Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)
1884-04-08 / nr. 44
acţionarii dela »Viitoriulu.« Pe la mijloculu anului, celă multu pe la capetulu anului, va unna, aşa credu eu, licuidarea în înţelesul şi indicata mai susu. Z. Braşovu 6 (18) Aprile. Veşti rele ne sosescu mai în fiecare zi din Sibilă, între Românii de acolo domnesce neînţelegere şi neîncredere. Acesta triştii şi dureroşii adeverii s’a daţii pe faţă cu ocasiunea adunărei pentru alegerea de delegaţi la conferenţa viitoare electorală. Seimit că adunarea a fostă disolvată chiar de comisarul poliţienescu, din causă că fruntaşii din Sibiiu, cu toate că cu toţii declară a fi aderenţi ai programei naţionale dela 1881, nu s’au putută înţelege între sine asupra candidaţilor. Metoda de procedere ce s’a observată din partea celoră doue fracţiuni, —din cari se compună totodată şi cele doue consorţii pentru tipografii şi ziare caotidiane, — la memoratele alegeri este după a nostră modestă părere greşită şi necorectă. Fiecare parte a voită să-şi alegă numai candidaţii săi cu totala escludere a celeilalte fracţiuni. Pe calea aceasta deci ambele părţi dispună de forţe aproape egale, neapărată că o înţelegere nu se va putea stabili niciodată. Noi credemă, că factură politică chiar pretindea ca amendoue părțile se încheie ună compromisă cu privire la persoanele ce trebuea alese. Pe lângă aceasta ne tememă ca nu cumva se fie aici în jocă și intrigi țesute de-o mână lungă, care încerca a desbină pe Români. Amă primită două corespondenţe cu privire la regretabilul incidenţă din Sibilă, care a mânată apă pe mâra „Telegrafului Română“ şi a soţiloră săi de mnă gândă, întârziămă cu intenţiune de a publică aceste corespondenţe în speranţă, că póte în timpul ă sărbătoriloră se voră aplană aceste neînţelegeri atâtă de dureroase pentru noi şi că va învia buna înţelegere între Românii Sibiieni, ceea ce dorimă din totă sufletul! Conferinţa alegătorilor români din comitatul Solnoca-Dobâca întrunită la Gherla în 2/14 Aprile 1884. Nu-mi prea aducă aminte să-mi fi împlinită cândva deferința de corespondinte dinaristică cu atâta bucurie şi plăcere, cu câtă viu să mi-o împlinescă acum — raportanau-vime spre conferința alegătorilor români din comitatul Solnoca-Doboca întrunită la Gherla înfiua de 2/14 Aprile a. c. După letargia observată în acesta comitat, în anii din urmă, şi după multele prigoniri şi uneltiri din partea mai marilor administraţiunei politice şi bisericesce, cu toţii cari se mai interesăză de causa nostră naţională erau pregătiţi la ună fiasco şi în casula cela mai buni la reuşită prea modestă, — cu atâtă mai înadinsit, că se spunea de mai înainte, că vlădica a oprită pe totă preoţîmea din Gherla şi prin acesta şi pre cea din afară de-a participă la acăstă conferinţă. Realitatea însă a desamăgită pe vlădica şi ne-a înveselită pre noi toţi. Afară de preoţimea din locă şi doi-trei lingăi din jură (Mintiu, Santejude etc.) cealaltă preoţime întrega din depărtare de câte ori şi mai bine a alergată cu învăţătorii, inteligenţii dela sate şi oraşe şi cu mulţime de poporă alesă — spre a lovi în faţă pe neruşinaţii trădători ai intereselor noastre naţionale şi a dovedi susă şi tare că ţină cu scumpătate la drepturile de cetăţană şi română. Peste 300, şi trei sute de alegători şi representanţî delegaţi cu scrisori de acreditare în totă regula, şi totă atâţi, de nu mai mulţi, nealegătorî poporă alesă s’au întrunită la acăstă conferinţă. Dar se trecă la raportarea celor petrecute în acestă conferinţă. Mai întâi, D. advocată Manu ca mulți dintre convocătorii conferinţei, provoca adunarea, ca să se constitue, subscriindu-să toţi cei cu dreptu de alegere împreună şi delegaţii alegătorilor, cari nu s’au putută presents la aceasta conferință. Făcându-se aceasta se constată ca numărulă alegătoriloră presențî trece peste trei sute. Se proclamă apoi de președinte ală