Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)
1884-01-13 / nr. 5
Reducţiunea şi administraţiunea : Braşovu, piaţa mare Nr. 22. „Gazeta“ iese Mercurea, Vinerea şi Dumineca. Preţulci abonamentului : Pe unană 10 fl., pe trese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Terî esterne pe sese luni 14 fl., pe anii 28 franci. Htr. 5. 1 .ArslvII-cl Vineri 13 (25) Ianuariu. Se prenumeră: la poştele c. şi r. şi pe la do. corespondenţi. Arinciuile: una serie garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramita. 1884. * Braşovii 18 Ianuariu st. v. Pre cândii scriemă aceste renduri se discutezâ în parlamentul din Viena o cestiune de cea mai mare însemnătate principială şi reală pentru monarchia nóstra. Este cestiunea limbei. Poate nimeni nu e în stare adl de a apreţia mai bine decâtă noi ce tesauri nepreţuiţii este pentr’ună popon! limba sa şi câtă de mult este condiţionată vieaţa, libertatea şi desvoltarea sa naţională prin dreptul de limbă. Fără acestă drepţii, fără garanţiile necesare pentru apărarea şi cultivarea limbei sale, nici o naţiune nu poate esista, libertate şi progresări poate fi pentru ea fără de limbă. Unii popon!, care nu se poate folosi de limba sa în vieața privată și publică trebue se dea îndereptu In toate și trebue se se slabescă și se se veștedescă cu încetul ii ca o plantă, la care nu poți străbate raclele soarelui. Amu disii că adi poate nimeni nu seie se prețuiescă mai bine de câtă noi valoarea dreptului de limbă în stătu, pentru că în totă monarchia austro-ungară nu esistă popor, a căruia limbă se nă mai mulţii nedreptăţită, batjocurită şi prigonită, ca limba poporului românii. Când, amu clisă „noi1,1, n’amă înţelesă pe toţi Românii. Din nenorocire nu sunt încă toţi destulă de pătrunşi de marele preţă ce’lu are limba pentru vieaţa unei naţiuni, căci la dincontra nu s’ar afla între cărturarii noştri aşa de mulţi, cari, decă sciu şi o altă limbă străină, negligă limba mamei lorii în favoarea acesteia. Despre străbunii noştri din Dacia spune istoriculă, că se luptau mai multă pentru limbă decât ei pentru vieaţa. Trebue se credemă că amu începută a degenera cândă vedemă adi în multe locuri cu ce servilismă dejositoră emuléza o parte din cărturarii români între sine în imbrăţişarea limbeloră străine pe contură dulcei limbe strămoşesc!. Se trecemă înse la obiectă. Voimă se vorbimă la cestiunea limbei în Cislaitania austriacă. Cetitorii noştri îş! voră aduce aminte de sigură de vestita ordonanţă, prin care cabinetului de „împăcare“ a lui Taaffe s’a încercată se slabescă supremaţia limbei germane In Boemia, în favoarea Cehilor, pe cale administrativă. Ordonanţa acesta, deşi nu conţine vre-o disposiţiune apesătore pentru Nemţi, a întîmpinată dela apariţiunea ei o crâncenă oposiţiune din partea acestora. Nemţii nu voră ca limba germană se fia coordinată limbeloră naţionalităţilor celorlalte, ci voiescă ca aceste se fie subordinate idiomului germană, pentru care reclamă privilegiulă de „limbă a statului“. Din contră Cehii şi celelalte naţionalităţi ceru coordinarea şi încâtu privesce posiţiunea mai înaltă a limbei germane ca una ce se întrebuinţeză în afacerile statului o acceptă de facto, nu înse şi de jure. Decă limba germană s’ar decreta printr’o lege positivă de limbă a statului — cum sa făcută în Ungaria — urmarea ar fi că din posiţiunea ei astfeliu privilegiată limba germană ar avea tendinţa de a copleşi cu încetulă limbele negermane şi a le nimici autonomia lorii. Nemţii centralişt! s’au sfătuită multă vreme »i cum ar putea restura ordonanţa ministerială privitoare la egala îndreptăţire a