Averea comunala e a comunei intregi si la ea sunt indreptatiti toti membrii comunei. Venitulu acestei averi se folosesce spre acoperirea speseloru comunale si asia m i j o e i tu participa la densulu fiacare membru alu satului respectivu. De unde dor' se fia avere comunala obligațiunile acele, si cu ce dreptu se se foloseasca din venitulu loru mediatu seu inmediatu toti locuitorii comunei, precându se scie de obsce, câ in fiacare satu se afla si de aceia cari nu au datu nici unu cruceriu la iraprumutulu de statu, despre care suna obligatiunea scrisa pe numele comunei. N’au datu, séu pentru câ nici au locuitu atuncia in acelu satu, séu câ au fost dispensați, seu pentru câ concurendu cu o suma mai însemnata au capetatu obligațiuni separate sunetare pe sumele lui propriu. Deci si aici putemu dice, câ precum e mare nedreptate a constringe pe acei’a, cari au capetatu obligațiuni separate, ca sé le verse in lad’a satului cu avere comunala, nu mai putina nedreptate se comite, deca se declara obligaţiunile scrise pe numele comunei de avere comunala. Unde e acea lege, care dice, câ numitele obligațiuni de imprumutu de statu ar’ fi avere comunala, si ce lege ar’ fi aceea, care ar’ dechiarâ de avere comunala macara numai dreptulu de crâsmaritu alu fostiloru nobili si totu astfeliu dreptulu de crâsmaritu alu fostiloru iobabi ? Eu unulu inca n’amu cetitu astfeliu de legi. Sunt unii, cari sub titulu, cu voiescu binele poporului, ’lu sfatuiescu se nu dea asemenea venituri pe séma scóalei, căci altfeliu cheltuielile comunale, cari s’ar’ pute acoperi cu aceste venituri, voru trebui se se plateasca din punga propria. Ii intrebu pe unii, ca acesti’a, déca se poate asemena folosulu ce’lu poate avéa cineva prin aceea, ca e scutitu dela platirea câtorva cruceri pe séma satului, cu binefacerile ce le poate reversa asupra intregului popom e scoala buna si infloritoria, adeverata propagators a cultural intelectuale si prin urmare si a bunei stări materiale !