conferinței D. advocată Gabriele Manu, ei de notară D. redactoră N. F. Negruțiu. D. advocată Manu, luândă cuvântulă, deschide şedinţa esprimându-să cam aşa: — Onorată adunare! Onoraţi alegători!! Presentarea D-vóstre într’ună numără atâtă de însemnată la acestă conferinţă îmi face şi ne face tuturoră o bucuriă nemărginită, căci vedemă şi cunoscem, din acésta interesare a d-vóstre şi a comitenţilor, în numele cărora aţi venită, — interesare patriotică şi naţională română de a Vă folosi de dreptulă de alegere. Nu vreau a preocupă nici decâtă, nu vreau a da vre-o direcţiune la pertractarea causei pentru care aţi venită, dorescă numai aceea, ca să stimămă cu toţii şi să apreţuimă după merită convingerea şi părerea fiecăruia, pentru aceea dicându-Vă mă »bine aţi venită!« dechiară adunarea de deschisă.« Discusiunea fiindă deschisă D. advocată Gregoriu S teiu prin cuvinte bine esprese constată, că dela anulă 1881 nu ni s’a ameliorată nici câtă de puţină starea nostră politică şi că prin urmare nu este raţiune se ne abatemă dela programa acceptată în conferinţa generală a delegaţilor alegătorilor români întrunită la Sibilă în anul 1881 — face prin urmare moţiunea şi cere a se etfice: — Conferinţa electorală adereza la programa partidei naţionale române, statorită în conferinţa generală electorală întrunită la Sibilă în 12—14 Maia 1881. — Pe temeiulă acestei programe se costitue pentru comitatul Solnocă Doboca clubulă partidei naţionale române, — alegendu-să ună comitetă centrală, compusă din ună preşedinte şi şăse membrii, oi pentru fiecare cercă electorală câte ună subcomitetă stătătoră din ună preşedinte şi patru membri. Fiecare comitetă îşi alege notară din sînulă său. — Faţă de alegerile ce ne stau înainte constatămă că împrejurările dela conferinţa din Sibilă încoce nu s’aă schimbată în aceea măsură, ca se ne abatemă dela resistenţa pasivă, — dechiarămă însă din capulă locului, că vomă primi solidari conclusulă ce s’ar aduce în o coferinţă generală a partidei naţionale române, care se va conchiama prin comitetulă centrală dela Sibilă, pentru care conferinţa îşi şi alege pe delegaţii săi.« — Adunarea încuviinţază prin dese aplause şi strigăte de »Se trăiăscă!« propunerea d-lui adv. Steţiu. Se ridică însă de preotă dela institutulă corectoră din Gherla Titu Vespasiană Gheaja şi după o mică introducere, în care şi însuşi constată, că posiţiunea nostra politică este câtă se poate mai deplorabilă, cere să se efică cum că: — »Conferinţa adreseza la decisiunile adunărei naţionale ţinute în Buda-Pesta în 1884.« — (Mulţime de voci: — ,Nu primim!« »Nu ne trebue!« La aceasta, cerenda cuventulă, d. advocată Augustă Munteanu replică cam cu aceste cuvinte: — »Conferința electorală din Budapesta a fostă conchiămată de oamenii »Viitoriului.« Opiniunea publică a Românilor, de multă s’a dechiarată în contra acestui consorțiu. — Ce duceți la aceea, cândă aceasta foia în programa sa vestesce, că întemeiarea ei este de lipsă pentru că Românii seu partidele de pănă acum au gravitată înafară? O clică, ce se numesce românescu, îndrăsnesce să (fîcâ despre noi așa ceva, despre noi Românii, cari în toate împregiurările dintre toate popoarele acestoră țeri ale regatului amă fostă cei mai credincioși tronului, cari după asupriri grele amă alergată într’ajutoriulă și sprijînulă dinastiei, — cari n’au călcată legea, n’au alergată după ajutoriulă armeloră străine, — între cari nu s’au ivită nici cândă socialişti, nici anarchiştî, — în ţinuturile locuite de Români nu s’au arătată mişcări ilegale, nu sgomote antisemitice nici alte bele moderne. Deci cu o clică, care ne aruncă în faţă bănuelî nemeritate, nu avemă să stămă la vorbă. — Dar şi din altă consideraţiune.......... Asupra opiniunei publice are mare influinţă şi locală, unde se nasce — cine umblă prin straturi de aiu (usturoiu) mirosă a aiu. Opiniunea publică românăscă nu se poate