limbelor în Boemia. Resultatulă sfătuirile și lorii culmineză în propunerea deputatului Wurmbrand, care cere de la guvernă, ca se presenteze ună proiectă de lege, care pe lângă decretarea limbei germane ca limbă a statului, se reguleze întrebuinţarea limbelor din diferitele ţerî în oficiu, şcolă şi în vieaţa publică. Este caracteristică declararea ce a făcut-o corniţele Taaffe cu privire la acesta propunere. Eliadisu, că guvernul! nu crede, că a sosită timpulă pentru o legi de limbă, pentru că unei asemenea legi trei ne se premergă mai ântăiu o înţelegere între literitele naţionalităţi. Adeverulă este, că comitel Taaffe voiesce se cruţe pe Cehi, cari cu drepţii cuventă vedă ameninţată dreptulă Ioni ce limbă prin propusa decretare a limbei germane de limbă a statului. Mai sunt afară de acesta şi alte împrejurări cari complică cestiunea limbei în Austria. Clericalii şi conservativii nu voiescă ca se li se concadă Cehiloră tóate drepturile naţionale şi de limbă, căci atunci n’ar mai pute se-i aibă la mână ca acum. De altă parte sunt consideraţiunî faţă de puterniculă elementă germană din întru şi din afară cari împuim oamenilora de stată austriaci mare băgare de sema. Nu mai încape îndoială că majoritatea camerei va respinge propunerea lui Wurmbrand, nu se sciese decă se va primi o moțiune de trecere la ordinea dilei nemotivată sau motivată într’-1 Aună modă, care se poate liniști pe Germani. In totă casulă disensiunea din Reichsrath asupra cestiunei limbei de stată posede şi pentru noi ceşti de dincoce de Laitha o mare importanţă principială. Cronica evencininteloril politice. A lu Croaţia începe a se stabili a b s o- l u t i s m u l îi definitivă. Organulă d-lui Tisza, „Nemzet“, dice că astădi în Croaţia domnescui numai ameninţările şi atacurile personale ale ultraiştilor, cari voiescă se-şi întărescă domnirea prin tulburarea elementelor pacinice şi periclitarea siguranţei publice. „Faţă de asemeni apariţiuni — adauge „Nemzet“ — nu mai e speranţă că guvernul o croată va pute susţine liniştea şi ordinea în ţară cu mijloace ordinare , nu-i mirarea lor decă se duce, că sunt de lipsă în Agram măsuri estraordinare. Celă din urmă vorbitorii în desbaterea adresei, deputatul Ivici, a caracterisată situaţia critică a Croaţiei forte bine cândă adisă : „Câţi ani, sau mai binelisă câte luni, credeţi că va mai dura pactulă nostru cu Ungaria, deci în ultimii 15 ani ne-a dusă pănă la desperare, miseriă şi sărăcirea poporului ? Pactulă nu se mai poate susţine şi nici nu mai esistă de drepţii, deoarece se violeză necontenită ca contractă bilaterală de cătra umilă din cei duoi compaciscențî. Nu ne mai remâne déraltă decâtă de a plânge înaintea trepteloră tronului regală și de a-lă ruga se ne dea scutură seu puternicii. Regele este în stată factorală cela mai constituțională, nu detrage dér nimică constituțiunei, deca vomă primi adresa lui Voinovici.“ „Coresp. polit.“ află din Agramă, că Banulă avea rescriptorii de amânare încă la finea lui Decembre 1883 în mână și totodată mai avea ună rescriptă pentru disolvarea dietei. Era lăsată la chibzuiela Banului, de care din aceste duce rescripte se se foloseseu. Acesta ilustreză situatiunea si ne arată din nou că firele mis-15 cărei croate se întindă pănă la Viena. Despre călătoria d-lui T i s za la curtea din Viena se scriu multe. Ună momentă s’a vorbită chiar de-o crisă ministerială şi de intenţiunea dlui Tisza de a’și da demisiunea. Conflictură permanentă cu Croaţia apoi cel mai nou conflictu cu magnaţii erau eveneminte destulă de seriose pentru ea d. Tisza se semna necessitatea de a raporta monarchului asupra situaţiunei. Acestă raportă l’a şi făcută şi „Coresp. de Budapesta“ anunţă că „toate propunerile ministrului-preşedinte au fostă pe deplină aprobate de câtră coronă şi că mai multe proiecte de lege ce voră fi presentate în curenda dietei au primită aprobarea prealabilă.“ Ne putemă închipui cam ce felinele surprise potă se conţină aceste proiecte decă cetimii urmatorele într’o corespondinţă din Pesta: „Este ca şi sigură, că o crisă nu esista în acestă momentă şi că, decâ şi d. Tisza şi-a oferită demissiunea, stadiulă acesta este deja învinsă şi că d. Tisza se bucură de sprijinulă deplină ală coronei pentru acţiunea s’a v i i t oa r e atâtă faţă de Croaţi, câtă şi faţă de cei din Ungaria“. . . Crisa s’a amânată aşadar, momentulă hotăritoră încă n’a sosită, joculă se va continuă. Se priveghiămă ! Interesante detailuri publică „Westungarischer Grenzbote“ asupra compunerei şi activităţii birolui de pressă din Budapesta. „Personalul acestui birou — dice numită fóie — se compune din membri jidovi, şi directorulă este Jidovă. Biroul de pressă din Pesta prevede foile guvernamentele din provincia cu articuli de uută şi acelaşi cuprinsă, cari în aceeaşi di se publică în totă ţara. La aceste sunt a se adauge foile litografate subvenționate cu mari sume, pe conta bunăstarei comune, precum e „Corespondința de Budapesta“ redigeată de cătră Jidovulă Ioană Futaky, care face cunoscute celorlalte foi toate afacerile guvernului, desminte toate striile nefavorabile guvernului și „Országgyűlési értesítő“, redigeată de Evreulă Egyesy, care lucră in acelaşi modă pentru guvernă._ Pentru aceste servicii guvernulă le împle Jidoviloră buzunarele cu aură. Jidovulă Futaky este mai bine dotată, decâtă ună ministru. Elă poate se trăiescâ ca ună prință şi-’şi poate face toate plăcerile. Elă are o locuinţă mobilată cu celă mai mare lucsă, o trăsură strălucită, trăiesce ca ună cavaleră. Elă poate se-o facă, căci veniturile sale anuale sunt dela 20—25.000 fiorini. Afară de foile amintite mai sunt şi foile semioficiale redigeate şi servite numai de Jidovi şi filosemiţi, foile hahamiloră „Pester Lloyd“ şi „Nemzet“, cari ’şi-au câştigată prin schimonosirea fapteloră ună tristă renume. Şi aceste foi capătă subvenţiuni însemnate dela guvernă. „Pester Lloyd“ ca foia comercială n’ar’ ave lipsă de ele, pentru că şi aşa are destui abonenţi, dar „Nemzet“-ulil celă fără de abonaţi ar’ trebui se-’şi închidă butica, deca guvernulă jidanofilă nu i-ar ajuta cu sume însemnate.“ Redactorulă-şefă ală diacului „N. fr. Presse“ a avută o convorbire cu ministrulă de esterne ală Rusiei d-lă de Gers, pe timpulă câtă a petrecută acesta în Viena. Din împărtășirile ce le face în diavulă seu asupra acestei convorbiri aflămă, că Giers a fostă mulțumită cu primirea, ce i s’a făcută. Elă mai întâiu a voită să visiteze mimai pe fiia-sa la Montreux, der a căpătată o invitația dela principele Bismark la Friedrichsruhe şi în Montreux a primită o scrisoare dela ambasadorulă rusă din Viena, care îi împărtăşi, că este d o r inţ a împăratului Francisco Iosifă de ală vede şi în Viena. Giers s’a grăbită a satisface acestei dorinţe cu atâtă mai vertosă cu câtă elă este ună amică personală ală comitelui Kálnoky. „Putemă dor să privimă călătoria D-vostre ca o garanţiă de pace ?“ întrebă redactorulă. „Nu ca o garanţiă, ci ca o d ovadă a pă c ii“ răspunse Giers. Acestii răspunsă e caracteristică. Cum și cu ce ară și putea garanta d. Giers pacea ? Destulă, că visita sa e o dovadă, că Rusia încă nu voiesce să se bată cu Austro-Ungaria. D. Giers a accentuată, că aceste două împerății n’au purtată