afla în Budapesta, unde nu se află Români decâtă puţini bureaucraţi, de unde şi la conferinţă au luată parte numai vr’o 10—20 amploiaţi mânaţi de interese particulari. Faţă de acesta conferinţă, la toata întâmplarea conferinţele dela Sibiiu şi Mercurea cercetate de o inteliginţă numerosă şi alăsă şi ţinute în sânulăunei poporaţiuni în mare majoritate curată române, mai sigură representă opiniunea publică a Româniloră. Stă motive locale cari suntă contra propunerei d-lui Gheaja! Déra abstrăgândă de acestea, — motive obiective încă îi stau în contra. — In politică nu este consecință, midilacele, cari astădi póte suntă bune pentru ajungerea unui scopă anumită, mâne poate să nu fie corespuncjătore, — resistenţa pasivă în sine nu este programă politică, ci este ună midilocă pentru realisarea programei. Acum să vedemă, schimbatus’au împrejurările dela conferinţa din Sibiiu, astfel că că să fie motivată o abatere dela modulă de procedere ce s’a statorită acolo? Credeţi-mă, că nu s’a schimbată!-------— în stată constituţională orice aspiraţiuni politice trebue eluptate pre cale constituţională, a dică activiştii. Ei bine domniloră! — Deci într-o luptă unulă stă înarmată cu tunuri şi totă felulă de arme într-o cetate bine montată, or celălaltă va avea ună singură condeiă in mână — nu va fi prostii acest’a, deci se va încercă a cuprinde cetatea cu asaltă? — Vedeți, ce să ne sfarmămă noi puterile într’o luptă, unde adversarii noștri politici sunt proveduți cu totă feliulă de privilegii, cu totă puterea în mână, oi pentru noi au creată o lege electorală care eschide elementulă romană dela drepturile cei competă? Apoi putere discreţionară în mâna funcţionariloră, între cari nu suntă români — are aici înţelesă lupta constituţională? — Nu este mai bine a încungiură cetatea şi a aşteptă ocasiunea bine-venită? — Da, chiar putemă alege puţini ablegaţî români — ce voră isprăvi aceştia? Ungurulă, înţelegă pe Ungurulă autentică botezată şi născută din părinţi botezaţi unguresce, — este cavaleră, între Unguri poţi trăi, şi e bine a trăi cu ei, — pe vorba lui poţi porni — căci în viaţa privată nu se ivescă tot deima diferinţele naţionale-------Românulă celă mai bună nu-şi cumpără marfa dela neguțătorulă de română, deci acesta dă marfa mai scumpă şi mai rea decâtă celă de ungură-------Dela politica nu se face după simpatiele individuale. Aşa pătimă cu Ungurii ca muierea cea cu jalbă la consistoriă — toți asesorii i-au împlinită cererea numai cândă a ajunsă treba la consistoriu a fostă vai de ea; — unulă câte unulă suntă omeni de cinste, dară acolo la consistoriulă loră toți suntă în contra nóstru-------Vedeţi, de câte ori ună ministru are lipsă de aplause unguresc! loveste în naţionalităţi!... Programa »Viitorului* şi a conferinţei din Buda-Pesta cere prea puţină, ba potă (fice mai nimică pentru Români şi totă nu s’a aflată nici o foata unguresca, care să încuviinţeze, săfică, că e bine şi că primesce acea programă. Apropos programa! Amă cetită în aceea, că voră cere, ca guvernulă să observe legea de naţionalităţi! îmi vine aminte vorba aceea, Ticăloşi Măria Ta!-------Câ se observe mă guvernă o lege, care pe noi nici cândă nu m-a mulţămită, aceasta e o datorință a guvernului și nicidecum nu e favoră.-------Apoi mai luați în considerare și împrejurările locale*)... Este aici posibilă o manifestare sinceră constituțională? esistă aici o libertate cum se cuvine? Deci va răspunde cineva cum da, primesc propunerea părintelui Gheara, — Ia din contră să fimă una solidari pentru programa naţională. — E de văzută, că acum timpulă nu este oportună şi torentulă ce se manifestă nu lasă ca să se realiseze cele mai reale şi modeste aspiraţiuni românescî__ Pentru acestea recomandă propunerea fratelui Gregoriu Steţiu spre primire.* Vorbitoriulă mai adeseorî a fostă întreruptă de aprobări entusiaste, aplause frenetice şi strigăte de »să traiescu.« Au vorbită mai mulţi pentru propunerea d-lui Gr. Steţiu, între cari amintescă pe d. Artimonă Codarcea representantele cercului Dergiei, Latişiu representantele Lăpuşiului, Goronă, Cupşia ş. a. — D-lă Gheaja în zadară s’a încercată prin cuvinte retorice a-şî câştigă aderenţi pentru propunerea s’a, căci nimenea, chiar nimenea nu s’a aflată, care să-lă acompanieze, — ba încă în cele din urmă abia i-a mai ascultată cineva cuvintele, cari acum deveniau şi prea silnice şi peste măsură mânose. — Pe lângă propunerea d-lui Steţiu a vorbită foarte bine între freneticele aplause ale mulţimei representantele plugarilor români, Târgoveţiu, alegătoriu in cerculă Betleanului, descoperindă bucuria, de care tresaltă înima plugarilor români, cândăin plămădirea cu crunte sudori a brasdei, care are să hranesca pe stăpânitorii cjilei, îşi aduce cu dragă aminte şî vede chiar cu ochii săi, că se află domni, omeni cu carte eşiţî din sînulă poporului, cari purta la inima loră sortea ţăranului română şi * Eră de faţă primarului oraşului Gherla. FOILETON V. IEEE OIR J&. alegetorilor români din părţile ungurene la 1884. Susă opincă de junincă, Susă opincă susă! Nu te lăsa de nimică, Susă opincă susă! Susă opincă până poţi, Susă opincă susă! Să scăpămă ţăra cu toţi; Susă opincă susă! Susă opincă totă mereă, Susă opincă susă! Să scăpămă ţâra de răă, Susă opincă susă! Că déca te-i butori, Susă opincă susă! Cu mătase te-oi cârpi; Susă opincă susă! Unge-ţî-oră curelele, Susă opincă susă! De-oră luci ca stelele; Susă opincă susă! La gorgotă ţi-oă pune flori, Susă opincă susă! De-o mirosi şi la nori, Susă opincă susă! La nogiţă zurgălău, Susă opincă susă! Să-lă audă Dumnedău Susă opincă susă! Să se pogoare la noi, Susă opincă susă! Să ne scape de nevoi, Susă opincă susă! I. S. V. B. B....I. Satulei cu comorile. Novelă poporală. (Urmare.) La economii cei avuți arătă mai plină în casă, aici aflai mai multe scule și haine. Dar cu toate astea și la ei găsiai multă necurățeniă și neorenduela. Pentru că, văctendă ei neîntreruptă în toate părțile numai gospodării de cerșitorî, în fine se dedaseră cu acestea şi nu cu multă se deosebiau de ele. Peste săptămână erau murdari şi strenţoşî, dar Dumineca jucau pe boerulă. De aceea nici din gura loră nu aucjiai de câtn jăluiri asupra timpuriloru grele, asupra cârmuitei şi asupra săteniloră. Fiindă că aproape toate familiile erau înglodate în datorii, de aceea forte puţini puteau plăti. Şi deoarece comuna în urma răsboiului avea să suporte o datorie de mai multe mii, plătirea intereselor şi a dării comunale cădea numai în sarcina celor cu stare bună. Impregiurarea asta îi făcea să fie totă mânioşi şi nemulţămiţî. In Bogata unulă eră aţâţată asupra celuilaltă. Era o certa nesfârşită. Nici unulă nu se încredea în altulă. Fiecare soia să vorbescă ceva rău de celalaltă. Săracii nu vedeau cu ochi buni pe cei bogaţi, aceştia apăsau şi năcăjeau pe cei săraci. Bogaţii, când împrumutau bani, făceau cămătăriile cele mai mari, luândă 15, 20, 30 şi mai multe procente pe ană, fără ca consciinţa loră creştină să le facă vreo remuşcare. Săracii de altă parte, îşi răsbunau, precum facă blăstămaţii, ei stricau în ascunsă arborii şi pomii celor avuţi, le furau legumele, pontele, strugurii, lemnele, găinele şi alte, ce le venea în mână şi puteau înstrăină uşoră. Nu te puteai lăsă nici pe cuvântul, nici pe jurămentul nimărui. Chiar între căsătoriţi domnia, ură şi cărţă. Lucrurile acestea le vedeau copiii în toate talele, acestea le şi învățau. Pe lângă toate că comuna sărăcea vădendă cu ochii, cu toate că fiecare se plângea asupra cârmuitei, în contra timpurilor grele şi că nu au bani pentru cele mai de lipsă, totuşi fiecare juca pe marele. Cu lucru nu-şi prea amăraujilele. Cei cu stare mai bunişoră, când i eşiau mai târdiu la lucru sau cândă se lăsau de elă mai de vreme, diceau: »mulţămită lui D-Jeu, ne dă mâna să